Articol revista # 119

 

Editorial # 119: Recuperarea critică a trecutului modernității

 

Text & foto: Cosmin Caciuc

 Cred că în acest moment, dintr-un punct de vedere strict istoriografic, ideologia progresistă și rezistența culturală își găsesc un alt fel de echilibru civic în ceea ce aș numi generic urbanitatea care recuperează trecutul modernității, lăsând cumva în urmă stereotipurile antagonismului de la debutul Mișcării Moderne pe tema oraș nou (industrial) versus oraș vechi (preindustrial).Premiile Uniunii Europene pentru Patrimoniu Cultural / Europa Nostra din 2013 ne oferă o serie de exemple foarte bune de recuperare a trecutului modernității, dintre care aș menționa doar trei proiecte laureate la secțiunea Conservare, ultimele două fiind publicate chiar în acest număr al revistei noastre: transformarea fostelor hangare de hidroavioane din Talinn, Estonia, în muzeu al marinei, extinderea gării King’s Cross din Londra și restaurarea casei arhitectului Bruno Taut, din ansamblul interbelic Hufeisensiedlung, în Neukölln-Britz, Berlin.

DSC_0154_Cosmin_ed featured slider

Deși modernitatea și-a validat propria istorie în mediul construit, alături de istoria veche/preindustrială, nu am reușit însă să ajungem la un consens public asupra echilibrului dintre ideologia progresistă și rezistența culturală care aderă prea facil (sau prea nostalgic) doar la istoria veche, ocolită de controverse. La King’s Cross, de pildă, extinderea high-tech, deși onestă prin atitudinea structurală, e greu acceptată de partizanii imaginilor preidustriale pure. Eșecul consensului redirecționează rolul actual al teoriei de arhitectură către reevaluarea pluralismului politicilor mediului construit dintr-un punct de vedere etic: viziuni colective identificabile, valori sociale pertinente, exemple consistente de bună practică și sprijinuri eficiente de acțiune. Teoria nu mai poate fi dezangajată și redusă la discuții detașate (nu mai puțin elitiste) despre estetică. Reevaluarea implică interpretări asumate pe fondul experienței modernității critice, iar exemplul excepțional al ansamblului Hufeisensiedlung, care a trecut și printr-un test dur al timpului, ne poate inspira de la nivelurile cele mai largi – politice, administrative, sociale, culturale, psihologice, urbanistice, arhitecturale – la cele mai restrânse, dar nu mai puțin importante ale detaliilor practice de design și de viață cotidiană armonioasă.

1