Din Sumar

Edito: Roşia Montană, din nou. Despre acţiunile de la faţa locului.
Text: Ștefan Ghenciulescu

014. Casa cu panoramă
Recuperarea memoriei unei case vechi

O casă frumoasă. Un accident şi o pierdere. O reconstrucţie întreruptă. O casă nouă cu amintirile celei vechi.
Proiect, text: Attila Kim / Foto: Dacian Groza, Kinga Tomos

028. DOSAR: LOCURI DESCHISE
030. Intro: (Non)/(Re)/(Neo)‑public
Text: Ștefan Ghenciulescu / Foto: Dan Perjovschi – Ziar orizontal, Sibiu

Ce au în comun maşinile parcate pe trotuar, gardurile de tip nou – înalte şi opace, mallurile, avalanşa de statui fără nicio legătură între ele sau cu locul în care se aşază, reclamele uriaşe de pe faţadele unor clădiri locuite sau care îţi blochează drumul ca pieton, chioşcurile puse cum se nimereşte, terasele din centrul vechi care devin adevărate (şi complet ilegale) clădiri? Ei bine, toate acestea ţin de divorţul între cetăţenii României şi spaţiul lor public. Dacă înainte de 1989, spaţiul public era „al lor” – al lui Ceauşescu şi al întregului regim, un loc de exprimare şi control din partea puterii, în post‑comunism el nu a devenit „al nostru”, ci al nimănui. (…)

034. Între sistem şi bobor
Negocierea spaţiului public în Bucureşti
Text: Dorothee Hasnas / Foto: Alexandru Panaitescu, 1986 – Casa Poporului în construcţie

Dacă din Antichitate piaţa era centrul oraşului – vatra satului – în arhitectura vernaculară – locul de adunare a oamenilor, locul de judecată şi informare publică, aceasta nu putea fi cazul în acest colţ a lumii, la sud‑est de Carpaţi, unde pieţele s‑au constituit ca nişte lăţiri ale drumului: în mijloc circulaţia, pe margini loc de popas pentru care. În Balcani parcă nu ne vine să ne adunăm aşa, în locuri deschise, în drum. (…)

044. Arta care produce locuri
046. La Zid din 2010
Proiect, text: Dan Perjovschi

Un proiect de artă în spaţiul public pentru 10 ani. Critic, politic cu umor pe înţelesul tuturor. Mişto rimă, nu? L‑am început în 2010 şi experimentez practici, situaţii şi strategii diferite în fiecare an. Din 2013 se numeşte Ziarul orizontal şi exact asta şi este. Un spaţiu de reflexie şi analiză pe subiecte politice, economice şi culturale. Local şi global. Iohannis în vremea lui Trump, Putin, Erdogan şi Dragnea. (…)

056. Sandwich. De la reziduu la loc pentru artă
Un loc improbabil pentru artă: un rest de spaţiu, la un capăt de lume
E probabil cea mai mică galerie din Bucureşti, cu siguranţă cea mai ascunsă. E şi un spaţiu ce te obligă să lucrezi cu el – nu a fost niciun proiect necontextualizat până acum şi să te înscrii în nişte limite constrângătoare; pe de altă parte, în mod aparent paradoxal, tocmai caracterul său pare să dea idei artiştilor şi forţă şi mai mare intervenţiilor. (…)

066. Expoziţii şi legume
tranzit.ro/București
Text: Iuliana Dumitru


Am ajuns pe o ploaie mocănească, fără să ştiu prea multe despre loc, deşi exista de mai bine de trei ani în oraş. Trecută de poarta cu multe lacăte mi‑am dat seama imediat că tot ceea ce ştiam despre un spaţiu de artă convenţional nu se aplica în acest caz. Cum adică în acelaşi loc seorganizează expoziţii şi se cultivă legume? (…)

072. Un incert câmp de bătălie
Despre arta publică şi programul „Spaţiu expandat”
Text: Judit Balko

În România, căderea regimului comunist în 1989 a deschis încet şi cu greu spaţiul public ca o nouă arenă de manifestare artistică. Un sfert de veac mai târziu, arta publică românească este în continuare dominată de monumentul sculptural, acesta fiind consacrat şi legitimat de regimul politic actual ca singura manifestare artistică în spaţiul public. Comemorarea victimelor şi glorificarea trecutului sunt principalele funcţii ale monumentului şi recursul la valorile, identitatea şi istoria naţională justifică prezenţa lor în spaţiul public. Este o formă de artă care continuă direcţia deschisă în secolul al XIX‑lea unde avea rolul de promovare şi afirmare a identităţii naţionale a României moderne, fie prin recursul la figurile emblematice ale istoriei – care suferă un proces de mitizare –, fie prin glorificarea evenimentelor marcante ale istoriei. (…)

