De la casa-model la vila ideală. Grădina cu camere, Dumbrava Vlăsiei

E foarte, foarte rar ca un dezvoltator în România să fie interesat în calitatea arhitecturală (și nu doar în cost pe metru pătrat) și să o folosească drept instrument de marketing. Am fost impresionat de inițiativa investitorului de la Dumbrava Vlăsiei de a comanda mai multe case-model, proiectate de către birouri românești importante și apoi de ideea de atribuire a comenzii pentru o casă suplimentară unei echipe de tineri arhitecți, aleasă prin concurs.

Sunt ceva mai rezervat privind amestecul din faza a doua (cea dintâi fiind, așa cum și trebuie, anonimă) între votul juriului și un vot de popularitate care, fiind deschis și echipele selecționate fiind acum cunoscute, a ținut în mod inevitabil cel mai mult de auto-promovare, mobilizare și de seducerea publicului. Ce-i drept, această derogare de la principiile pe care le promovează Ordinul Arhitecților a meritat ca marketing pentru investiror, și, până la urmă,și pentru profesie și cultură, pentru că rar se stârnește atâta interes (și unul pozitiv, pentru că scandaluri avem destule) pentru arhitectură.

Vă invit să vă uitați la toate proiectele selectate, pentru că majoritatea sunt remarcabile și arată aspirațiile tinerilor arhitecți de la noi, mai ales evoluția către o arhitectură care ține seamă de valorile locuirii și nu doar de funcțiune și estetică.

Mai cred și că premiul I este absolut meritat. Și nu, nu pentru că pe majoritatea mebrilor echipei i-am publicat iar unii dintre ei ne-au și devenit colegi la Zeppelin, ci pentru că e, într-adevăr o casă frumoasă. Propunerea recuperează noblețea arhitecturii și peisagismului clasic la o scară mai mică, fără a cădea în ridicolul unei arhitecturi pseudo-monumentale micșorate. Îmi place cum principiile și consecvența (grădinile și camerele devin un mare ansamblu de camere foarte diferite) lasă loc și poeziei, îmi plac proporțiile spațiilor și armonia dintre ele, îmi place chiar și modul în care „zidurile” de protecție a curții sunt de fapt pereți vegetali, mult mai cumsecade decât unii construiți.

Sunt foarte curios cum va evolua proiectul mai departe, pe drumul către construcție. În ciuda referirii la o tradiției interpretată, unele gesturi sunt mai degrabă radicale din perspectiva unei locuiri obișnuite: curțile secundare private, sau urcarea living-ului la etaj, deși astfel acesta profită mai bine de vederea asupra pădurii. S-ar putea să fie mai dificilă în viața familiei despărțirea radicală a acestuia (la un etaj și jumătate de curte distanță) de bucătărie și sufragerie, ce iau forma unui fel de galerii cu geamlâc, extrasă din corpul casei și topită în grădină (Ștefan Ghenciulescu).

*Referință: Giusto Utens – Villa di Poggio a Caiano

Grădina cu camere
Autori proiect și text: Cosmin Georgescu, Alexandru Cristian Beșliu, Laura Cristea, Cosmin O. Gălățianu, Horia Munteanu

Situația unui concurs de arhitectură pentru o locuință individuală este atipică raportată la alte competiții de acest fel din cadrul profesiei unde, de cele mai multe ori, un concurs se adresează unei teme mari, publice, unei funcțiuni importante în oraș.

Puși în situația de a gândi o casă, atât în lipsa oricăror date legate de cel care o va locui, cât și în lipsa unei vecinătăți imediate construite, am hotărât destul de repede să păstrăm, ca preexistență și precedență, locul gol, grădina, elementul care a devenit pivotul întregului proiect.

*perpectivă cavalieră

I-am spus „Grădina cu camere” pentru că grădina și camera reprezintă, în mod fundamental, însăși locuirea la curte. În situația dată, casa își strânge camerele laolaltă eliberând două circumstanțe ale pământului pe care se așează: curtea de primire, o piațetă minerală deschisă și incinta, o grădină împrejmuită cu gard viu.

*plan parter

*plan etaj

Astfel, locuința devine secvența intermediară între cele două și se raportează la propria-i logică interioară, o aglutinare densă de încăperi în proximitatea grădinii, un cumul de camere într-un sistem cartezian dens cu legături labirintice care dau seamă lucrurilor „ferecate” ale locuinței, dormitoarele cu dependințele lor sau spațiile tehnice, lăsând în afară camerele nobile ale casei: locul de luat masa și bucătăria, recuperate de grădină și livingul decuplat de la teren și așezat deasupra (piano nobile).

*secțiune a-a

*secțiune b-b

Aparent neorientat, labirintul își rânduiește, în mod riguros camerele pe direcțiile sale transversale în șase septuri cu deschideri și înălțimi diferite în funcție de lucrurile pe care le adăpostesc.

În consecință, expresia casei rezidă în propria-i interioritate.

*perspectivă living (stânga), bibliotecă (dreapta)

 

 

Toate proiectele: Concursul de arhitectură „Imagine Dumbrava Vlăsiei”

1