Cutia cu articole

Text: Iuliana Dumitru

Când am călcat pentru prima dată pragul spaţiului tranzit.ro/Bucureşti,.am ajuns pe o ploaie mocănească, fără să ştiu prea multe despre loc, deşi exista de mai bine de trei ani în oraş. Trecută de poarta cu multe lacăte mi-am dat seama imediat că tot ceea ce ştiam despre un spaţiu de artă convenţional nu se aplica în acest caz. Cum adică în acelaşi loc se organizează expoziţii şi se cultivă legume?

Acum câțiva ani, Klara Veer realiza un proiect mic de tot, însă cu câțiva zeci de clienți: o bucătărie comunitară pentru membrii unei federații adăpostite de o fostă fabrică. Proiectul de acum e chiar și mai mic. Memoria clădirii, un dispozitiv de șezut și un mesager al artei din interior compun împreună un prag.

Adolescenți gălăgioși, pensionari scorțoși, garduri, infrastructură, învățare reciprocă. Sau cum să construiești un spațiu comunitar care să nu fie doar un loc fizic, ci un loc însușit și o structură (ușor) instituțională.

Proiect, text: Beros Abdul Architects
Foto: Andrei Mărgulescu

Mesange Fromagerie este un nou comerciant de brânzeturi care şi-a deschis primul magazin în Bucureşti în 2017. Compania importă în special brânzeturi europene, dar cu accent pe bucătăria si produsele franceze. Am avut ocazia să lucrăm cu ei într-un proiect de design integral, elaborând de la identitatea de brand la designul interior, mobilier, organizarea spațiului şi design-ul ambalajelor, încercând să construim o imagine coerentă.

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: IGU

Unul dintre lucrurile care îmi plac cel mai mult la tot felul în care funcționează Nod makerspace este felul în care se combină și echilibrează o viziune urbană, socială, culturală și de design entuziastă și autentică cu un spiritul antreprenorial sănătos. Astăzi, tot discursul despre hub-uri, creativi (mă întreb cine dintre noi mai suportă acest cuvânt), cultură alternativă, sustenabilitate, a fost în mare măsură deturnat în scopuri strict comerciale. O nouă limbă de lemn, mai ales prezentă în publicitate și PR exprimă această acaparare.

Text: Constantin Goagea

Stai că tocmai merg prin gară, ca în fiecare zi de altfel, că mă duc la birou și în fix alea trei minute și să zicem 30 de secunde cât îmi ia să traversez gara în lat, tăind de pe bulevardul Grivița pe Dinicu Golescu, încerc să înregistrez fluxul gândurilor, ceea ce pare oarecum haotic, dar nah!, gânduri direct din cap, deci pasul unu, gara noastră

Cartierul Floreasca e verde și are o scară domestică, are coerență urbană (ceea ce e rar în București). Mai e și destul de central, cu renume bun, cu terenuri libere și, foarte important, nu e, în cea mai mare parte, zonă protejată. Ca atare, a devenit extrem de atractiv pentru speculația imobiliară.

Text intro: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Dan Vezentan & Sandwich

Un loc improbabil pentru artă: un rest de spațiu, la un capăt de lume.

Combinatul Fondului Plastic nu este așa de departe de centru, și nici nu e așa de inaccesibil – deși ai de mers puțin până la stații de transport în comun, și ceva mai mult până la metrou.

Un text cu autor colectiv: Constantin Goagea, Silviu Medeșan, Marius Miclăuș, Justin Baroncea, Vlad Stoica

Iată provocarea: alcătuiţi o frază scurtă în care să faceţi legătura între Lay’s, spaţiu public, design, evenimente culturale şi tineri. Deşi rezultatele ar fi, cu siguranţă, de memorat, vă oferim noi soluţia. Care-a venit când echipa Lay’s România ne-a provocat să creăm împreună 4 spaţii urbane, bune de adunat tineri şi generat vervă socioculturală: în Bucureşti, Cluj, Timişoara şi Iaşi.

Text, imagini: Planwerk

Clujul nu avea in 2005 nici un metru pătrat de spațiu pietonal, așa cum alte orașe aveau: Brașov, Sibiu, Oradea, Timișoara, Alba Iulia, Tîrgu Mureș și multe altele.
A lipsit? Poate multora nu, neștiind ce plăcut poate fi. Ba chiar folositor, pentru că în acele străzi și piețe viața e mai intensă, vitrinele mai atractive, restaurantele mai pline, copiii mai liberi și părinții mai liniștiți de lipsa mașinilor. Dar cum să faci, într-un oraș în care toate colțurile, chiar și cele mai mici ale orașului medieval, erau ocupate ca parcare sau carosabil?

Proiect, text: Bogdan Ciocodeică
Foto: Kinga Tomos

Una dintre cele mai speciale beri din lume, brandul danez Mikkeller, care este prezent cu localuri proprii doar în câteva oraşe foarte atent selectate – cum ar fi, de exemplu, Tokyo, Seul, San Francisco, Los Angeles în afara Europei, iar in Europa exceptând Danemarca, doar în Barcelona, Berlin, Stockholm şi Reykjavik –, a deschis un beer-bar şi bistro în piaţa Charles de Gaulle într-o vilă spectaculoasă de început de secol XX.

Am mai scris în Zeppelin despre catastrofa arhitecturală a reabilitării termice: de la lipsa iresponsabilă unei reabilitări integrate sub coordonarea arhitectului(structură, instalații, fațadă, spații intermediare, terenul din jurul blocurilor, imagine) mecanismul de finanțare populist, care nu e echitabil și nu responsabilizează, și apoi la distrugerea cu mijloace minime însă într-o proprție înspăimântătoare a unui patrimoniu arhitectural. O distrugere ireparabilă, săvârșită cu binecuvântarea administrației și a legii.