Cutia cu articole

Proiectul pentru biserica spitalului de psihiatrie de la Voila nu preia imagini ci interpretează o logică spațială și structurală

Proiect & text: Ana-Maria Goilav Guran
Foto: Costin Gheorghe, Emil Cosma

Câți arhitecți au șansa de a interveni asupra liceului la care au studiat? Dorin Ștefan se joacă cu referințele moderniste care au determinat arhitectura clădirii vechi, extinde școala în oraș și aduce spațiul public în școală.

Proiect: DSBA
Text, foto: Andrei Mărgulescu

Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Dan Purice

Mi-a atras de departe atenţia bloculeţul modernist din Timişoara: simplu, elegant, simpatic, foarte reprezentativ pentru interbelicul nostru moderat şi cumsecade. Doar când m-am apropiat foarte tare am observat monograma Art Deco cu anul construcţiei – un obicei şi o manieră tipice acelei epoci. Şi atunci am îngheţat: anul marcat acolo nu era o dată de anii ’30, cum m-aş fi aşteptat, ci 1947. Blocul interbelic nu era de fapt interbelic. Proprietarii săi l-au terminat şi au anunţat cu mândrie lumii acest lucru exact în anul în care lumea lor s-a prăbuşit.

Timişoara mişcă lucrurile în regiune, dar şi în modul de‑a dezbate şi scoate în lume arhitectura. Arhitectură, teorie şi pedagogie din trei ţări, evenimente la care participarea publicului din afara profesiei a depăşit uneori 80%. Am stat de vorbă cu o parte din echipa de coordonare BETA – Bienala Timișoreană de Arhitectură.

Un sistem proiectat pentru o expoziție specifică, dar de care locul continuă să beneficieze. Structurile autosusținute realizate din tuburi, cabluri și noduri permit expunerea fără a fi atinși pereții istorici din subsolul Centrului Cultural ARCUB din București

Text: Justin Baroncea
Foto: Radu Malașincu

Text: Maria Mateoniu
Foto: Bogdan Cătălin Cazacioc

În timpul studenției mi-am imaginat căminul din Tei ca pe un loc mirific, poate și pentru că din totdeauna mi-au plăcut teii. Când l-am vizitat prima dată în 2015, am constatat că locul pe care mi l-am imaginat atât de frumos era de fapt foarte trist, izolat, cumva uitat, mai ales de cei care ar fi trebuit să-l îngrijească.

Interviuri: Dorothee Hasnas
Proiect: PZP
Foto: Andrei Mărgulescu

Încheiem miniserialul „Palatul Universul începe o viață nouă. Reabilitarea unei tipografii ca hub pentru industrii creative“, cu al treilea  episod, dedicat perspectivei utilizatorilor:

Interviuri: Dorothee Hasnas
Proiect: PZP
Foto: Andrei Mărgulescu

Continuăm miniserialul „Palatul Universul începe o viață nouă. Reabilitarea unei tipografii ca hub pentru industrii creative“, cu un dialog cu Simona Cosma, reprezentanta proprietarilor:

Interviuri: Dorothee Hasnas
Proiect: PZP
Foto: Andrei Mărgulescu

Când Luigi Cazzavillan deschidea, în propria-i casă din București, redacția ziarului „Universul”, consacra de fapt un loc fundamental nu doar pentru (probabil) cel mai bun ziar românesc din perioada sa ci și pentru procesul de modernizare al României.

O biserică de lemn pentru o comunitate mică, într-un cartier recent din periferia orașului Mizil.

Proiect, text, foto: Abruptarhitectura – Cristina Constantin, Cosmin Pavel

Prins între şosea şi calea ferată, noul cartier a fost plănuit imediat după Revoluţie. Autorităţile au căutat astfel să reglementeze nevoia renăscută a oamenilor de a-şi construi o casă.

Text: Justin Baroncea
Foto: Doriana Mărăşoiu

Dintr-un subsol al unei hale din Berceni la intersecţia Câmpineanu cu Academiei. Plimbare pe jos prin faţa Bisericii Dintr-o Zi, prin porticul de la Arhitectură, pe sub turn, în sus pe scara elicoidală până în G4. 3 oameni plimbă cuiere negre prin faţa bisericii.

Un proiect comunitar și pedagogic concretizat, în 2016, prin redeschiderea bibliotecii „Gheorghe Lazăr” din cartierul Militari își propune, în a doua ediție, să cartografieze şi să transforme un spaţiu public din proximitatea bibliotecii, într-un proces participativ derulat prin intermediul unui atelier de educaţie aplicată.