Revista zeppelin | număr curent

Din Sumar

zeppelin 162 – 3D 16×9

SUMAR

Edito: 37 de metri şi 20 de centimetri

Text: Mugur Grosu
Foto: Alexandru Oglindă

6 francezi coboară din avion și se lipesc de niște suporteri cu gândul că îi vor duce la stadion. Ajung la o terasă din Centrul Vechi unde ceilalți se pun pe băut. Trec niște beri până se prind că ăia nu erau maghiari, ci ucraineni și că ceea ce credeau că e Budapesta era, de fapt, o capitală care-și închipuise cândva c-ar fi Micul Paris (…)

MG – foto de Alexandru Oglinda – Piata Matache – 10 iunie 2012

 

 

DOSAR: Rural

 

La țară. Introducere

Coordonatori: Cătălina Frâncu, Ştefan Ghenciulescu

02_B 4 Zărnești

Odată cu primele lockdown‑uri a înflorit şi estetica „#cot­tagecore”. Este vorba despre un trend născut din dorin­ţa unei vieţi mai simple, cu mai puţin stres care să permi­tă legătura uşoară cu natura prin activităţi ca îngrijirea animalelor, grădinăritul, picnicurile în aer liber, etc. Este vorba într‑o enormă măsură şi despre nostalgie după vre­murile bune de altădată, despre imagine, şi despre o este­tică menită să își găsească adepţi de la stânga radicală la dreapta ultradiţionalistă sau la grupuri din cadrul mino­rităţilor. Deşi a început ca un trend în care tinerii şi ado­lescenţii idealizau viaţa la ţară, pandemia a făcut posibilă reinventarea şi adăugarea de semnificaţii conceptului. Nu mai e vorba azi doar despre un imaginar superficial, ne­atent la acţiunile reale necesare pentru viaţa la ţară ci şi despre faptul că din ce în ce mai mulţi oameni preiau casa bunicilor sau cumpără la un moment dat casa bunicilor altcuiva cu intenţia de a o locui mai mult decât doar vara. (…)

 

Muzeul‑Atelier Şcoala de la Piscu

Text:  Ştefan Ghenciulescu, Cosmin Pavel, Mihnea Simiraş
Foto:  Laurian Ghiniţoiu & echipa proiectului

10_A_copyright_laurianghinitoiu_scoala-muzeu_de_la_piscu_print (4 of 50)

Un loc cu valori discrete. Un vis generos. Un proiect studenţesc. Apoi unul real. Muzeul din satul Piscu este rezultatul unei iniţiative individuale şi al combinaţiei între muncă, învăţare, patrimoniu şi viziune modernă.

 

Viila Cheia, judeţul Cluj

Text: Paul‑Mihai Moldovan, Anamaria Moldovan
Foto: Ovidiu Micşa

08_A_DSC_9129

Casa de oaspeţi e în acelaşi timp obiect ferm şi parte a peisajului, o construcţie modernă şi o reinterpretare a unor gesturi şi locuri arhaice

 

Casa din lemn

Manopera Architecture: Locuinţă, Ciurila, Cluj

Text: Raluca Sabău, Romeo Cuc
Foto: Eliza Jurca

1_1

Proiectul casei din lemn este dovada unei viziuni care sus­ţine că intervenţiile noi în mediul rural pot fi ancorate în contemporaneitate fără să şocheze şi trebuie să lucreze cu firescul vieţii de azi, aşa cum odinioară gospodăriile vechi răspundeau normalului vieţii de atunci.

 

2/4 case din beton
Manopera Architecture: Locuinţe cuplate, Târgu‑Mureş

Text; Romeo Cuc, Raluca Sabău
Foto: Eliza Jurca

01_A_8

Normalitate, simetrie, simplitate, logică structurală şi o materialitate onestă. Proiectul testează limitele clişeelor legate de locuire şi case într-o margine de oraş şi încearcă să şteargă parţial graniţele dure dintre spaţiul public şi spaţiul privat, pentru a fi „acasă” pentru 4 familii.

 

La Cochmèlie
DAAA: Extinderea extinderii unei case ţărăneşti

Oaspeţii arhitecţi

Text: Simina Dron
Foto: Antonia Pruteanu, Raul Dan Ardelean

01_A_DAAA_VLS_13

Saint Friday Cottage este povestea unui loc şi a unor oaeni – un loc la ţară, aproape de Transfăgărăşan, cu o casă veche, cu pridvor şi cu grădină, în care nişte oameni faini s-au retras din Bucureşti, la casa – moştenire de familie – pe care au recondiţionat-o şi au amenajat-o în locuinţă pentru ei şi cei 2 copii, o casă cu parter, spaţiu de cazare şi mansardă.

