Cutia cu articole

Participationismul este un construct istoriografic inspirat de antropologie si teoriile sociale ale mijlocului anilor ‘60. Cu vreo douazeci de ani înainte de teoretizare, prin 1945, Hassan Fathy testa „participationismul”  în cadrul proiectului Noua Gourna, din Luxor, în Egipt. Situatia era inedita: Departamentul Egiptean al Antichitatilor stramuta populatia locala din zona periclitata cu ruine antice, încercând sa-i reintegreze pe locuitori  în circuitul turistic sustenabil prin activitatile artizanale pe care acestia le puteau desfasura.

Atunci cand imaginea deformata a unei grinzi drepte nu constituie o problema. Extensia si reorganizarea Universitatii Catolice din Louvain.

Cum sa propui o interventie contemporana intr-un context istoric? Cum sa pui in valoare o constructie veche fara a o reproduce si a ascunde constructia cea noua?

Calup este cel mai nou produs cultural dezvoltat de Casa Lupu. Acest proiect are ca scop organizarea de evenimente culturale, alternative de tip „pop-up” în cladiri cu personalitate din Bucuresti.

Activitatea biroului olandez Mei e inteligenta si complexa. Produce cladiri ce atrag imediat atentia, însa, în acelasi timp, provin dintr-o reflectie profunda asupra programarii, identitatii, vietii urbane si nevoilor comunitatilor.
Verdeata metaforica determina fatada experimentala a acestui garaj. Un proiect despre caracterul public al unui echipament tehnic, bucuria architecturii si productie hi-tech

Vorbesc de orele alea cand s-a dat drumul la pietoni si biciclete pe pod. Nu stie nimeni de ce, dar pana si nuntasii de la bisericuta din cartier veneau pe pod sa-si faca pozele acolo. Multa lume foarte curioasa, buluc acolo, pret de cateva ore. Si bicicletele au aparut ca din senin. Plus rolerii. Una peste alta, toata lumea fericita: care se plimba, care se dadea pe roti, unii priveau in sus la maretia inginereasca a imbinarilor, altii se uitau peste Bucuresti.

O casa din centrul istoric a fost restaurata si extinsa, servind ca o combinatie complexa de atelier de arhitectura, locuire si servicii urbane.

Stefan Tuchila s-a urcat pe 80 de cladiri si a facut cateva mii de fotografii cu Bucurestiul: un proiect de cercetare urbana, o cartare urbana metodica si spectaculoasa. Si un suport pentru memoria unui oras care se reinfiinteaza permanent.

Text: Mugur Grosu

În mod bizar, acest articol bucurestean începe în Târgu Ocna. Orasel în care s-a nascut tatal meu, si unde am petrecut câteva minunate vacante, în copilarie si comunism, cu genialul meu var Liviu David, care avea sa devina un faimos copywriter în capitalism. În albumul familiei ne regasim într-o fotografie alb-negru în fata unor ruine, înconjurati de adulti mohorâti: peste casa bunicilor trecuse o cale ferata. Demolarile erau doar libatiile unui viitor luminos, colectiv, cu majuscula, generos compensate cu un spatiu la bloc, cu chirie.

(despre conferinta Sustainable cities. Foundations and our urban future)
Text: Constantin Goagea

Printre primele 5 in lume în topurile oraselor de experimentat/trait, mereu ca exemplu în dezbateri între arhitecti si designeri, ori de gasit în referinte stiintifice si academice, sau în practica politica, lumea tot vorbeste de modelul danez, de Copenhaga si de cât de fericiti sunt locuitorii ei. La toate astea adaug ca însusi primarul Bucurestiului a declarat recent ca doreste o copenhaganizare a orasului nostru: biciclete si infrastructura inteligenta, o declaratie ce speram sa aibe si urmari.

ddl. predare: 17* 18 iunie 2013

Pâna acum, cel mai popular articol de pe pagina noastra de Facebook este anuntul rezultatelor concursului de fotografie Ora Ceaiului, organizat anul trecut în parteneriat cu Sensio Mobili, care oferise câstigatorului marelui premiu un balansoar adus de la Milano Design Week 2012. Am hotarât sa reiteram frumoasa experienta, cu un plus de rigoare si o tentatie pe masura, mai consistenta. De data aceasta, concursul nu mai e adresat fotografilor, ci arhitectilor si designerilor (precum si studentilor în ani terminali ai acestor discipline) care au realizat un loc public placut, în care oamenii se întâlnesc si se simt bine. Asadar, subiectul concursului nu mai e o imagine, ca pâna acum, ci un spatiu real al carui autor sunt chiar participantii.

Artista poloneza Julita Wójcik desfasoara proiecte cu mare vizibilitate în spatiul public, volatilizând granitele dintre artistic si cotidian. S-a nascut în 1971 la Gdansk, oras în care a absolvit Academia de Arte Frumoase în 1997 si unde locuieste si lucreaza si acum. Ne-a vizitat recent la Bucuresti, unde a sustinut o conferinta la sediul Asociatiei Tranzit.ro, intitulata „Activitatile cotidiene în folosul societatii”. Prin amabilitatea Institutului Polonez din Bucuresti, Julita Wójcik a acordat un interviu revistei noastre.