Hota Smart Eco

Istorie pentru locuitori. Parcelările Casei Construcțiilor în București

Text: Andrei Răzvan Voinea, Irina Calotă

Parcelări istorice și comunități de vecinătate

Chiar dacă în ultimii ani au fost elaborate din ce în ce mai multe studii dedicate diverselor aspecte legate de istoria urbană românească, în continuare există subiecte care sunt prea puțin cercetate sau care nu beneficiază de o perspectivă comprehensivă de abordare. Tema istoriei locuirii bucureștene de masă a început să își facă simțită prezența în din ce în ce mai multe studii recente, care au puterea de a decela file importante ale evoluției orașelor și societății. Aparent banale și anonime, multe cartiere din orașele românești se constituie în ansambluri cu valoare arhitectural-istorică, ce poartă o componentă memorială semnificativă și care spun povești diverse despre evoluția administrației românești, a societății sau a arhitecturii și urbanismului. În cazul istoriei bucureștene, o astfel de temă o constituie activitatea a două instituții publice responsabile cu reforma locuirii, care au construit cartiere de locuințe sociale în prima jumătate a secolului al XX-lea – Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine (1910-1948) și Casa Construcțiilor (1930-1949). În urma lor au rămas 22 de parcelări de locuințe-tip în București, dintre care unele sunt înscrise ca situri pe Lista Monumentelor Istorice și/sau sunt definite ca zone construite protejate, însă acest statut juridic de protecție nu înseamnă neapărat și prezervarea valorilor pe care aceste cartiere le conțin. În acest context, se ridică problema delicată a medierii dintre nevoia de conservare a valorilor de patrimoniu și a specificului acestor cartiere și cea de adaptare la cerințele și necesitățile locuirii contemporane, mai ales în condițiile în care legislația actuală de protecție nu are încă puterea de a asigura un răspuns adecvat acestei probleme.

Cartierul Vatra Luminoasă. Imagine din arhiva Hanciu

 

În consecință, am considerat că dincolo de miza academică pe care astfel de cercetări o pot avea, rezultatele unei investigații academice ar trebui să se adreseze și locuitorilor din aceste zone. Ne-am propus, prin intermediul acestui proiect*, să intrăm în legătură directă cu locuitorii și să pornim un dialog cu ei, al cărui rezultat să aducă beneficii de ambele părți. [*Proiectul „Parcelări istorice și comunități de vecinătate” a demarat în 2015 și a fost implementat în fiecare an cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România, din fondul „Timbrul Arhitecturii”.]

Cunoașterea istoriei și a valorilor arhitectural-urbanistice ale cartierului în care trăiesc poate stimula sentimentul de apartenență al locuitorilor, poate crea identitate și poate contribui la popularizarea culturii de arhitectură în rândul lor. Suplimentar, un astfel de demers poate compensa măcar parțial – prin informare și conștientizare – efectele pe care lacunele legislației și gradul slab de protecție le au asupra calității locuirii în aceste zone, punând în discuție direct în fața locuitorilor problema importanței arhitectural-urbanistice și istorice a cartierului în care trăiesc.
Încă de la început, unul dintre scopurile principale ale inițiativei a fost reprezentat de identificarea unei modalități eficiente prin care informațiile ce rezultă din cercetare să depășească mediul academic și să ajungă direct la locuitorii din parcelări. În acest sens, am elaborat materiale informative – pliante, cărți poștale, broșuri* – pe care le-am distribuit direct în căsuțele poștale ale locuitorilor. [*Pentru unele lotizări de mici dimensiuni, au fost publicate articole în revista Magazin Istoric, ulterior fiind distribuite volume ale acestei publicații direct locuitorilor din parcelări. ] În felul acesta, studiile au ajuns la peste 4.000 de familii care trăiesc în aceste parcelări, astfel asigurându-ne că informația a ajuns direct la publicul țintă vizat într-o manieră care nu a presupus niciun efort din partea lor, înlăturând astfel din riscuri. În urma acestor acțiuni, am primit un feedback consistent din partea locuitorilor, care ne-au validat metoda aleasă și ne-au ajutat – prin informațiile primite – să completăm istoria acestor cartiere și să dezvoltăm noi maniere de interpretare și direcții de cercetare.

