Dyson Airblade

Din Sumar

Edito: You are here
Text: Mugur Grosu

DOSAR: Modernism: în continuare

Intro
Text Ştefan Ghenciulescu

Da, ştim. Centenarul Bauhaus a dus la o invazie de cărţi, articole, expoziţii despre modernism. Toată lumea pare că vorbeşte despre epoca de aur, despre maeştri, despre epo¬ca de aur când totul părea cert şi când se năştea o lume. O lume în care cutiile de sticlă erau noi şi rafinate şi, important, rare: bijuterii inovatoare în oraşe care încă mai avea o scară umană, metropole în care încă te mai puteai descurca şi fără maşină. Blocul liber aşezat în verdeaţă era excepţia cool, şi nu parte a unor megacartiere sau oraşe noi cu milioane de locuitori. Modernismul acela bun, nene. Cel care, în afara unor detractori pasionaţi, trezeşte consensul. Care place şi conservatorilor, şi progresiştilor, şi din care fiecare îşi ia ce vrea: nu îţi plac utopia şi programele sociale, te referi la stil şi limbaj.

Participăm şi noi la acest concert. Ne asumăm dra¬gostea şi nostalgia, dar încercăm să privim lucrurile şi pu¬ţin în perspectivă. Încercăm să trecem dincolo de stil şi să privim modernismul şi modernitatea din perspectivă isto¬rică şi critică şi să vedem ce mai pot însemna ele azi. (…)

*foto: Uşă metalică, imobilul Malaxa‑Burileanu, Bd. Magheru, Bucureşti (arhitect: Horia Creangă, 1936) © Andreea Cel Mare

 

Art Deco de secol XXI
Casa PJ, Cluj

Proiect: Miklós Péterffy
Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Balázs Danyi

E greu în general să reabilitezi opere moderniste, echilibrând intervenţiile inevitabil radicale cu respectul faţă de opera colegilor (sau chiar a maeştrilor) tăi. Cum procedezi însă cu modernismul minor, (semi)vernacular, fără mare valoare istorică, dar plin de farmec şi de probleme? Miklós Péterffy a ales să lucreze în spiritul ce a generat proiectul vechi mai degrabă decât în prezervarea cu orice preţ a substanţei construite. Proiectul duce mai departe acel spirit,  înnobilând şi dând o nouă viaţă unei case vechi şi modeste.

 

 

Parere sull’architettura
Carmelo Baglivo: o modernitate a incluziunii şi incertitudinii

Text: Alexandru Cristian Beşliu
Imagini: Carmelo Baglivo, BAN

Nu întâmplător numele articolului face o trimitere directă la publicaţia controversată a arhitectului italian Giovanni Battista Piranesi (Observaţii1). Piranesi pleda, la sfârşitul secolului al XVIII‑lea, pentru o reevaluare a clasicităţii în sensul unei aprecieri declarate faţă de flagranţa geniului creator şi a invenţiei din arhitectura civilizaţiei romane şi etrusce în defavoarea naturii primare şi austere a modelelor greceşti; mai precis, titlul coincide cu cel dat celei de‑a doua părţi a publicaţiei, un dialog imaginar denumit „Părere despre arhitectură”, o dezbatere dintre Didascalo2, ca reprezentant al taberei filoromane, şi Protopiro3, ca reprezentant al celei filelenice.

Discuţia mea (reală) cu Carmelo Baglivo s‑a petrecut în biroul lui din Roma, aflat la o aruncătură de băţ de Piramida lui Cestius, şi nu a avut înflăcărarea sau miza dialogului din tratatul lui Piranesi. Conversaţia între doi filoromani este însă, în mod cert, o părere despre arhitectură şi, mai ales, dacă ni se permite această asociere, o privire critică asupra dogmei unei noi austerităţi. Nu mai este vorba despre absolutismul incontestabil al capodoperelor Antichităţii greceşti, ci despre blestemul abstracţiunii „Stilului Internaţional” confundat, în mod repetat, cu faptul de a face arhitectură modernă. (…)

*CARACALLA REBIRTH – Proiect pentru reutilizarea termelor monumentale ale lui Caracalla

 

