RMSH. Amenajare prin reciclare la Ateliere Fără Frontiere

Text: Justin Baroncea
Foto: Radu Malaşincu, Iulia Vasile, Andra Matzal, Justin Baroncea

Ateliere Fără Frontiere este o organizație neguvernamentală care lucrează-n domeniul reciclării, producând obiecte de design din deșeuri, cu scopul inserției sociale, profesionale și civice a persoanelor aflate în mare dificultate. Activitatea lor e organizată în două direcții: 1. recuperarea şi reciclarea de bannere şi mesh‑uri publicitare – REMESH. 2. dezmembrarea de calculatoare, imprimante, copiatoare etc. 

(a) Un numitor comun pentru zece dintre cele mai înalte clădiri din București: soluții Schüco

Cei peste 22 de ani de activitate din România ai firmei Alukönigstahl se pot măsura și în multe clădiri de excepție, realizate de-a lungul timpului.

Majoritatea celor mai înalte clădiri noi din București au un numitor comun: au beneficiat de serviciile și sistemele oferite de Alukönigstahl România, drept urmare anvelopantele lor sunt realizate din sisteme arhitecturale Schüco International.

Etica, o consolare

Text: Alexandru Cristian Beșliu, Cosmin O. Gălățianu

Ilustrații (1 și 2): Elogiu persistenței: Versailles ar fi putut deveni Paris. Surse: “Plan General de Versailles”, Nicolas de Fer, 1700; ©2017 Cartography Associates

Amenajare Studio 55. Un salon de coafură în clădirea Union, București

Proiect, text: POSTER
Foto: Radu Malașincu

Clădirea Union avea 85 de ani când am fost acolo împreună cu tinerii clienți care doreau să deschidă un salon de coafură. Arghir Culina proiectase un hotel înapoi, în 1931, dar imprevizibilul orașului reține doar esențialul arhitecturii, iar permanența rămâne vizibilă chiar și atunci când funcțiunea inițială dispare. Rămân trăsăturile principale: orientarea, structura, spațiul, aici și distribuția prin ampla curte interioară.

ZAATARI – Orașul refugiaților

Text, foto: Mugur Grosu

Pe ecranul televizorului așezat pe un cuptor metalic rablagit, o imagine rușinos de familiară din lumea civilizată: aventurierul britanic Bear Grylls prezintă una dintre faimoasele sale tehnici esențiale de supraviețuire în sălbăticie. Nu-nțeleg despre ce vorbește, pentru că sonorul este închis iar subtitrarea e în arabă. Nimeni din încăpere nu e interesat cu adevărat, imaginea pare lăsată să curgă pe ecran de decor, ca un fel de carpetă modernă despre mirajul occidental.

Arhitectura bună vinde, dar arhitecții nu știu să se vândă bine.

Interviu cu Georgian Marcu, director al firmei imobiliare Green Angels

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Cosmin Dragomir, Andrei Mărgulescu, Lucian Bugnariu Studio

L-am cunoscut pe Georgian prin colegii noștri de la ADN BA, pentru că el s-a ocupat de majoritatea clădirilor de apartamente pe care aceștia le-au proiectat.

Poveşti din Bucureşti-Sud #4: Berceni

Text: Mihai Duțescu
Foto: Andrei Mărgulescu

Fiindcă știu două persoane absolut OK și deștepte care au lucrat câțiva ani la Spitalul de Psihiatrie Al. Obregia – renumitul „spital de nebuni” din Berceni – două doctorițe, una psihiatru, cealaltă neurolog, și fiindcă ambele au fost de acord să vorbim, am făcut acest dublu-interviu cu ele.

Un incert câmp de bătălie. Despre arta publică și programul „Spațiu expandat”

Text: Judit Balko
Foto: Mihai Balko, Tiberiu Mihail Cimpoeru, Radu Boeru, Gabriel Boldiș

Termenul de artă publică, așa cum se dezvoltă în spațiul occidental începând cu anii ’60, este un termen-umbrelă, care acoperă abordări artistice diferite, ce variază de la intervenţii cu caracter permanent la cele cu caracter efemer, de la sculptură statuară la performance sau intervenţii cu sunet şi proiecte participative în care accentul este pus pe dezvoltarea unei relaţii de colaborare între în membrii unui grup sau comunităţi.

Highlights Zeppelin #147 (septembrie–noiembrie 2017)

DOSAR: LOCURI DESCHISE
Bucureștiul nu are piețe veritabile. Baia-Mare și Clujul nu se mai opresc din amenajat (p.080, 092). Cum să fabrici spațiu public prin artă: Dan Perjovschi, tranzit.ro, Sandwich, Spațiu
expandat (p. 044). Orașul refugiaților (p. 120). În loc de mașini, plajă, la Paris (p. 132).

PRECUM ȘI:
Două case mari și două mici (p. 020, 144, 156, 164). PUCK – pop‑up creative kit @ Sala Dalles – arheologie culturală urbană (p. 182). FLIP – şcoala de bani pe roţi (p. 212).

Cultura proprietății sau o raportare constantă la condițiile locuirii în chirie?

Text: Oana Cristiana Iftode
Foto: Bogdan Catalin Cazacioc

Creditul imobiliar trebuie privit în contextul mai larg al locuirii în România, caracterizată, pe de o parte, de un tipar al superproprietății – cu cea mai mare rată a proprietăţii din UE – 96% (Eurostat 2013), iar pe de altă parte, de un grad ridicat de informalitate, evitare a pieței creditelor și de practica autofurnizării ce domină piața imobiliară, locuințele fiind cel mai adesea finanțate din surse proprii, sub 10% fiind achiziționate prin credit imobiliar.

Casa Timiș. O casă la locul ei. Filofi & Trandafir Arhitectură: Locuinţă pentru un cuplu, Popeşti, Cluj

O întâlnire fericită între un peisaj preţios şi o inserţie subtilă, între o familie şi doi arhitecţi.
Urmăriţi ce zice criticul despre o lucrare de arhitectură dar şi ce spun clienţii despre cum a apărut casa lor şi ce le place la ea.

Text: Adriana Măgerușan
Foto: Cosmin Dragomir

Edito: Roşia Montană, din nou. Despre acţiunile de la faţa locului.

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: A.R.A. – Arhitectură. Restaurare. Arheologie, Vlad Petri, Cătălin Georgescu, Ștefan Bâlici

E mare supărare acum, pentru că guvernanţii noştri dau semnale din ce în ce mai numeroase şi mai clare că se doreşte reluarea, într o formă sau alta, a sinistrului proiect de minerit. Și a altora, de care se vorbeşte mult mai puţin. Ne indignăm (în mod destul de pasiv şi în număr limitat, ce i drept), dar responsabili suntem şi noi.