Chiar dacă textele care au rezultat au fost destinate unui public larg, cercetarea care a stat în spatele lor s-a bazat pe investigarea detaliată a tuturor surselor disponibile – atât bibliografice (publicații recente sau de epocă), cât și arhivistice și legislative. Aceasta a fost completată de cercetarea pe teren, precum și de multiple interviuri cu locuitorii sau de informații primite de la aceștia în mediul online. Prin coroborarea tuturor informațiilor acumulate, cercetarea care a stat la baza acestui demers se constituie în materiale originale, care decelează teme noi și prezintă informații inedite, nepublicate în literatura de specialitate anterioară și, cu atât mai puțin, în cea destinată publicului larg.

Poveste din Vatra Luminoasă (Tana, locuitoare)

 

Etapa Casa Construcțiilor

Cea mai recentă etapă a acestui demers a fost implementată în cursul anului 2018 și s-a concentrat pe activitatea din București a Casei Construcțiilor, instituție ce a funcționat între 1930 și 1949 în cadrul Ministerului Muncii. Prezentarea succintă a rezultatelor cercetării acestei teme oferă ocazia unei incursiuni în istoria politicilor sociale de locuire din România și a prezentării unei pagini importante din trecutul arhitectural-urbanistic al Capitalei.

 

Cartarea prcelărilor din București

 

Înființarea unei Case a Construcțiilor a fost înscrisă în legislație încă din 1921*, într-un context marcat de distrugerile din Primul Război Mondial, care revendicau politici susținute de reconstrucție. [*Vezi „Legea pentru încurajarea construcțiilor de clădiri”, publicată în Monitorul Oficial nr. 87 din 23 iulie 1921 și adoptată din inițiativa Ministrului Muncii, Grigore Trancu-Iași. Vezi și „Legea pentru încurajarea construirii de locuințe”, publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 3 mai 1927, care relua inițiativa înființării acestei instituții.]

Casa Construcțiilor a fost creată prin intermediul unei legi speciale promulgate pe 30 mai 1930*, cu scopul de a înlesni achiziționarea de locuințe pentru persoanele cu mijloace materiale reduse, prin cumpărarea de terenuri destinate parcelării, construire și creditare a activității constructive. [*Este vorba despre „Legea pentru înființarea unei Case Autonome a Construcțiilor de clădiri”, publicată în Monitorul Oficial nr. 116 din 30 mai 1930.] Aceeași lege autoriza Casa să edifice două tipuri de locuințe, definite astfel: locuințe populare – acele locuințe cu o suprafață de maximum 80 mp și cel mult trei încăperi de locuit plus dependințe (destinate mai ales muncitorilor) – și locuințe economice – acele locuințe cu o suprafață de maximum 140 mp și cel mult cinci încăperi de locuit plus dependințe (destinate mai ales funcționarilor). [Vezi art. 3 al legii citate mai sus.]

În baza acestor prevederi, Casa Construcțiilor și-a început activitatea încă din primul an de funcționare, încheind în septembrie 1930 o convenție cu o societate italiană, prin intermediul căreia a construit, până în 1933, 75 de locuințe. [A.N.I.C., fond Casa Construcțiilor, dosar 25/1933: 17. ] Dintre acestea, 15 erau amplasate pe terenuri aflate în proprietatea diverșilor locuitori ai orașului și alte 60 erau grupate în parcelarea Independenței (între bulevardul Eroii Sanitari și strada Sf. Elefterie). [Ibid., dosar 19/1941: 37. ] În 1933, Casa Construcțiilor a fost alipită Casei Centrale a Asigurărilor Sociale, iar principalii beneficiari ai locuințelor au devenit muncitorii și meseriașii asigurați ai Casei Centrale a Asigurărilor Sociale [Vezi art. 2 al „Legii pentru alipirea Casei autonome a construcțiilor pe lângă Casa centrală a asigurărilor sociale”, publicată în Monitorul Oficial nr. 84 din 9 aprilie 1933..] Funcționarii publici și diversele instituții publice ce doreau să construiască prin intermediul Casei nu au fost excluși complet, dar au devenit minoritari.

