Cazul Floreasca – victorie de etapă: un Plan Urbanistic Dezastruos – anulat

Text: Oana-Valentina Suciu

Despre sălbăticia cu care ”dezvoltatorii urbani” țintesc cartierul bucureștean Floreasca s-a scris în presa centrală, în cea de investigații și de specialitate de ani buni. Revista Zeppelin a dedicat un amplu material acestui subiect în luna aprilie 2018 (materialul putând fi citit aici). Arhitectul Dragoș Marian, locuitor al cartierului și om implicat civic, arăta, la acea dată, că ”Modul în care mai multe terenuri din Floreasca au fost trecute din proprietate publică în proprietate privată este cel puțin bizar. Inclusiv schimbarea “pe genunchi” a destinaţiei terenurilor este o abordare nepotrivită. Nu s-au făcut studii urbanistice şi de impact, nu s-a mediatizat, nu am fost întrebați – totul pe ascuns. Sunt fireşti îndoielile privind legalitatea demersurilor.” Cazul a făcut, de altfel, și subiectul unei investigații jurnalistice realizate de echipa RISE Project – 18 terenuri, cu o suprafață totală de 12.130 mp, au fost trecute din proprietate publică în proprietate privată (mai multe detalii, aici). Aceasta în condițiile în care locatarii (proprietari sau chiriași) din imobilele aflate în imediata vecinătate a acestor terenuri nu aveau nici cea mai vagă idee ce li se pregătește. Mai exact, șansa unică de a putea aprinde cu propria telecomandă televizorul viitorilor vecini ce s-ar muta în imobilele răsărite pe aceste spații (încă) verzi.

De la data la care scriam despre cazul punctual al terenului din Str. Rahmaninov 2E (dar situația este identică și în cazul altor parcele din cartier, multe dintre ele identificate în investigația RISE Project) lucrurile s-au desfășurat cu o viteză demnă de cauze mai bune. În pofida sesizărilor depuse la Primăria Sectorului 2, încă de la începutul lunii martie 2018, atât de către cele trei asociații de proprietari direct afectate, cât și de reprezentanții grupului de inițativă Floreasca Civică, aleșii locali nu au găsit de cuviință să răspundă sau să organizeze vreo consultare publică. Mai mult, am aflat, pe canale informale, că PUD-ul cu pricina avea să fie discutat în ședința de Consiliu Local din data de 30 august 2018. Așa că ne-am decis să participăm, cei afectați direct, alături de reprezentanta grupului civic (om cu nervi de fier, de altfel, dacă reușește să își păstreze calmul după participarea constantă la astfel de reuniuni – întrucât ”consultări” nu pot fi numite).

Apropo, nu încercați să căutați vreun anunț cu privire la ședințele de consiliu pe site-ul primăriei. Nu veți găsi. Pentru că nu există.

Înarmați cu dosarul de acte aferente (sesizări repetate la Primăria Sectorului 2, hârtii care atestă confirmarea începerii cercetărilor pe această temă de către Serviciul de Investigare a Criminalității Economice al Poliției Sectorului 2 etc.) – bine ordonate și rezumate, plus multă răbdare, ne-am prezentat la sediul primăriei unde, fatalitate, ședințele se desfășoară în sala I.L. Caragiale. Mai potrivit nici că se putea. Deși este foarte posibil ca până și duhul lui Nenea Iancu să se înfioare de nivelul schimbului de replici dintre reprezentanții diferitelor partide reprezentate în consiliu. Ca fapt divers, multe uitând că membrii lor sunt trimiși acolo pentru a îi sluji pe cetățeni, nu pentru a le pune pumnul în gură sau a îi lua peste picior. Dar noțiunea de ”civil servant” – slujitor public, deci – pare a fi străină multora dintre politicienii locali.

Lista subiectelor supuse la vot (toate inițiate de către primarul însuși) se intindea pe vreo patru pagini, cu un calup de vreo șapte PUD-uri propuse aprobării, pe pozițiile 30-36. Poziții care au însemnat că am așteptat vreo trei ore jumate până am putut lua cuvântul, la propunerea câtorva reprezentanți ai partidelor de opoziție. Las la o parte faptul că IT-istul primăriei îmi spunea ”pe cuvânt” că nu știe parola de wi-fi din încăperea respectivă (că doar eram într-o insituție publică, de ce ar fi știut-o?) și la faptul că președinta de ședință li se adresa colegilor cu ”domnul/doamna … numele de botez” și am să mă rezum la modul în care am urmărit, fascinat-amuzată, schimburile de replici dintre reprezentanții principalului partid de guvernământ, dar și ai liberalilor cu cei care făceau sugestii sau criticau propunerile de pe ordinea de zi (și din afara ei, întrucât mai bine de o oră s-a evoluat free-style, pe niște teme care oricum au rămas ca în gară).

În sfârșit, a venit și rândul PUD-urilor. Primele șase, votate pe bandă rulantă (cele 7-8 voturi ale partidelor de opoziție neavând cum să le oprească). Inițial a vorbit vecina mea, reprezentată a grupului Floreasca Civică (numai pronunțarea acestui nume a provocat în rândul multor consilieri un soi de dispreț exprimat sonor), după care a venit rândul subsemnatei. Am mers pe principiul ”sau la bal, sau la spital,” și am subliniat, ca și antevorbitoarea mea, faptul că primăria nu a răspuns sesizărilor și revenirilor noastre (în care ridicam, punctual, mai multe chestiuni, de la regimul proprietății, la mult-promisul electoral PUZ al cartierului Floreasca, la legislația europeană cu privire la spațiul verde – sectorul 2 fiind cel care stă cel mai prost la acest capitol – la calitatea vieții etc..) Le-am exemplificat consilierilor pe viu cam ce ar însemna o astfel de construcție.

 

*Strada Rahmaninov 2 E – PUD pentru construirea unui bloc în curtea dintre blocurile vechi

 

 

I-am amintit primarului cum, într-un interviu live, acordat in luna mai 2018, îi îndemna pe locuitorii cartierului Floreasca să dea primăria în judecată dacă și-ar vedea amenințat confortul (detalii aici.). Pe final (spre nemulțumirea liberalilor – că doar sunt partid de opoziție, nu?) i-am îndemnat pe consilieri să se mai gândească dacă să voteze acest PUD înaintea realizării unui PUZ al cartierului (care acum este ceva gen bancul de la Radio Erevan, nu mai este al cartierului, ci al sectorului, și durează, și nu sunt bani – deși a fost votat un buget în acest sens). Pe scurt și, recunosc, neașteptat, propunerea a picat la vot. După care s-a luat urgent pauză, întrucât se pare că intervenția noastră le stricase cumva zen-ul reprezentanților locali. Oricum, era deja 8 seara.

Un extras din înregistrarea acestei ședințe, aici:

 

Este doar o victorie de etapă (și aceasta poate fi extrem de scurtă). Dar ideea de bază este să nu te lași, să aduni contra-argumente, să insiști, să nu îți fie frică sau jenă (în fond, tu îi plătești pe ei și nu ei pe tine, i-ai învestit cu responsabilitate și încredere), să îți susții cauza, să încerci să te apropii de politicienii despre care simți că ar înțelege care este problema, și să ai puterea să mergi mai departe. Pentru că, iată, se poate. Încet, anevoios, cu timp și cu mulți nervi consumați, dar se poate.

 

Program:
Birou/Arhitect:
Echipa:
Autor(i) text:
Țară:
Oraș/Alt loc:

 

Articol conex:

Sălbăticie urbană și civism. În Floreasca

1