De la Form‑Trans‑Inform la Atelier d’Architecture Autogérée

O discuţie cu Doina Petrescu şi Constantin Petcou
Interviu: Alex Axinte

Cofondată în 2001 de Constantin Petcou şi Doina Petrescu, atelier d’architecture autogérée (aaa) este, aşa cum spun chiar ei, „o platformă colectivă de cercetare şi acţiune în jurul schimbărilor urbane şi practicilor culturale, sociale şi politice emergente ale oraşului contemporan. aaa iniţiază şi însoţeşte strategii de tranziţie ecologică pentru cetăţeni la scara locală şi internaţională. aaa acţionează la sursa crizelor globale (ecologice, economice, democratice, sociale etc.) prin crearea unor condiţii prielnice pentru ca cetăţenii să se poată orienta spre tranziţia ecologică prin moduri de viaţă reziliente şi durabile. aaa funcţionează printr‑o reţea deschisă integrând diferite puncte de vedere: arhitecţi, artişti, studenţi, cercetători, pensionari, politicieni, activişti, locuitori etc”.

aaa este o referinţă internaţională în domeniul arhitecturii participative şi rezilienţei urbane, proiectele lor fiind expuse la Bienala de Arhitectură de la Veneţia 2012 şi 2016, MoMA din New York, Bienala de la Berlin, Pavilionul Arsenal Paris, Palatul Naţiunilor Unite Geneva etc. (…)

*„Agrocité” – microfermă de agricultură urbană şi educaţie ecologică, Colombes, 2013–2014

 

Teatrul Naţional din Craiova (1969–1974)
Arhitect: Alexandru Iotzu

Sunt rare clădirile moderniste care sunt opere de arhitectură excepţionale, dar şi intervenţii sensibile în oraş şi repere iubite de locuitori. Iată poveştile uneia dintre ele.

Text: Irina Tulbure
Foto: Tudor Constantinescu

Teatrul Național din Craiova a fost una dintre cele mai bine văzute dintre lucrările de arhitectură ale anilor ’70, recunoscută de breaslă și bine primită de public. Au rămas totuși o serie de istorii incomplete: procesul premergător al configurării clădirii în forma sa finală, proiectele pentru completarea ansamblului central al orașului, destinul profesional al arhitectului aflat în plină afirmare. (…)

 

O casă şi o familie
Adolf Loos: Villa Winternitz, Praga

Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: David Cysař, arhiva familiei Cysař, Ştefan Ghenciulescu, Georgiana Ghenciulescu

O familie evreiască din Praga anilor ’30. Un mare arhitect. O tragedie istorică. Apoi încă una. O descoperire ca într‑un roman de
aventuri. O regăsire şi o refacere cu propriile mâini. Azi, o casă vie.
Povestea vilei Winternitz este exemplară. În sine, dincolo de arhitectură, şi prin felul în care se leagă arhitectura, patrimoniul, memoria şi curajul.

 

Amenajarea declanşează reabilitarea
Blocul din Piaţa Sf. Ştefan nr. 1
Text: Ilinca Păun Constantinescu

Arhitectura dramatică şi obscură a lui Kristin Wenzel
Text: Cristina Vasilescu

BAUBAU
Bauhaus 100 Bucureşti
Text: Brînduşa Tudor,Anca Cioarec, Ştefan Ghenciulescu

Cu ocazia centenarului Bauhaus, Institutele Goethe din întreaga lume au organizat programe speciale; au adus expoziții, filme, conferențiari etc., dar au și organizat cam peste tot propriile lor evenimente, în colaborare cu organizații locale: Bauhaus-ul a fost el însuși o celebrare a deschiderii, a cooperării naționale și interdisciplinare. Era normal ca și o celebrare a fenomenului să se refere și la ipostazele locale ale modernismului și avangardei. (…)

ZOOM

Un bloc, 17 case
ADN BA: imobil de apartamente, Bucureşti

Aviaţiei Park

ADN BA: Restaurare şi amenajare, cafenea CH9

Brașov
Studio Est: Farmacia CC

Proiectul premiat la Romanian Design Week 2019 se opune epocii în care farmaciile au devenit supermarket-uri (și arată la fel)

Text: Lorena Brează
Foto: Alexandru Muntean

 

Arhitectură din mămăligă

o rezidență artistică la Timișpara cu tema hranei, în care au fost construite trei instalații artistice, concepute de trei artiști români, folosind ca materie primă mămăliga. Conceptele au fost selectate în urma unui concurs. (…)

Text: Lorena Brează
Foto: Anca Lorinți

 

POLIS, POLITICI, POLITICĂ
Arhitectura ca instrument de soft‑power

Text: Cosmina Goagea

 

PLANURI

O colecție de planuri, într-o revistă-album de colecție.

 

Vă mulțumim că ne sunteți alături și ne ajutați să rămânem la înălțime.

Zeppelin #156 e disponibil în librăriile Cărturești, Inmedio și Relay sau poate fi comandat online chiar aici, la prețul de 28 de lei, la care se adaugă transportul prin curier în valoare de 12 lei.

Sau puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, aici.

#156
iarna 2019-2020
1