 

Parcelarea Independenței. Plan și fotografie contemporană

 

Ca urmare a acestor modificări legislative, încă din primul an Casa Construcțiilor a cumpărat de la Așezămintele „Vatra Luminoasă” un teren cu o suprafață de cca 15 ha, pe care a început să construiască locuințe în 1934, dintr-un prim fond pus la dispoziție de Casa Centrală a Asigurărilor Sociale. [A.N.I.C., fond Casa Construcțiilor, 7/1933: 39. ] O primă etapă de construire în parcelarea Vatra Luminoasă s-a desfășurat de-a lungul următorilor cinci ani, până în 1939 întregul teren cuprins între străzile Lt. Victor Manu și Constantin Tănase fiind edificat în campanii succesive. În acord cu modificările legislative din 1933, principalii beneficiari ai locuințelor din Vatra Luminoasă au fost muncitorii asigurați, lor fiindu-le destinate 150 de locuințe populare, față de cele doar 40 de locuințe economice construite pentru funcționari. [Ibid., dosar 19/1941: 37-39; vezi și Gh. Vîrtosu, Locuințe pentru populația nevoiașă și problema comasărilor (București: Tipografia „Bucovina”, f.a.).]

O nouă lege de funcționare a Casei Construcțiilor, votată în 1939*, prevedea sporirea resurselor financiare ale instituției, fapt ce i-a permis acesteia accelerarea activității constructive. [Este vorba despre „Legea pentru organizarea Casei Construcțiilor”, publicată în Monitorul Oficial nr. 76 din 30 martie 1939. ] În campania de lucru 1939-1940 au fost finalizate 174 de locuințe în Vatra Luminoasă, fiind construite, într-un singur an, aproape la fel de multe clădiri ca în toți cei șase ani anteriori de activitate. Această a doua etapă, demarată în 1939 și încheiată în 1946, a asigurat completarea treptată a întregii zone cuprinse între străzile Constantin Tănase și Tony Bulandra, însumând cca 400 de locuințe. [A.N.I.C., fond Casa Construcțiilor, dosar 19/1941: 39-47; vezi și N. Aprihăneanu, „Casa Construcțiilor. Program și realizări”, în Arhitectura 1-2 (1942): 13-16. ] Ca urmare a unei modificări a planului de parcelare, ultimele investiții ale Casei Construcțiilor în această lotizare au fost făcute în 1946-1948, când au fost ridicate cele două imobile de locuințe plurifamiliale din lungul străzii Maior Ion Coravu. [A.N.I.C., fond Casa Construcțiilor, dosare 1/1949: 49 și 15/1949.]

 

Locuințe înșiruite, str. Maior Coravu

 

În ceea ce privește tipurile de locuințe utilizate, la fel ca în cazul celor mai multe parcelări interbelice, și în Vatra Luminoasă au fost proiectate clădiri cuplate, dezvoltate pe parter și un nivel (uneori cu spații suplimentare la mansardă și cu pivnițe la subsol), cu suprafețe desfășurate variind între cca 75 mp și 200 mp. În afara locuințelor cuplate, în Vatra Luminoasă au fost proiectate și locuințe înșiruite, prezența acestora reprezentând o particularitate importantă a acestei parcelări.

Acest tip de grupare a clădirilor era des invocat pe cale teoretică ca fiind cel mai eficient și, în consecință, recomandat în mod recurent pentru a fi utilizat în cazul locuințelor destinate locuitorilor cu mijloace materiale reduse. Cu toate acestea, nici în București și nici în alte orașe ală țării nu au fost construite astfel de locuințe decât în mod excepțional.

Tipuri de locuințe din Vatra Luminoasă

 

Utilizarea – în număr mare – a locuințelor înșiruite în parcelarea Vatra Luminoasă scoate în evidență preocuparea pe care Casa Construcțiilor a avut-o pentru creșterea eficienței investițiilor (în condiții de menținere a gradului de confort), evidențiind modernitatea modului în care a intervenit în problema asigurării de locuințe sociale pentru populația bucureșteană și demonstrând o raliere la principiile Mișcării Moderne care nu s-a manifestat exclusiv la nivel arhitectural-stilistic.

Dacă în cazul parcelării Independenței (1930-1933), Casa Construcțiilor a ales, pentru locuințele edificate, o estetică arhitecturală bazată pe stilul neoromânesc, în cazul parcelării Vatra Luminoasă rezolvarea stilistică s-a orientat către noua estetică a arhitecturii moderne, care abia debutase în peisajul arhitectural bucureștean.

Încă din prima etapă de edificare a parcelării, tipurile de locuințe proiectate de arhitecții Ioan Hanciu și Neculai Aprihăneanu au pus în evidență această nouă estetică – volume simple, în general monobloc, albe, fără accente de culoare și fără jocuri contrastante de material, cu învelitori cu pantă mică, mascate de atice înalte și, în consecință, invizibile spre exterior. Decorația este redusă la minimum, copertinele de deasupra intrărilor au acoperișuri aplatizate și secțiune cu înălțime redusă.