Anul 2020 i-a alungat pe turiştii străini (majoritari până atunci), producând în schimb o avalanşă de solicitări de cazare din partea bucureştenilor proaspăt ieşiţi din lockdown. Spre deosebire de toţi anii anteriori, când sezonul se încheia de la sine, odată cu închiderea Transfăgărăşanului, nevoia de aer curat şi de „escape from the city” a continuat cu aceeaşi intensitate, chiar şi când vremea s-a răcit.  Astfel a apărut necesitatea realizării unui spaţiu separat, în care oaspeţii să poată sta la masă, la adăpost de vânt, ploaie şi frig (…)

 

Noua viaţă a gospodăriei din Roşia Nouă

Proiect, text & foto: Loredana Gaiţă, Miodrag Stoianov

02__B_20

O gospodărie tradiţională din judeţul Arad, în regiunea culoarului Mureşului, a fost transformată pentru a putea primi grupuri de prieteni, sportivi, cercetaşi şi a adăposti activităţi diverse.

 

Pavilion de ski, Piricica/Piricske, Harghita

a‑platz

Text: a‑platz
Foto: a‑platz, Szigeti Vajk István (clădire), Antoine Séguin (machetă)

06_AB_Pavillion model_45b

Situat la 10 km de Miercurea Ciuc, în inima munţilor Har­ghita, acest proiect răspunde la o temă precisă: concepe­rea unui pavilion destinat familiilor şi copiilor. Răspunsul nostru se înscrie într‑un registru al simplităţii. Am imaginat un pavilion utilizabil de‑a lun­gul anotimpurilor, cu o terasă periferică ce permite o ocu­pare liberă şi spontană.(…)

Biserica de lemn din satul Urşi
O microistorie de restaurare în comunitate (2009–2020)

Text: Mirela Duculescu, Raluca Munteanu
Foto: Mihai Bodea, Camil Iamandescu, Thomas Laschon, Pro Patrimonio

ursi – detalii

Proiectul laureat al Premiilor Europene pentru Patrimoniu/Premiile Europa Nostra 2021, categoria conservare, este un caz de bună practică pentru restaurarea lentă, pentru şi în comunitate.

 

Hambarul celor 16 stejari
HILBERINKBOSCH architecten: Extinderea unei case tradiţionale

Text: HILBERINKBOSCH architecten
Foto: René de Wit, Breda/Inga Powilleit, Haarlem

02_B_Hilberinkbosch_Sixteen Oak Barn

Majoritatea fermelor din regiunea Meierij din Hertogenbosch, o ex zonă administrativă (sau bailiwick), îşi adună diferitele funcţiuni – locuirea, depozitarea, grajdurile – într-o singură clădire. Cu timpul, aceste clădiri compacte devin prea aglomerate ca să poată găzdui în continuare toate funcţiunile necesare şi astfel se construieşte un hambar lângă clădirea principală. Acesta este de obicei ridicat din materialele disponibile pe sit şi urmează forma structurală a caselor.
În 2017 ni s-a spus că şapte dintre stejarii vechi de secole din curtea noastră erau într-o stare foarte proastă. A trebuit să-i tăiem. În loc să urmăm obiceiul local de a-i vinde la fabrica de hârtie, am decis să reînviem o veche tradiţie. Am înlocuit colajul de adăposturi improvizate din curtea noastră monumentală printr un hambar construit din materiale recoltate local şi folosind tehnici tradiţionale. Adăugând două trunchiuri de stejari pe care i-am obţinut de pe proprietatea vecină – Wamberg –, am avut destul lemn pentru a construi hambarul din copacii tăiați. (…)

 

Drum bun!

Text: Jakub Charousek, Roberta Curcă

 

08_A_A 7 Județul Galați

Centrul Ceh din Bucureşti a început pe Instagram în 2017 proiectul numit Protejaţi spaţiul public, pe atunci sub conducerea lui František Zachoval. La început, proiectul a fost prea puţin organizat, în principal datorită faptului că abia începeam să cunoaştem România şi eram fascinaţi de toate structurile posibile, mai mult sau mai puţin bizare. Din aceste vremuri a rămas pe hartă Nr. 17, gura de aerisire a Stadionului Municipal din Piteşti. Cu toate acestea, am fost inspiraţi şi influenţaţi şi de proiectul Aliens and Herons (Extratereştri şi stârci), realizat de Pavel Karous, sculptor şi pedagog ceh.

