Cutia cu articole

Vorbesc de orele alea cand s-a dat drumul la pietoni si biciclete pe pod. Nu stie nimeni de ce, dar pana si nuntasii de la bisericuta din cartier veneau pe pod sa-si faca pozele acolo. Multa lume foarte curioasa, buluc acolo, pret de cateva ore. Si bicicletele au aparut ca din senin. Plus rolerii. Una peste alta, toata lumea fericita: care se plimba, care se dadea pe roti, unii priveau in sus la maretia inginereasca a imbinarilor, altii se uitau peste Bucuresti.

O casa din centrul istoric a fost restaurata si extinsa, servind ca o combinatie complexa de atelier de arhitectura, locuire si servicii urbane.

Stefan Tuchila s-a urcat pe 80 de cladiri si a facut cateva mii de fotografii cu Bucurestiul: un proiect de cercetare urbana, o cartare urbana metodica si spectaculoasa. Si un suport pentru memoria unui oras care se reinfiinteaza permanent.

Text: Mugur Grosu

În mod bizar, acest articol bucurestean începe în Târgu Ocna. Orasel în care s-a nascut tatal meu, si unde am petrecut câteva minunate vacante, în copilarie si comunism, cu genialul meu var Liviu David, care avea sa devina un faimos copywriter în capitalism. În albumul familiei ne regasim într-o fotografie alb-negru în fata unor ruine, înconjurati de adulti mohorâti: peste casa bunicilor trecuse o cale ferata. Demolarile erau doar libatiile unui viitor luminos, colectiv, cu majuscula, generos compensate cu un spatiu la bloc, cu chirie.

(despre conferinta Sustainable cities. Foundations and our urban future)
Text: Constantin Goagea

Printre primele 5 in lume în topurile oraselor de experimentat/trait, mereu ca exemplu în dezbateri între arhitecti si designeri, ori de gasit în referinte stiintifice si academice, sau în practica politica, lumea tot vorbeste de modelul danez, de Copenhaga si de cât de fericiti sunt locuitorii ei. La toate astea adaug ca însusi primarul Bucurestiului a declarat recent ca doreste o copenhaganizare a orasului nostru: biciclete si infrastructura inteligenta, o declaratie ce speram sa aibe si urmari.

ddl. predare: 17* 18 iunie 2013

Pâna acum, cel mai popular articol de pe pagina noastra de Facebook este anuntul rezultatelor concursului de fotografie Ora Ceaiului, organizat anul trecut în parteneriat cu Sensio Mobili, care oferise câstigatorului marelui premiu un balansoar adus de la Milano Design Week 2012. Am hotarât sa reiteram frumoasa experienta, cu un plus de rigoare si o tentatie pe masura, mai consistenta. De data aceasta, concursul nu mai e adresat fotografilor, ci arhitectilor si designerilor (precum si studentilor în ani terminali ai acestor discipline) care au realizat un loc public placut, în care oamenii se întâlnesc si se simt bine. Asadar, subiectul concursului nu mai e o imagine, ca pâna acum, ci un spatiu real al carui autor sunt chiar participantii.

Artista poloneza Julita Wójcik desfasoara proiecte cu mare vizibilitate în spatiul public, volatilizând granitele dintre artistic si cotidian. S-a nascut în 1971 la Gdansk, oras în care a absolvit Academia de Arte Frumoase în 1997 si unde locuieste si lucreaza si acum. Ne-a vizitat recent la Bucuresti, unde a sustinut o conferinta la sediul Asociatiei Tranzit.ro, intitulata „Activitatile cotidiene în folosul societatii”. Prin amabilitatea Institutului Polonez din Bucuresti, Julita Wójcik a acordat un interviu revistei noastre.

Rambla Barcelonei e sparta în vreo trei locuri. Jumatate din centrul medieval dispare. Extinderea lui Cerdà pierde procentual mai putina suprafata, însa exact atâta cât trebuie pentru a nu mai avea nici un fel de continuitate si a nu mai functiona ca sistem urban. Imediat în spatele axei demente si a cortinelor de beton ramân fragmente de insule din grid sau de tesut istoric.

Artista poloneza Julita Wójcik, autoarea multor interventii în spatiul public al oraselor europene, sustine la sediul Asociatiei Tranzit.ro conferinta „Activitatile cotidiene în folosul societatii / Daily Activities As A Social Actions”. Creatoarea descrie subiectul conferintei în felul urmator: „Multe dintre lucrarile mele sunt inspirate tocmai de banalele noastre activitati zilnice, care, odata incluse într-un alt context, în tesatura orasului sau a spatiului public, duc la alte concluzii, la care la prima vedere nu s-ar putea ajunge”.

Instalart/ Obiect/ 001- Inspired by Peroni prezinta vineri 22 martie, incepand cu ora 19:00 in spatiul MOIR Design Concept Store (Stanislav Cihoschi nr. 12, Bucuresti (Piata Romana), designerii asociati, activitatea lor si obiectele propuse pentru proiectul Instalart/ Obiect/ 001- Inspired by Peroni. Expozitia va fi deschisa publicului pâna la începutul lunii iunie, când vom putea vedea propunerile lor pentru primul proiect, cu tema Italia anilor ’60.

Nu ajunge faptul ca economia, si deci si arhitectura, merg prost. Ca si cum asta nu ar fi de ajuns, doua evenimente recente ne lasa un gust amar în ceea ce priveste situatia si perspectivele urbanitatii românesti. Pe de o parte, a trecut noua si sinistra lege a urbanismului. Cu argumentul corectarii unor probleme din legea recenta (care, ce-i drept, contine lucruri discutabile), s-a revenit la situatia anterioara, ba, chiar mai mult decât atât. Din nou liber la PUZ-uri derogative, slabirea protectiei zonelor naturale si de patrimoniu, revenire la speculatia binecuvântata prin lege. Argumentul atragerii investitorilor este caraghios: cu atât mai mult în timpuri de criza, un investitor serios se va gândi bine înainte sa se angajeze pe termen lung într-un mediu în car ee regulile se schimba continuu.

Cercetarea sistematica a unei discipline. Un nou nivel al discutiei

Pe marginea celui de-al treilea studiu sectorial al Consiliului Arhitectilor din Europa

Text: Serban Tiganas

Profesia de arhitect este în prezent sistematic si profesionist cercetata pentru a-i întelege caracterul, diferentele si similaritatile si, mai ales, evolutia si factorii care o determina. Primul studiu important a fost publicat sub egida UIA în 2003  . În 2008, ACE–CAE  a lansat si realizat primul studiu sectorial al profesiei de arhitect în Europa, dar la care nu au participat tari importante ca Spania si Italia. Rata de raspuns a fost în 2008 de 53%. Studiul a fost reluat în 2010, când rata de raspuns a crescut la 84%.