 

Casă tip A, Vatra Luminoasă

 

Casă tip B, Vatra Luminoasă

 

În cazul mai multor tipuri de locuințe, ferestrele sunt grupate în bandă la partea superioară a fațadelor, sunt amplasate pe colțul clădirii sau este utilizat golul circular (de tip „hublou”), un laitmotiv al arhitecturii moderne bucureștene. La fel ca în cazul locuințelor edificate în general în această perioadă în România, aceste caracteristici moderne sunt conjugate cu diverse orientări stilistice cu caracter local: fațadele sunt închise la partea superioară prin profile orizontale care preiau rolul compozițional al cornișelor din arhitectura tradițională, șarpanta ascunsă în spatele aticului înalt generează o retragere în trepte la partea superioară a fațadelor laterale, toate ferestrele au solbanc la partea inferioară, unele dintre ele punând în evidență și ancadramente simple.

 

Casă pentru asigurați ai Casei Centrale a Asigurărilor Sociale, Vatra Luminoasă

 

O estetică similară a fost adoptată și în cea de-a doua etapă de edificare, demarată în 1939. Totuși, în comparație cu clădirile construite la începutul anilor 1930, locuințele edificate după 1939 prezintă o serie de modificări la nivelul detaliilor arhitecturale și al materialelor utilizate, ilustrând transformările prin care această arhitectură a trecut la finalul perioadei interbelice. Toate tipurile realizate în această a doua etapă de edificare prezintă elemente arhitecturale sau panouri decorative placate cu cărămidă, ce conferă contrast cromatic și de material cu restul fațadei, care era albă în varianta inițială. Suplimentar, în cazul unora dintre locuințe au fost folosite ancadramente terminate arcuit la partea superioară, iar acoperirea a fost rezolvată în șarpantă, cu cornișă vizibilă și adâncă spre stradă. Toate locuințele sunt acoperite cu olane, chiar și în cazurile în care șarpanta este mascată de atice înalte (acestea din urmă primind un rând de olane la partea superioară, vizibile subtil din stradă). Cartierul Vatra Luminoasă. Imagine din arhiva Dumitrache

 

În afara intensificării activității constructive din parcelarea Vatra Luminoasă, modificările legislative din 1939 aveau ca scop și demararea unui vast program de edificare la nivel național. În consecință, începând cu 1939, Casa Construcțiilor a dus tratative cu diverse orașe din țară [precum Timișoara, Râmnicu Vâlcea, Arad, Cluj-Napoca, Oradea, Constanța, Chișinău etc. – Vezi, spre exemplu dosarele 28/1937, 9/1939, 18/1939, 46/1939, 47/1939 și 57/1939 (A.N.I.C., fond Casa Construcțiilor).)] în vederea achiziționării de terenuri și construirii de locuințe, în patrimoniul ei intrând terenuri în orașele Iași, Galați, Ploiești, Târnăveni și Brașov [Ibid., dosar 61/1941: 120-126].

Suplimentar, la începutul anilor 1940, Casa a dus tratative cu întreprinderi industriale (precum Șantierele Navale Galați, Uzinele Metalurgice Reșița, Societatea IAR Brașov etc.) în vederea construirii de locuințe pentru muncitorii acestora. [Vezi, spre exemplu, dosarele 83/1939: 53-56, 6/1940: 1, 5/1941: 20-22 și 1/1946: 30-39 (A.N.I.C., fond Casa Construcțiilor).] Cu toate acestea, efectele directe ale activității Casei Construcțiilor în țară au fost reduse, ea reușind să edifice doar două parcelări – o lotizare cu 74 de locuințe în Ploiești (1942-1948; Ibid., dosarele 19/1941: 43-47 și 1/1946: 44). și alta în Târnăveni (1943-1947), cuprinzând 20 de locuințe destinate muncitorilor de la Uzinele „Nitrogen” [Ibid., dosarele 19/1941: 45-48 și 7/1946: 105..] Vastul program pe care Casa Construcțiilor și-l propusese la finalul perioadei interbelice nu a mai apucat să fie pus în practică. Ea a fost desființată pe 1 ianuarie 1949, activitatea sa trecând asupra Ministerului Muncii și Prevederilor Sociale.