080. Cu multă grijă
9 Opţiune: Piaţa Cetăţii, Baia Mare
Proiect & text: 9 Opţiune – Ildiko Mitru, Ștefan Paskucz

În 2004, se termina amenajarea Pieţei Libertăţii din Baia Mare. Multă lume era supărată pe scoaterea maşinilor sau pe transformarea unor spaţii verzi în suprafeţe minerale. Ei bine, astăzi acea realizare a unei pieţi urbane veritabile şi de amenajare contemporană intr‑un context istoric e considerată un exemplu de pionierat şi de bună practică în România. Între timp, s‑au realizat mai mult pieţe, mai ales în Transilvania, unele cu rezultate excelente, altele discutabile.

092. Se poate
Revoluţia spaţiilor publice din Cluj
Text: Planwerk

Clujul nu avea in 2005 nici un metru pătrat de spaţiu pietonal, aşa cum alte oraşe aveau: Braşov, Sibiu, Oradea, Timişoara, Alba Iulia, Tîrgu Mureş şi multe altele.
A lipsit? Poate multora nu, neştiind ce plăcut poate fi. Ba chiar folositor, pentru că în acele străzi şi pieţe viaţa e mai intensă, vitrinele mai atractive, restaurantele mai pline, copiii mai liberi şi părinţii
mai liniştiţi de lipsa maşinilor. Dar cum să faci, intr‑un oraş în care toate colţurile, chiar şi cele mai mici ale oraşului medieval, erau ocupate ca parcare sau carosabil?

102. Reconstruirea spaţiului public la bloc
„Şcoala de Oraş” ediţia 2016–2017


Adolescenţi gălăgioşi, pensionari scorţoşi, garduri, infrastructură, învăţare reciprocă. Sau cum să construieşti un spaţiu comunitar care să nu fie doar un loc fizic, ci şi un loc însuşit şi o structură (uşor) instituţională.

108. 4 spaţii de interacţiune între cultură şi tineri
Cultura Zâmbeşte. Proiect creat şi sprijinit de Lay’s


Nu e o noutate că oraşele mari suferă de lipsa unor locuri publice, accesibile oricui, în care socializarea şi interacţiunea cu oameni interesaţi de noutăţi culturale să fie cât mai dinamică. Aşa s‑a transformat propunerea unui brand de a crea un spaţiu/obiect care să reunească mai ales tineri intr‑un nou mod de a aborda spaţiul public. (…)

120. Zaatari
Oraşul refugiaţilor
Text, foto: Mugur Grosu

Suntem în Zaatari, la doar 13 kilometri de graniţa siriană, în cea mai mare tabără de refugiaţi din Orientul Mijlociu şi una dintre cele mai mari din lume. Cu cinci ani în urmă, aici era doar o tabără de corturi, ca adăpost temporar pentru cei fugiţi în Iordania de războiul civil sirian. Dar valurile de refugiaţi au tot crescut, şi‑n mai puţin de un an se adunaseră peste 150.000 de suflete. Ca oraş, ar fi fost al cincilea cel mai populat din Iordania. Aproape jumătate de milion de sirieni au trecut pe aici.(…)

132. Războiul împotriva maşinilor
Sau cum Parisul îşi recucereşte teritorii urbane
Text, foto: Ștefan Tuchilă


Crearea de sensuri unice în tot oraşul, multiplicarea exponenţială de piste dedicate pentru transporturi în comun şi biciclete, lansarea proiectului Velib (unul dintre primele sisteme publice de închiriat biciclete) sau dezvoltarea transportului public: toate acestea sunt proiecte iniţiate sau extinse de fostul primar al oraşului, Bertrand Delanoë, care nu a ascuns niciodată că scopul final era reducerea importantă a numărului de maşini din oraş. Anne Hidalgo, primarul actual, a fost aleasă pe o platformă în continuitatea celei dezvoltate de mentorul său şi a fost şi mai activă în ceea ce detractorii ei numesc „războiul împotriva maşinilor”. (…)

142. ZOOM

144. Cub, hol, copac
Outline Architecture Studio: Locuinţă, strada Tolstoi, Bucureşti
Proiect, text: Cristina Barna, Sorin Diaconescu / Foto Sorin Diaconescu; Traian Cîmpeanu


Locuinţa a fost proiectată pentru o familie tânără, cu patru membri. Zona este una intens dezvoltată în ultimii ani (construcţiile noi sunt aproape în totalitate locuinţe colective). Pariul beneficiarului a fost realizarea intr‑o zonă a unei locuinţe proprii, care să respecte regulamentul de zonă şi care să se insereze o prezenţă clar contemporană intr‑un ţesut existent.

