Arhitectura bună vinde, dar arhitecții nu știu să se vândă bine.

Interviu cu Georgian Marcu, director al firmei imobiliare Green Angels

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Cosmin Dragomir, Andrei Mărgulescu, Lucian Bugnariu Studio

L-am cunoscut pe Georgian prin colegii noștri de la ADN BA, pentru că el s-a ocupat de majoritatea clădirilor de apartamente pe care aceștia le-au proiectat.

Poveşti din Bucureşti-Sud #4: Berceni

Text: Mihai Duțescu
Foto: Andrei Mărgulescu

Fiindcă știu două persoane absolut OK și deștepte care au lucrat câțiva ani la Spitalul de Psihiatrie Al. Obregia – renumitul „spital de nebuni” din Berceni – două doctorițe, una psihiatru, cealaltă neurolog, și fiindcă ambele au fost de acord să vorbim, am făcut acest dublu-interviu cu ele.

Un incert câmp de bătălie. Despre arta publică și programul „Spațiu expandat”

Text: Judit Balko
Foto: Mihai Balko, Tiberiu Mihail Cimpoeru, Radu Boeru, Gabriel Boldiș

Termenul de artă publică, așa cum se dezvoltă în spațiul occidental începând cu anii ’60, este un termen-umbrelă, care acoperă abordări artistice diferite, ce variază de la intervenţii cu caracter permanent la cele cu caracter efemer, de la sculptură statuară la performance sau intervenţii cu sunet şi proiecte participative în care accentul este pus pe dezvoltarea unei relaţii de colaborare între în membrii unui grup sau comunităţi.

Casa Timiș. O casă la locul ei. Filofi & Trandafir Arhitectură: Locuinţă pentru un cuplu, Popeşti, Cluj

O întâlnire fericită între un peisaj preţios şi o inserţie subtilă, între o familie şi doi arhitecţi.
Urmăriţi ce zice criticul despre o lucrare de arhitectură dar şi ce spun clienţii despre cum a apărut casa lor şi ce le place la ea.

Text: Adriana Măgerușan
Foto: Cosmin Dragomir

„La vremuri noi, lucruri noi”. De la blocul comunist la ansamblu rezidențial

Text: Cristina Boboc
Foto: Bogdan Catalin Cazacioc

În 1976 un regizor român, Carol Corfanta, debutează cu filmul ”Serenada pentru etajul XII”. Dincolo de mesajele propagandistice și elogioase ale locuirii la bloc, filmul este o excelentă frescă socială a perioadei în care casele din proximitatea rurală a Bucureștiului cad sub presiunea progresului și a modernizării socialiste.

Casa cu literaturi. Amenajare și concept curatorial pentru Muzeul Național al Literaturii Române

Proiect: Zeppelin
Text: Constantin Goagea
Foto: Radu Malașincu

Muzeul s-a redeschis după un peregrinaj de mai bine de doi ani, timp în care a fost ostracizat în spatele Casei Scânteii, ba, mai mult, redus la rolul de depozit și birouri. Acum are nu unul, ci două sedii. Cel de care ne-am ocupat se află într-o zonă foarte centrală, chiar în spatele Bisericii Albe de pe Calea Victoriei.

Camposaz in the wild. Observatorul din Măgura Zimbrilor – Munții Țarcu

Text: Mara Cazacu
Foto: Bogdan Comănescu, Maria Cazacu, Sebastian Apostol

În perioada 17-28 august, WWF-România și Camposaz au organizat un atelier „design and build” multi-cultural la finalul căruia a fost contruit un observator al peisajului și naturii sălbatice din Măgura Zimbrilor, Munții Țarcu.

Din Sibiu: artă stradală, conformitate și comunitate. De vorbă cu arhitectul Gabriel Roșca

Text: Paul Opricean
Foto: Sergiu Pavala, Gaspar Serrano, Cristina Beligăr, Paul Opricean

An de an, la Sibiu are loc un festival internațional de artă stradală* care, prin intervențiile din spațiul urban, reușește să aducă o pată de culoare în cartierele orașului, prin murale realizate pe fațadele gri ale școlilor și liceelor. Mai mult, evenimentul e gândit să educe publicul, dar și să devină o platformă de exprimare a artiștilor plastici care prea rar își pot exercita actul artistic și liber, și legal.

O inițiativă privată: Muzeul interetnic al Văii Hârtibaciului. De vorbă cu Ștefan Vaida

Text: Mugur Grosu
Foto: Vlad Petri și Muzeul interetnic al Văii Hârtibaciului

Am remarcat zidul care urma panta drumului, și acoperișul primului corp, care cobora lin peste el, dar nu ne-am gândit că aici era casa pe care-o căutam, pentru că nu avea nici un semn. Ce-i drept, la drumul principal era un indicator rutier, pe care l-am remarcat mai târziu, dar nimic altceva, nici măcar o plăcuță la intrare.

Larix Studio: Amenajarea pieţei din Mădăraş, Harghita

Text: Köllő Miklós
Foto: Köllő Miklós, Szász Adorján

Scopul operaţiunii a fost organizarea spaţiului pieţei agroalimentare ca un loc comunitar de întâlnire şi încurajarea interesului şi încrederii sporite în produsele locale, tradiţionale. Prin tema de proiectare s-a dorit sprijinirea prezenţei pe piaţă a producătorilor din zonă.

Palazzo. ADN BA: Bloc de locuințe, strada Londra, București

Proiect: ADN BA
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Cosmin Dragomir

E un mare privilegiu să intervii ca arhitect în cartierele-grădină din Nord. Nu pentru că e o parte de lux a orașului – luxoasă e și suburbia sălbatică din Pipera–Voluntari –, ci pentru că zona extrem de valoroasă și de coerentă era deja aproape terminată înainte de război. Ce mai rămăsese a fost umplut: într-un regim politic sinistru însă cu o arhitectură destul de decentă și apoi în 1990, în condiții de libertate, dar într-un mod brutal. Nu prea mai sunt loturi libere, iar răspunderea e chiar ușor înspăimântătoare.

Edito: Salvarea crabilor din farfuria mea

Text, foto: Mugur Grosu

Îmi revine ocazional în minte o situaţie povestită de Witold Gombrowicz: dacă observi pe plajă un crab răsturnat pe spate, care-şi agită picioruşele incapabil să se ajute singur, probabil te va înduioşa gândul că ar putea pieri aşa, te vei apleca şi îl vei pune pe picioare. Dar dacă observi apoi că plaja, de fapt, e plină de crabi răsturnaţi de furtună, ce crezi că vei face? Cât te vei apleca, şi câţi vei încerca să salvezi pe plaja fără de sfârşit, până vei ajunge să-ţi spui că, la urma urmei, asta nu-i treaba ta?

Sari la conținut