 

Locuințe în Târnăveni

 

Atunci și acum

Chiar și această incursiune scurtă în istoria Casei Construcțiilor scoate în evidență un demers ce a reprezentat o etapă importantă a istoriei locuirii românești și a politicilor administrației publice. În cazul Capitalei, în urma activității Casei au rămas aproape 800 de locuințe. Dintre acestea, ies în evidență cele care formează parcelarea Vatra Luminoasă, care ne apare astăzi ca un unicat în peisajul arhitectural românesc, ea fiind singurul ansamblu interbelic de mari dimensiuni care a adoptat estetica arhitecturii moderne, cu o coerență arhitecturală și urbanistică ce rar a mai fost egalată la o scară atât de mare la nivelul țesutului rezidențial.

 

Grup comercial, Vatra Luminoasă

 

Recuperarea istoriei acestei instituții a fost posibilă ca urmare a dării în cercetare a unui nou fond al Arhivelor Naționale, ce a putut să furnizeze date inedite.

Cartierul Vatra Luminoasă. Imagine din arhiva Dumitrache

 

Informațiile culese au fost distribuite locuitorilor prin mai multe tipuri de materiale.

În cazul ambelor parcelări din București, a fost distribuită o broșură dedicată activității generale a Casei Construcțiilor, ce așează istoria fiecărui cartier într-un context detaliat.

 

Copertă de broșură

 

Pentru parcelarea Independenței, istoria propriu-zisă a cartierului a fost prezentată prin intermediul unui pliant, atașat broșurii.

 

pliant

 

În cazul lotizării Vatra Luminoasă, cantitatea mare de informații și de materiale inedite ne-au determinat să elaborăm o serie de trei broșuri, care au tratat aspecte diferite ale istoriei cartierului, prezentând atât date rezultate din cercetarea academică, cât și istorii provenite din discuțiile cu locuitorii, precum și materiale din arhivele lor personale.

 

Distribuire de pliante în Vatra Luminoasă

 

În afara acestor materiale tipărite, pe 23 august 2018* am organizat un prin tur ghidat în parcelarea Vatra Luminoasă, la care au participat peste 200 de persoane. [Data nu a fost aleasă întâmplător – pe 23 august 1933 a fost pusă piatra de temelie pentru construirea primului lot de case din parcelare, iar ca urmare a loviturii de stat din 23 August 1944, Antonescu a fost depus într-o casă din parcelare până la venirea sovieticilor.]

În luna decembrie, la Casa Mincu (sediul OAR Național) am organizat o expoziție despre activitatea Casei Construcțiilor, al cărei vernisaj s-a bucurat de participarea a cca. 200 de persoane (arhitecți proiectanți, cadre didactice, studenți, istorici etc., alături de mulți locuitori din parcelări). În afara diseminării informației într-o formă destinată publicului larg, acest eveniment a avut ca scop și crearea unui mediu de interacțiune între locuitori și specialiști. De asemenea, punerea laolaltă a întregii istorii a Casei Construcțiilor a reprezentat și un prilej de a crește sentimentului de apartenență a locuitorilor din cele două parcelări la o istorie comună.

 

detaliu afiș expoziție OAR

 

Interesul locuitorilor Capitalei pentru istoria acestor cartiere a fost demonstrat în repetate rânduri, atât prin numărul mare de participanți la evenimentele organizate de Asociație de-a lungul anului trecut, cât și prin feedback-ul primit cu ocazia întâlnirilor directe (vizitele în parcelări, turul ghidat, vernisajul expoziției) sau în mediul virtual (mesaje lăsate pe Facebook sau trimise pe e-mail). Acestea au avut puterea de a oferi povești alternative celor culese din sursele academice, care ne-au validat ipotezele sau ne-au oferit noi unghiuri de interpretare și înțelegere a istoriei locuirii în aceste cartiere. În alte cazuri, discuțiile cu locuitorii au scos la iveală abuzurile naționalizării și retrocedării, avatarurile tranziției și goana imobiliară care a lăsat traume locuitorilor. Probabil cele mai multe materiale inedite au rezultat din arhiva arhitectei Sanda Hanciu, fiica arhitectului Ioan Hanciu (arhitect-șef al Casei Construcțiilor și unul dintre proiectanții parcelării). Fotografiile puse la dispoziție de arhitectă surprind cartierul în anii lui de construire, dezvăluindu-i o ipostază prea puțin cunoscută până astăzi. Numeroase fotografii de epocă au rezultat și în urma mesajelor primite online, alături de propriile istorii ale locuitorilor. În cadrul expoziției, a fost inclus un „perete de amintiri”, care a invitat din nou locuitorii să își împărtășească poveștile.

