Cutia cu articole

Cum construiești azi, într-un țesut istoric central constituit și caracteristic, o nouă clădire publică? Proiectul FKM pentru extinderea Universității Creștine „Partium”din Oradea a pornit de la exact această întrebare, iar răspunsul a început cu modelarea morfologiei în raport cu spațiile învecinate ale orașului.

Proiect: Atelier FKM
Text, foto: Andrei Mărgulescu

Proiect, text: Anca Mihaela Constantin, Ionuț Constantin
Foto: Marius Vasile

Să vă povestim despre proiect și execuție. Și despre aventura unor lucruri recuperate.

Semi-niveluri, camere de un etaj și jumătate, locuri multe și complexe; lumină, o fațadă care reproduce secțiunea, o locuire bogată nu doar în metri pătrați, ci și în valoare spațială: ultimul bloc terminat al celor de la ADN BA se leagă de cultura locuirii din oraș, dar e și unul dintre cele mai inovative proiecte de locuințe din România.

Text: Oana-Valentina Suciu

Despre sălbăticia cu care ”dezvoltatorii urbani” țintesc cartierul bucureștean Floreasca s-a scris în presa centrală, în cea de investigații și de specialitate de ani buni. Revista Zeppelin a dedicat un amplu material acestui subiect în luna aprilie 2018 (materialul putând fi citit aici). Arhitectul Dragoș Marian, locuitor al cartierului și om implicat civic, arăta, la acea dată, că ”Modul în care mai multe terenuri din Floreasca au fost trecute din proprietate publică în proprietate privată este cel puțin bizar.

Text: Vlad Odobescu

Piața rezidențială din România abia își face majoratul anul ăsta, spune Georgian Marcu, director al firmei imobiliare Green Angels. Iar din anii ăștia, trei au fost de boom și s-a construit fără respectarea vreunei reguli, iar vreo șase-șapte au urmat crizei. Azi, sectorul abia își găsește suflul, însă calitatea locuințelor medii rămâne slabă.

Text: Vlad Odobescu

INTRO: De câțiva ani încoace, un antropolog încalecă bicicleta sau ia metroul pentru a afla încotro se îndreaptă Bucureștiul și ai săi locuitori. Bogdan Iancu, lector dr. la Școala Națională de Științe Politice și Administrative (SNPSPA), face parte dintr-o echipă ce-și propune să portretizeze clasa de mijloc din România. Cum mănâncă middle class-ul românesc? Cum și unde locuiește? Cum se îmbracă? Cum își exprimă compasiunea față de cei din jur?, sunt câteva dintre întrebările de la care au pornit cercetătorii.

Proiect, text: Ștefan Păvăluță
Foto: Radu Malașincu

Piața Națiunilor Unite*, blocul cu “coloane”** sau blocul cu “portic”. Terminat la începutul anilor ’60, face parte dintr-o serie de unități de locuit ce au definit câteva axe și piețe importante ale Bucureștiului: blocul cu coloane de la Piața Romană, Blocul “Garofița” de pe Magheru, blocurile ce flancheaza Piața M. Kogalniceanu, blocul din fața Cercului Militar și capătul de perspectivă a Căii Victoriei, blocul “Gioconda”.

Proiectul a trebuit să răspundă nevoilor și viziunii unui artist despre o îmbinare armonioasă între spațiul de inspirație și creație muzicală și cel de locuit. Astfel a rezultat conceptul unei case-studio, pe care artistul împreună cu arhitecții și-au imaginat-o extrem de simplă ca formă și expresie arhitecturală.

Proiect, text: Ștefan Păvăluță
Foto: George Negrea

Târgu-Mureș, ansamblul Palatului Culturii. Parterul fostei Case de Pensii Mureș, arhitectură în stil secession vienez, monument istoric clasa B.

Proiect: Filofi și Trandafir Arhitectură
Text: Irina Filofi, Cătălin Trandafir
Foto: Cosmin Dragomir

Un amalgam de proprietăţi, clădiri vechi degradate, clădiri mai noi suprapuse, multe facturi de electricitate, Castelul Corvinilor din proximitate şi un oraş în reconstrucţie, după cvasidecesul industriei care îl întreţinea. Este vorba despre oraşul Hunedoara şi despre amintirile pe care le poartă primul contact cu proiectul care mai târziu se va contura sub numele de Werk.

eematico lansează prima serie de jucării dezvoltată prin cercetare educațională în România, printr-o de campanie de crowdfunding pe Startarium, care are ca termen limită ziua de 19 iunie 2018.

Vă propunem aici un text mai special – în care nu e vorba de arhitecți, și, aparent, nici de arhitectură. Dar e vorba despre modul de folosire a spațiilor, și mai ales de modul în care copiii pot trăi și chiar răpi spațiile unui muzeu (Z.)