Bucuria unei clipe. Locuință de vacanță, Moltenia

Proiect, text: Anca Mihaela Constantin, Ionuț Constantin
Foto: Marius Vasile

Să vă povestim despre proiect și execuție. Și despre aventura unor lucruri recuperate.

În arhitectură, lucrurile frumoase pot să plece și pur și simplu de la o dorință, de la un gând care vrea să devină realitate. Așa și aici: relația foarte apropiată cu proprietarii ne-a permis o relaxare în privința părții de comunicare, ce, altfel, e întotdeauna complicată, atât pentru arhitecți, cât și pentru clienți; am avut astfel și curajul de a porni împreună de la dorințe aparent banale: „…aș vrea să fie casa în care să pot să uit de agitația orașului, un loc cu atmosfera vacanțelor de la bunica; o mică parte din ce a fost cândva atmosfera de la țară, însă să fie ca pentru mine, azi; apoi, la un alt nivel, putem integra lucruri medii ca buget și elemente recuperate și strânse? Și, sigur, cu un buget redus.”

„Acasă, în vacanță” și refugiul au fost dorințe exprimate pe loc, însă care au generat intuiții esențiale legate de proiect. Citatul pe care l-am ales pentru panourile prezentate la Anuala de la Craiova exprimă cumva ceea ce s-a întâmplat:

Dintre toate imaginile proporției pe care mi le trec înaintea ochilor, nici una nu-mi mulțumește în întregime spiritul. Cea mai mare parte dintre ele au fost bucuria unei clipe”. (G.M. Cantacuzino, Introducere la Studiul Arhitecturii, Editura Paideia, București, 2003, p. 25)

Casa devine astfel bucuria unei clipe.

 

 

Situl se află între parcursul Oltului natural și cel al Oltului artificial creat pentru barajul de la Moșteni, ca zonă geografică, între Oltenia și Muntenia. De aici denumirea Moltenia propusă de noi.

Volumul casei este foarte simplu – un plan pătrat acoperit de un acoperiș în două ape – și se înscrie într-un cub. Suprafața de teren fiind foarte mare, am așezat clădirea într-o parte de luminiș, fără a afecta în nici un fel vegetația pădurii, orientând zona de zi către un frumos gutui sălbatic.

 

 

Casa are o suprafață redusă și este gândită să devină un tot compact în momentul în care nu este locuită.

 

*Casă închisă, casă deschisă

Cele două timpane sunt pline, în timp ce pereții laterali sunt în cea mai mare parte perforate cu vitraje mari ce se deschid către pădure. Zona vitrată este dublată de panourile traforate ce se pot mișca în mod individual.

*Anvelopa mobilă

La parter, spațiul este foarte deschis, cu un minim de zone compartimentate, în timp ce două dormitoare și o baie își împart spațiul de la etaj.

*plan parter

*plan etaj

Texturile din exterior, nuanțele și modul lor de dispunere au fost inspirate din contextul în care casa se așază: griul și albul sunt inspirate de coaja pomului de plop folosite la pereții plini, lemnul de brad băițuit diferit și tratat pentru rezistența la exterior, folosit la traforuri și placări cu lemn, betonul aparent și placările ceramice din zonele de terasă care preiau din coloritul pădurii și al pământului.

 

 

 

Credem că munca noastră a fost cel mai interesantă la interior.

 

 

În fiecare dormitor, o porțiune din plafon se înalță până la șarpantă, deschizând și mai mult camera către zona vitrată.

 

 

Patul încastrat într-o nișă eliberează restul camerei, făcând loc și pentru un mic podest ce definește un spațiu arhitectural distinct și în același timp integrat în cadrul celui general.

 

 

La interior am lucrat mult și cu elemente recuperate. Astfel, bârnele de lemn nu sunt strict decorative, ci și integrate în sistemul structural al casei, purtând planșeul de deasupra.

 

*Construcție – structură principală din beton, structură secundară – elemente din lemn noi sau recuperate 

 

Cărămida recuperată, folosită la pereți, este lăsată aparent în zona de pereți de închidere spre exterior.

 

*Închideri – cărămidă recuperată

 

Sobele sunt și ele recuperate și integrate, apoi recompuse, încât poziția lor în casă să asigure atât încălzirea parterului, cât și pe cea a zonei de la etaj.

 

 

Am preluat astfel ideea vetrei din casa țărănească: comunicarea prin peretele comun al zonei calde, pentru a eficientiza cât mai mult consumul de lemne.

 

 

 

Sobele încastrate devin și elemente arhitecturale: la parter, împreună cu șemineul, separă parțial livingul de locul de luat masa.

 

 

Punctul de foc este și cel de adunare a familiei – un alt rapel la memoria casei bătrânești.

 

 

Info, credite

Program:
Birou/Arhitect:
Echipa:
Autor(i) text:
Țară:
Oraș/Alt loc:
BIBLIOTECA
DE PROIECTE

Autori: Ionuț Constantin, Anca Mihaela Constantin – Alfa Invest
Colaborator: Dragoș Sebastian Mitrofan.
Structură: Alexandru Mitrache
Scheme concept: Mihaela-Ștefana Dinca, Daria Vilsan
Construcție: 05.2017 – 12. 2017
Arie teren (mp) – curte și pădure = 25300
Arie utilă totală (mp): 108

Sari la conținut