Cutia cu articole

Un proiect în cadrul programului I’M UAU
Text: Justin Baroncea
Foto: Radu Malașincu, Cristina Ginara, Alexandru Ivanof

Un laborator care include ateliere de „confecții” ceramice, aparate de iluminat, mobilier din materiale și piese reciclate, bandă desenată pe pereți și un boiler pe tavan.

O casă mică cu un interior mare, ieftină și bogată în spații.

Ne vorbesc nu doar arhitecții, ci și beneficiarii: despre urcat scări, despre cum ajungi să mai petreci timp împreună acasă, despre cum locuința și familia cresc împreună.

Text: Andrei Răzvan Voinea, Irina Calotă

Parcelări istorice și comunități de vecinătate

Chiar dacă în ultimii ani au fost elaborate din ce în ce mai multe studii dedicate diverselor aspecte legate de istoria urbană românească, în continuare există subiecte care sunt prea puțin cercetate sau care nu beneficiază de o perspectivă comprehensivă de abordare. Tema istoriei locuirii bucureștene de masă a început să își facă simțită prezența în din ce în ce mai multe studii recente, care au puterea de a decela file importante ale evoluției orașelor și societății.

Text: Mugur Grosu
Foto: Alexandra Savu, Dorothee Hasnaș, Mugur Grosu

Acum șapte ani, într-o discuție cu arhitectul Peter Bishop, fost director al Agenţiei de Dezvoltare din Londra, care-și lansa cartea Temporary City, l-am întrebat dacă există loc pentru poezie în marile oraşe. Sigur, mi-a zis, și mi-a povestit despre arhitectul Jaime Lerner, ajuns primar al oraşului brazilian Curitiba

Proiect: Zeppelin
Text: Constantin Goagea
Foto: Andrei Mărgulescu

Bucureștiul vechi rămâne vizibil și azi în neregularitatea multor străzi și în tipologia arhitecturală a unor case. Lângă Biserica Stelian-Lucaci, undeva aproape de Calea Călărași, se găsește una dintre acele bucăți de oraș unde există încă imprimat în traseul de străzi și limitele de proprietăți, modelul urban specific secolului al XIX-lea

Proiect: Larix Studio
Text: Köllő Miklós
Foto: Köllő Miklós, Szigeti Vajk-István

Un exerciţiu de transparenţă în peisaj, prin care un volum relativ mare se acomodează cu scara locului, şi în special cu peisajul cultural din Secuime.

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Cosmin Dragomir

România duce o lipsă cruntă de muzee. Nu doar că nu prea se fac muzee noi, dar peste 100 de muzee sau case memoriale au dispărut în ultimii 20 și ceva de ani, mai ales prin retrocedări (și prin dezinteresul autorităților de a le achiziționa). În aceste condiții, un muzeu nou, și mai ales un muzeu de artă modernă și contemporană e un eveniment. Dacă apare și arhitectura adevărată acolo, cu atât mai bine.

Text: Dorin Ștefan Adam, Elena Viziteu
Foto: Laurian Ghinițoiu

Majoritatea turiștilor (dar și a locuitorilor din Alba Iulia) care se plimbă prin magnifica cetate Vauban se mulțumesc cu spațiile publice principale: piețe și străzi. Puțini realizează că locul e mult mai bogat și mai complex: un sistem sofisticat și labirintic de spații, cu săli mari boltite, situate în interiorul zidurilor sau treceri care duc în locuri nedezvăluite unei primi parcurgeri.

Text: Mihai Duțescu
Foto: Andrei Mărgulescu, Mihai Duțescu
Releveu: studenții atelierului condus de prof. dr. Mircea Ochinciuc – anul 3 – UAUIM București – 2009-2010; asistenți: Melania Dulămea, Mihia Duțescu, Adrian Moleavin 

Text & foto: Ștefan Ghenciulescu

Ce faci când ai o școală cu mulți copii (clasele I–XII) și cu puțin spațiu de joacă și sport în cele două curți de recreație? Simplu: transformi curtea din față în parcare pentru profesori. În mod oficial, cu locuri marcate frumos, cu vopsea. Copiii se pot juca în continuare, ce-i drept, însă așa, mai sportiv, strecurându-se printre mașini.

Laura Paraschiv e arhitectă, colecționează obiecte și le cultivă în Circa 1703–3701, locul din București în care poți găsi unicate de design din toate timpurile.

A consemnat Dorothee Hasnas
Foto: Cătălin Georgescu, Ioana Pârvan

Ansamblul fostei Școli Tehnice de Aviație de la periferia orașului Mediaș, la ieșirea către Sighișoara era pe cale de a se degrada până la dispariție. În ultima perioadă însă, își schimbă funcțiunile, unele clădiri dispar, altele sunt reabilitate, apar clădiri noi. Un program social – ateliere protejate pentru persoane vulnerabile – și-a găsit loc în fosta popotă. Proiectul ADP este un exemplu de reinventare a unei construcții, dar și de re-densificare a marginii orașului, de construire a unui pol public precum și un argument pentru limitarea extinderii necontrolare a orașului.