Cutia cu articole

Un proiect de locuinţe sociale din Barcelona poate servi ca dovadă pentru menţinerea creativităţii arhitecturale în cadrul constrângerilor severe economice, constructive, ecologice şi urbane.

Text: Roldán + Berengué arqts. / Foto: Jordi Surroca

Text: Ioana Calen
Foto: © Rainer Schlautmann, Ruhrtriennale 2013

Una dintre atracțiile principale ale ediției din acest an a festivalului internațional de performance și artă contemporană, Ruhr Triennale, un eveniment special de reconversie a zonelor Ruhr Westphalia din Nord Vestul Germaniei, a fost workshopul lui Dan Perjovschi, www – wall window workshop.

Text: Ștefan Ghenciulescu
 Foto: Corvin Cristian (restaurant BON)

…pot fi clădiri frumoase și semnificative, dar în stare proastă, cele cu puțină sau fără nici o valoare, construcții (semi)distruse, abandonate, uitate, dar și materiale aruncate sau resturi de clădiri dispărute. Zânele sunt proprietari și exploratori urbani, arhitecți și designeri, artiști din toate domeniile, comunități dedicate, parteneri din business sau administrație le descoperă potențialul și se chinuie puțin cu ele; metamorfozele dau naștere unora dintre cele mai inteligente, responsabile și poetice proiecte din ultima vreme.

Joi, 24 octombrie, 18.00 @ Muzeul Național de Artă Contemporană, cafeteria de la ultimul etaj. 

Închidem expoziția „Dincolo de orașˮ de la M.N.A.C. cu  o întâlnire cu Ștefan Bâlici, Virgil Apostol și Claudia Apostol, din partea A.R.A. [Arhitectură. Restaurare. Arheologie. ]

16 oct – Casa MINCU / 17 oct.  – BCU Carol I

Un proiect Zeppelin, „Recuperări” vorbește despre Cenușărese: clădiri valoroase, banale sau uneori chiar proaste de tot care primesc o nouă viață, refolosiri ale unor resturi din case vechi, design din produse reciclate, strategii deștepte de recuperare și reinventare. Și în România, vechiul este noul nou, iar reciclarea – prilej pentru cele mai cool proiecte.

În bazarul din Istanbul, aceasta e sintagmă cu care încearcă, mai nou, să te cucerească cei care vând ochelari Fendi și genți de voiaj Louis Vuitton  – evident, neoriginale.

22 octombrie – 5 noiembrie @ Promenada, București (Calea Floreasca 246B), cu ocazia deschiderii noii librării Cărturești. Intrarea liberă

 Expoziția “100 de miniaturi” prezintă momente-cheie din istoria designului din 1800 până în zilele noastre, prin intermediul exponatelor ce pot fi cuprinse în palmă. Piesele organizate cronologic vor fi însoțite de schițe, fotografii și reproduceri după documente originale, ilustrând schimbările majore în curentele artistice, politice și economice ale vremii. De la epoca meșteșugului, la procesul de producție industrială și până la apariția noilor tehnologii și materiale, expoziția oferă o ocazie perfectă celor dornici să aprofundeze un univers estetic strâns legat de istoria artei din ultimul secol.

„Ce va uitati la noi? De ce fotografiati? Plecati, domnule, de-aici! Mai lasati-ne  în pace!”
Am vazut gospodaria la o cotitura, pe drumul care traverseaza comuna Râmesi din Muntii Apuseni. O imagine incredibila: o casa, o sura si un grajd asa cum erau acum o suta de ani si cum azi par sa mai fi ramas doar în muzee etnografice. Trei oameni foarte în vârsta, cârpind un acoperis de paie cu o bucata de tabla.  

Am mers împreună la țară. Am trecut  de mituri și clișee. În afara orașelor se întinde un teritoriu fascinant și mult mai divers decât ne închipuiam. Am explorat împreună transformările sale de după 1989.

Între timp, cam toata lumea stie câteva ceva despre Rosia Montana. Cât se stie, asta e alta problema, pentru ca cele doua tabere sunt foarte inegale: pe de o parte, resurse uriase si o influenta politica si media covârsitoare, pe de alta, o retea non-ierarhica de institutii, organizatii si initiative individuale.

Articolul de fata nu se refera la problema generala, ci la un aspect mult mai putin cunoscut: patrimoniul arhitectural de la Rosia Montana nu este doar obiect de proteste, cercetari si eforturi de trecere pe lista Unesco, ci si al interventiilor concrete.

Atriumul din campusul universitar Jussieu, in apropierea centrului istoric al Parisului, extinde si completeaza gridul pe care arhitectul Edouard Albert l-a proiectat in anii 60 pentru 45.000 de studenti si cercetatori. Raspunsul dat de Peripheriques la extindere se bazeaza pe sistemul existent, in care constructiile au configuratia unei coroane, dar o si deformeaza: acolo unde Albert a plasat un singur patio, Peripheriques proiecteaza doua.

Participationismul este un construct istoriografic inspirat de antropologie si teoriile sociale ale mijlocului anilor ‘60. Cu vreo douazeci de ani înainte de teoretizare, prin 1945, Hassan Fathy testa „participationismul”  în cadrul proiectului Noua Gourna, din Luxor, în Egipt. Situatia era inedita: Departamentul Egiptean al Antichitatilor stramuta populatia locala din zona periclitata cu ruine antice, încercând sa-i reintegreze pe locuitori  în circuitul turistic sustenabil prin activitatile artizanale pe care acestia le puteau desfasura.