Proiectul Aliens and Herons cartografiază arta plastică din spaţiul public realizată în anii ’70 şi ’80 în Cehoslovacia sau, cum îi spune Karous, „4% Artă”. La acea vreme, legislaţia cehoslovacă obliga fiecare proiect de construcţie finanţat de stat să cheltuiască 1–4% din buget pentru amenajarea şi cultivarea spaţiului public din împrejurimi, prin urmare grădiniţele, şcolile, spitalele, clă¬dirile administrative şi proiectele mari de infrastructură, cum ar fi podurile sau autostrăzile, să fie înconjurate de artă.
Inspiraţi de Aliens and Herons, am început să structurăm Protect Public Space mai coerent şi în scurt timp am reuşit să transformăm proiectul exclusiv online de pe Instagram în ceva material. (…)

 

 (Supra)feţele ruralului

Text: Köllő Miklós
Foto: Szigeti Vajk‑István, Lukács Géza

02_AB_Szárhegy panoráma nagyobb felbontás anonimus-1

Am publicat în mai multe rânduri în revistă lucrările realizate de Köllő Miklós şi echipa sa (Larix Studio). Cam toate sunt în Ţinutul Secuiesc şi majoritatea la ţară. Miklós însuşi trăieşte cu familia sa în casa părintească din satul Ciumani. L -m rugat să scrie puţin despre teritoriul rural, despre arhitectură, dar mai ales despre lucrurile din jurul arhitecturii sau, aparent, dincolo de arhitectură. Însoţim acest text cu prezentarea câtorva proiecte la scară mică, însă cu caracter public. (zeppeln)

 

DOSAR: Spații publice

Intro

Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Norbert Tukaj, DO ARCHITECTS

04_B_Karen-Blixens-Plads_13_credit-Rasmus-Hjortshoj-COAST

De fapt, acest mic dosar începe dinainte de introduce­rea pe care tocmai o citiţi. Materialul despre poziţia faţă de lumea rurală şi lucrările recente ale biroului Larix Stu­dio închide dosarul despre arhitectură la sat; el conţine şi un proiect de spaţiu public, unul dintre cele mai vitregi­te programe într‑o lume rurală care trebuie să se descurce cu subfinanţare, emigraţie şi abandon, dar şi cu interesele individuale şi slaba coagulare civică.

Ei, vorbim de sat, dar la oraş e, evident, la fel: spaţiu pu­blic este terenul de vânătoare şi conflicte între noi toţi, o masă informă din care se acaparează sau abandonează fragmente. Adăugăm la asta un urbanism care acţionea­ză mai ales pentru interese private individuale sau pentru orgoliul şi fanteziile delirante ale primarilor şi obţinem realitate crâncenă a oraşelor româneşti. (..)

 

Urbanizarea nonurbanului

DO ARCHITECTS: Ogmia City – conversie a spaţiului public, Vilnius

Text: DO ARCHITECTS
Foto: Norbert Tukaj, DO ARCHITECTS

 

02_A_Ogmios City_Do Architects_ Children playing in lower square with fountain

Ogmia City este un complex multifuncţional localizat în nordul oraşului Vilnius ce a evoluat de la un outlet center subfolosit la un cartier foarte bine integrat. Acest teritoriu enorm, de 12 hectare, la doar câţiva km de centrul Vi¬liniusului a fost până recent trecut cu vederea, rămânând doar o destinaţie pentru vânătorii de chilipiruri şi pentru cei care cumpărau materiale de construcţii. Nu era un loc atractiv pentru a-ţi petrece timpul liber.

Schimbările structurale care au transformat Ogmia City într-un centru comercial în aer liber pornesc de la principiile de formare ale centrului istoric, unde străzile sunt spaţiile publice de cea mai înaltă calitate. Şi aici străzile, pieţele, potecile şi parcurile creează împreună un oraş în oraş. La fel ca un oraş, teritoriul este în permanent proces de schimbare – va continua să crească şi să evolueze în mod organic.
Designul îl prioritizează pe pieton, pentru a face condusul din ce în ce mai puţin dezirabil şi a crea spaţii publice funcţionale şi plăcute. (…)

 

Strada Molnar Piuariu, Cluj

planwerk

Text & Foto: planwerk arhitectură şi urbanism

IMG_2033

Cifrele de mai jos intră de obicei în Zeppelin la credite. Le‑am pus aici, pentru că, aşa seci cum sunt, exprimă foarte bine scopul şi caracterul fundamental al proiectului; suprafaţa totală: 4.000 de metri pătraţi; creşterea suprafeţei pietonale: +124%; diminuarea suprafeţei carosabile: −55%; creşterea suprafeţei plantate: +151%; numărul de arbori plantaţi: 48. Transformarea de la starea tipică a spaţiului public românesc la un firesc al urbanului este atât de profundă, încât nu mai e vorba doar despre o reuşită tehnică, după care ar începe, vezi bine, arhitectura. Tehnică înseamnă aici pricepere urbană, regândire spaţială, economie de mijloace, strategie creativă. La care se adaugă ceva design. (Ştefan Ghenciulescu)

 