156. O casă‑vagon în Bucureşti
Proiect, text: Mihai Duţescu / Foto: Radu Malaşincu, Andrei Mărgulescu


Proiectul îşi propune să recupereze tipologia specific bucureşteană de casă‑vagon, un tip de casă dezvoltat din adaptarea casei rurale la parcelele mici şi înguste ale oraşului. E lipită de una dintre laturile lungi ale terenului şi câteodată de calcanele celorlalte case vecine; de obicei are ferestre pe cel mult 2 faţade, se desfăşoară în profunzimea lotului şi păstrează o curte/grădină, lungă şi îngustă, de‑a lungul faţadei principale, care de obicei e şi cea mai însorită faţadă. E desigur vorba aici despre o reinterpretare şi nu despre o adaptare a modelului tradiţional. (…)

164. Casa Timiş. O casă la locul ei.
Filofi şi Trandafir Arhitectura: Locuinţă pentru un cuplu, în Popeşti, Cluj

Casa Timiş e o apariţie neobişnuită în peisajul urban din împrejmuirile Clujului dominat ca în alte locuri de vile care vor să epateze, colorate la propriu şi la figurat. Neomodernismul ei asumat e foarte diferit de estetica locuinţelor din jur. Și aici merită menţionat că, istoric vorbind, oraşul Cluj‑Napoca nu a cunoscut modernismul radical interbelic al Bucureştiului. Cu câteva excepţii, modernismul interbelic clujean a fost mai degrabă moderat. E o contradicţie în termeni desigur între modernism şi temperat. Și tocmai de aceea revenirile asumate actuale la referinţe moderniste au o încărcătură mai puternică, pentru că sunt mai neobişnuite în context local. (…)

180. DESIGN & SOCIETATE
182. Expo PUCK – pop‑up creative kit @ Sala Dalles
Care e cel mai frumos oraş din lumea ta?


Privind stranii fotografii de demult, cu un oraş ce pare îndepărtat acum, dar cu anumite lucruri care‑l făceau comod, bun pentru mişcare, sănătos şi viu, ne‑am propus să extragem acea esenţă rară a momentului, a clipei, a tranzitoriului, a acelor mici elemente care‑l făceau special.

190. Prototip pentru comunitate
Un loc ce își așteaptă locuirea


Locuirea cu buget mediu şi redus este o temă socială fundamentală. În România, din păcate, nu prea este şi o temă arhitecturală în ochii autorităţilor şi a majorităţii publicului. Arhitecţii nu prea ajung să se implice în această problemă, în consecinţă casele ieftine au de obicei un nivel tehnic precar, risipesc sau, dimpotrivă, nu accesează resurse, oferă o calitate a locuirii discutabilă şi creează probleme urbane, ecologice şi sociale. (…)

192. 2 minute, 2 cărţi, 2 cafenele. Și o tarabă.
O poveste de design.
Text: Justin Baroncea, Ștefan Păvăluţă


Povestea nu începe de la un spaţiu, ci de la un om. Despre cum în jurul unui om se poate construi o comunitate. Ion.

202. Poveşti din Bucureşti‑Sud
#4 Berceni
Text: Mihai Duțescu / Foto: Andrei Mărgulescu


Fiindcă ştiu două persoane absolut OK şi deştepte care au lucrat câţiva ani la Spitalul de Psihiatrie Al. Obregia – renumitul „spital de nebuni” din Berceni – două doctoriţe, una psihiatru, cealaltă neurolog, şi fiindcă ambele au fost de acord să vorbim, am făcut acest dublu‑interviu cu ele. E în primul rând despre spital, care e unul dintre landmark‑urile Berceniului, dar şi despre viaţa din cartier în general, despre cum se văd toate lucrurile astea din goana metroului, între două gărzi.

212. FLIP – şcoala de bani pe roţi


Conceptul de edutainment aplicat aici aduce un important şi foarte necesar format educativ complementar pentru programa şcolară românească. Practic, timp de vreo oră şi mai bine copiii au de jucat 5 jocuri cu şi despre bani, economii, investiţii, despre crize şi despre economie, fie ea la scară mică sau globală. Şi trebuie spus că nici un joc nu implică zaruri, norocul, soarta sau conjuncţiile astrale, nu au nici manete şi nici nu duc la dependenţă, lucru foarte important de precizat în contextul de azi, în care triada bani, interactive şi joacă ne duc cu gândul la sălile de jocuri, aflate mai mereu lipite de amanet şi exchange.

 

Zeppelin 147 (septembrie – noiembrie 2017) este disponibil în librăriile Cărturești, librăriile Humanitas, Inmedio și Relay sau poate fi comandat online chiar aici, la prețul de 28 de lei, la care se adaugă transportul prin curier în valoare de 12 lei.
Sau puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, aici.

#147
septembrie - noiembrie 2017