Cutia cu articole

Text: Dorothee Hasnas

PUBLIC, -Ă, publici, adj.: care aparține unei colectivități umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care-i privește pe toți, la care participă toți. DEX, 2009

Acum câțiva ani, printr-o hotărâre salutară a conducerii școlii, spațiul liber din și de lângă porticul de la intrarea Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu a fost eliberat de mașini și transformat în spațiu pietonal.

Proiect, text: Mihai Duţescu
Foto: Radu Malașincu, Andrei Mărgulescu

Cartierul Antiaeriană este o fâşie lungă şi îngustă, desfăşurată de-o parte a Şoselei cu acelaşi nume, cam de la intersecţia cu Calea 13 Septembrie / Bd. Ghencea şi până la Şoseaua Alexandriei. Este vorba despre o mahala relativ densă în raport cu alte mahalale bucureştene; ca şi acestea, iniţial, a fost o comună suburbană, inclusă ulterior în oraş.

În 2004, se termina amenajarea Pieței Libertății din Baia Mare. Multă lume era supărată pe scoaterea mașinilor sau pe transformarea unor spații verzi în suprafețe minerale. Ei bine, astăzi acea realizare a unei pieți urbane veritabile și de amenajare contemporană într-un context istoric e considerată un exemplu de pionierat și de bună practică în România. Între timp, s-au realizat mai mult piețe, mai ales în Transilvania, unele cu rezultate excelente, altele discutabile.

Text: Constantin Goagea
Foto: Radu Malașincu

FLIP este un proiect despre bani, despre valoarea lor, despre felul în care-i gestionăm şi despre economie în general. Este un concept mobil şi se plimbă acum prin toată ţară, din oraş în oraş, ajungând astfel foarte uşor la copiii între 7 şi 14 ani din şcolile generale cărora le este dedicat în primul rând. Acest lucru este posibil fiindcă FLIP stă într-un camion transformabil, care se extinde şi care devine un spaţiu de educaţie prin joc.

O casă frumoasă. Un accident și o pierdere. O reconstrucție întreruptă. O casă nouă cu amintirile celei vechi

Text: Attila Kim
Foto: Dacian Groza, Kinga Tomos

Uitându-vă superficial pe textul de mai jos, el poate să vă pară o înlănțuire de date și întâmplări urmată de o listă de intervenții actuale. Dar raportul modest, sec, lipsit de discursuri retorice despre concepte și viziuni dă, de fapt, știre despre viața unei clădiri: Ev Mediu și Renaștere întârziate, baroc, reinventarea istoricistă, intervențiile pline de personalitate ale unui mare arhitect – Kós Károly, intervenții dure sau inteligente, reevaluări și multe altele și așa mai departe. O poveste din care aflăm, de pildă, că fațada iconică din piatră aparentă e, de fapt, rezultatul unei decizii de restaurare din anii ’50. Și aflăm, așa în general, că istoria bisericii este mult mai complexă și mai plină de contradicții decât pare la prima vedere.

Acesta e un proiect foarte important pentru mine, pentru că am avut, în 2012, bucuria de a fi în juriul unuia dintre atât de rarele concursuri adevărate de la noi. După 5 ani, fapt și mai rar, concursul a fost dus la bun sfârșit. Nu toate detaliile au ieșit bine la execuție, și nu toate schimbările de temă mă entuziasmează – cred că orașul s-ar fi putut lipsi de pasajul și parcarea subterană. Dar e un loc public adevărat și bun, și un proiect sincron cu arhitectura internațională, cu multe gesturi elegante ce pornesc însă de la nevoi umane reale. (Ștefan Ghenciulescu)

Text: Dan Perjovschi
Foto: Dan Perjovschi & FITS

Un proiect de artă în spaţiul public pentru 10 ani. Critic, politic cu umor pe înţelesul tuturor. Mişto rimă, nu? L-am început în 2010 şi experimentez practici, situaţii şi strategii diferite în fiecare an. Din 2013 se numeşte Ziarul orizontal şi exact asta şi este. Un spaţiu de reflexie şi analiză pe subiecte politice, economice şi culturale. Local şi global. Iohannis în vremea lui Trump, Putin, Erdogan şi Dragnea.

Proiect, text: Cristina Barna, Sorin Diaconescu
Fotografii: Sorin Diaconescu; Traian Cîmpeanu

Locuinţa a fost proiectată pentru o familie tânără, cu patru membri. Zona este una intens dezvoltată în ultimii ani (construcţiile noi sunt aproape în totalitate locuinţe colective). Pariul beneficiarului a fost realizarea unei locuințe proprii, care să respecte regulamentul de zonă şi care să insereze o prezență clar contemporană într-un ţesut existent.

Text: Justin Baroncea
Foto: Radu Malaşincu, Iulia Vasile, Andra Matzal, Justin Baroncea

Ateliere Fără Frontiere este o organizație neguvernamentală care lucrează-n domeniul reciclării, producând obiecte de design din deșeuri, cu scopul inserției sociale, profesionale și civice a persoanelor aflate în mare dificultate. Activitatea lor e organizată în două direcții: 1. recuperarea şi reciclarea de bannere şi mesh‑uri publicitare – REMESH. 2. dezmembrarea de calculatoare, imprimante, copiatoare etc. 

Proiect, text: POSTER
Foto: Radu Malașincu

Clădirea Union avea 85 de ani când am fost acolo împreună cu tinerii clienți care doreau să deschidă un salon de coafură. Arghir Culina proiectase un hotel înapoi, în 1931, dar imprevizibilul orașului reține doar esențialul arhitecturii, iar permanența rămâne vizibilă chiar și atunci când funcțiunea inițială dispare. Rămân trăsăturile principale: orientarea, structura, spațiul, aici și distribuția prin ampla curte interioară.