Dealuri peste biciclete

Cobe: Karen Blixen Plads, Copenhagen

Text: Cobe
Foto: Rasmus Hjortshøj – COAST

Karen-Blixens-Plads_07_credit-Rasmus-Hjortshoj-COAST

Având o suprafaţă de peste 20.000 m2, Karen Blixens Plads este una dintre cele mai mari pieţe publice din Copenha­ga. Proiectul a fost susţinut de o donaţie generoasă din partea fundaţiei private daneze A.P. Møller Fonden. Situ­ate între Universitatea din Copenhaga şi Biblioteca Rega­lă Daneză din campusul universităţii, piaţa publică şi spa­ţiul din faţa universităţii sunt concepute ca un covor care acoperă un teren ondulat format din mici dealuri, spaţiul deschis spărgându‑se în zone mai mici, cu loc pentru acti­vităţi atât deasupra, cât şi în interiorul noului relief. Cele trei dealuri pentru biciclete au fost create ca nişte cochi­lii din beton turnat, placate manual, în culori care reflectă exteriorul clădirilor universitare din jur (…)

 

ZOOM

Între stradă şi apă
FDA: Waterfront Residence Aparthotel

Text: Alina Măldărescu
Foto/Photo: Cosmin Dragomir

02_AB_Fabrica de Arhitectura_Waterfront Residence (2)

Contextul este pragmatic: în Voluntari, într-o zonă în care se construieşte intens, se află un sit alungit, adiacent străzii şi în legătură directă cu apa pe latura opusă. Gestul prim contrazice însă în mod conştient tentaţia de amplasare a unei bare lungi, perpendiculară pe stradă. Proiectul îşi asumă reinterpretarea relaţiei pe care o construcţie o are cu spaţiul public. A locui, a călători, a îndeletnici, a meşteşugi; activităţi care implică în teorie o delimitare spaţială, dar care se traduc în realitatea trăită printr o limită neclară. Se propune aşadar o aşezare pe lot care devine un filtru între lumea exterioară şi lumea interioară. (…)

 

Nu chiar un magazin obişnuit

Bogdan Ciocodeică: Lunet Eyewear Signature Store

Text: Bogdan Ciocodeică
Foto: Kinga Tomos

03_AB_Lunet-Store-2

Să deschizi un magazin – orice fel de magazin – este un act curajos în vremurile acestea. Dar într‑un fel este şi o evoluţie naturală pentru Lunet Eyewear. S‑au lansat în 2019 ca o afacere online şi, în timpul pandemiei, au optat pentru o relaţie hibridă cu clienţii lor: modelele gratuite de rame de ochelari se comandă online, se încearcă acasă (Home Try‑On/„Încercaţi acasă”, este numele real al plat­formei) şi apoi sunt cumpărate după bunul plac. Prin ur­mare, apariţia primului lor magazin de marcă este o dez­voltare naturală. Cerinţele iniţiale ale proiectului erau: un mediu plăcut, vesel şi sigur, un spaţiu prietenos deschis, dar şi cu un anumit grad de intimitate.  (…)

 

Casa care se fereşte, Lisabona

BUREAU (Daniel Zamarbide) cu Leopold Banchini Architects

Text; Bureau (Daniel Zamarbide)
Foto: Dylan Perrenoud

03_AB_Bureau_DodgedHouse ┬®DylanPerrenoud_01

Criza care a lovit Portugalia acum zece ani a produs un număr incredibil de spaţii abandonate. Cele două oraşe principale, Porto şi Lisabona, s‑au transformat într‑un pe­isaj al ruinelor şi al clădirilor închise, care a fermecat în­treaga comunitate internaţională, avidă de romantism su­dic. De atunci cele două oraşe au început să acţioneze în vederea reînnoirii propriilor centre istorice prin renovări de calitate ale multora dintre casele Acest peisaj de clădiri dezafectate se manifesta prin numeroase faţade opace care ascundeau interiorul ca şi când viaţa clădirilor îngheţase în aşteptarea timpuri­lor viitoare, cu ferestre deschise şi raze de soare. Străzi fără ferestre, chipuri fără ochi.

În Lisabona totul a evoluat mult mai rapid. Recon­strucţia centrului a generat o economie Airbnb agresivă, recreând binecunoscutul fenomen prin care deja trecu­seră multe oraşe europene. Airbnb produce şi economia air (aer) cu implicaţii şi consecinţe încă nu foarte vizibile, dar inevitabile. (…)

PLAN
O colecție de planuri de arhitectură, într-o revistă-album de colecție.

……..

Zeppelin #162 (vara, 2021) e disponibil în librăriile Cărturești, Inmedio și Relay sau poate fi comandat aici, la prețul de librărie (30 RON), căci preluăm noi costurile de transport pentru toate livrările interne.

Sau, ca să ne ajutăm reciproc și mai tare, puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, care să o includă – aici.

Râmânem la înălțime, împreună.

z_#162_3D x 2

 

#162
vara 2021
Sari la conținut