 

Expoziția de la OAR

 

Etape viitoare

Odată cu încheierea etapei din 2018 a fost finalizat și demersul de distribuire de materiale informative în parcelările de locuințe-tip din București. Dacă până acum scopul principal al proiectelor a fost adresarea directă locuitorilor și elaborarea de materiale destinate în special popularizării culturii de arhitectură în rândul lor, următoarea etapă presupune deschiderea accesului la informațiile culese și pentru un public mai larg. În acest sens, deja a fost editat și tipărit un prim volum dedicat istoriei Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine*, a cărui lansare a avut loc pe 4 martie a.c. [Este vorba despre cartea publicată de Andrei Răzvan Voinea, Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină. Parcelările Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine (1908-1948) (București: Asociația Studio Zona, 2018). ] Acesta va deschide o serie de astfel de publicații destinate cartierelor rezidențiale istorice din orașele țării, următorul volum pe care îl vizăm spre publicare fiind dedicat activității Casei Construcțiilor.

Dat fiind interesul din ce în ce mai crescut al locuitorilor Capitalei pentru istoria orașului în care trăiesc, ne propunem să susținem în viitor tururi ghidare, organizate periodic în diverse parcelări bucureștene. [În anul 2019 ne propunem organizarea a 4 tururi ghidate: 5 mai în parcelarea Grant, 24 iunie în parcelarea Iancului, 3 iulie în parcelarea Raion (toate trei fiind proiecte ale Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine) și pe 23 august – reluarea turului în Vatra Luminoasă. ] Nu în ultimul rând, începând din acest an vom forma o bază de date online, care va prezenta detaliat, prin intermediul unui site, istoria parcelărilor de locuințe-tip din Capitală, ancorată în contextul specific al locuirii bucureștene din prima jumătate a secolului al XX-lea.

 

Serii și variațiuni. Fațadele caselor din parcelări

Parcelarea Bonaparte

 

Parcelarea Independenței

 

case din cartierul Vatra Luminoasă

Tip A

 

Tip B

 

Tip A modificat

 

Tip special

 

Tip C

Casă pentru asigurați ai Casei Centrale a Asigurărilor Sociale, 1936

 

Casă pentru asigurați ai Casei Centrale a Asigurărilor Sociale, 1937

Casă pentru funcționar, 1937

 

Tip III, 1939

Tip IV, 1939

Tip V

Tip I

 

Tip III, 1940 & 1942

Tip IV, 1942

Locuințe înșiruite, str. Maior Coravu

 

Locuințe-tip, Ploiești

Locuințe-tip, Târnăveni

 

BIBLIOGRAFIE ȘI SURSE:

Surse bibliografice:
Aprihăneanu, N. „Casa Construcțiilor. Program și realizări”. În Arhitectura 1-2 (1942): 13-16.
Vîrtosu, Gh. Locuințe pentru populația nevoiașă și problema comasărilor. București: Tipografia „Bucovina”, f.a.

Surse arhivistice:
Arhivele Naționale Istorice Centrale (A.N.I.C.), fond Casa Construcțiilor, dosare:
7/1933, 25/1933, 28/1937, 9/1939, 18/1939, 46/1939, 47/1939, 57/1939, 83/1939, 6/1940: 1, 5/1941, 19/1941, 61/1941, 1/1946, 7/1946, 1/1949, 15/1949

Surse legislative:
„Legea pentru încurajarea construcțiilor de clădiri”. Monitorul Oficial nr. 87 din 23 iulie 1921.
„Legea pentru încurajarea construirii de locuințe”. Monitorul Oficial nr. 95 din 3 mai 1927.
„Legea pentru înființarea unei Case Autonome a Construcțiilor de clădiri”. Monitorul Oficial nr. 116 din 30 mai 1930
„Legii pentru alipirea Casei autonome a construcțiilor pe lângă Casa centrală a asigurărilor sociale”. Monitorul Oficial nr. 84 din 9 aprilie 1933.
„Legea pentru organizarea Casei Construcțiilor”. Monitorul Oficial nr. 76 din 30 martie 1939.

 

Program:
Birou/Arhitect:
Echipa:
Autor(i) text:
Țară:
Oraș/Alt loc:
1