Cutia cu articole

Text: Ștefan Ghenciulescu / Foto: Helmut Ignat

A circulat pe net în ultima vreme o știre mică, haioasă, dar și foarte semnificativă: la New York urmează să fie compusă o operă, având ca subiect  lupta din anii ’60 dintre Robert Moses, urbanist atotputernic, apostol al mașinilor, responsabil de nenumărate autostrăzi urbane și de demolări uriașe, și Jane Jacobs, celebră ca teoretician urban și apărătoare înfocată a cartierului și micii comunități ca elemente esențiale ale unui oraș uman.

Text: Alexandra Stoica, BREEAM International Assesor

Scurt istoric
Preocuparea pentru construcțiile sustenabile este recentă; eforturile globale au început abia în 1998, ducând la fondarea în noiembrie 1999 a WorldGBC (Consiliul Global pentru Clădiri Verzi), în California, cu opt state membre: Australia, Canada, Japonia, Spania, Rusia, Emiratele Arabe Unite, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Oficializarea acestei instituții are loc abia în 2002, rolul său fiind acela de a oferi un cadru instituționalizat comunicărilor internaționale, de a-i ajuta pe liderii industriali să acceseze piețele noi și de a se constitui drept o voce avizată a inițiativelor internaționale în domeniul construcțiilor verzi.

– interviu cu Gergő Horváth, curatorul Bucharest Biennale 6

Bucharest Biennale se va desfășura anul acesta între 23 mai – 24 iulie. După 6 ediții, unica bienală de artă contemporană din Europa Centrală și de Est îl va avea drept curator pe Gergő Horváth. Iată-l de vorbă cu Darius Sebastian.

Text: Cosmin Caciuc

O temă mare și grea la Expo Milano 2015: „Feeding the Planet. Energy for Life”.  Cuvintele-cheie enunțate prin subcapitolele acesteia, precum  tradiția, creativitatea, inovația, tehnologia, educația, sănătatea etc. cu referire la lumea producției și distribuției de alimente sună „de sus” și oarecum inert prin comparație cu situația concretă „de jos” a unei  planete poluate, cu multe guri flămânde, măcinată de conflicte și angoase, dar mai ales cu o umanitate rispitoare și adesea iresponsabilă.

Ultimul nostru concurs, adresat arhitecților și designerilor de interior, aștepta soluții creative pentru spații de lucru – nu simple idei, ci proiecte finalizate, pentru a cumpăni just fantezia și realizabilul. Premiul cel mare – scaunul de birou SO 104, oferit de prietenii de la Chairry, și publicarea în Zeppelin #123 – a fost acordat echipei timișorene…

Text: Cosmin Caciuc

Nu știu dacă e bine să mă hazardez într-atât încât să spun că cele mai bune cărți despre arhitectură și urbanism nu sunt scrise de arhitecți sau urbaniști. Nu știu dacă cel mai bun pamflet scris (până acum) cu privire la conceptul de oraș inteligent este Against the Smart City de către un nonarhitect precum Adam Greenfield.

și un scaun premiu oferit de Chairry

Nimeni nu cunoaște mai bine dramatismul relației cu spațiul de lucru decât un architect sau designer. Propriul său laborator, numit atât de banal și insuficient „birou“, e adesea imaginat sau descris în sintagme romanțios-rizibile precum creuzetul ideilor, epicentrul creației, athanorul sinapselor etc. Realitatea e, firește, telurică, aici conviețuind, anarhic sau democratic, ideile briliante cu sâcâielile zilnice, momentele cele mai înălțătoare cu facturi, telefoane, urgențe și corespondențe, plus mici tabieturi, cafele, ceaiuri, țigări fine și, firește, revistele Zeppelin…

Juriul a fost format din

• Arh. Claudiu Bârsan-Pipu de la upgrade.studio.
• Arh. Ștefan Ghenciulescu, redactor-șef al revistei Zeppelin.
• Des. Radu Manelici, art-director al revistei Zeppelin, cadru didactic la UNARTE

6-29 Martie 2014
 
Expoziția este compusă din lucrări participante în 2013 la festivalul Ars Electronica și prezentate pentru prima oară în România. Toate proiectele au fost dezvoltate ca parte din programul de masterat Interface Cultures Lab din cadrul Universității de Arte și Design din Linz. Expoziția conține 14 proiecte diferite ale unor artiști care sunt din sau lucrează în Austria. Acestea sunt realizate în medii diferite, de la artă multimedia și audio-video până la food art performance.

Text: Ștefan Ghenciulescu

Recunosc că au început să mă enerveze din ce în ce mai tare noile operații publice de arhitectură din România. De exemplu, proiectul de la Alba Iulia, de protejare a ruinelor romane printr-o coșmelie sinistră, cu acoperiș în formă de carte deschisă. Da, la Alba Iulia. Arhitectură de mâna a șaptea, dar, evident, corespunzând așteptărilor Primăriei. Acest proiect iese în față prin caraghioslâcul său, însă, de fapt, exprimă un proces care, iată, continuă, în ciuda crizei: mari proiecte publice făcute fără concurs, fără consultare publică, fără măcar o dezbatere despre program, despre legătura cu orașul; intenții bune și șanse ratate.

Text: Evy Sørensen / Foto: USF

Complexul USF (fosta United Sardine Factories Ltd.) se întinde în mai multe clădiri, a căror suprafaţă însumează 12.000m2 și care au fost construite în perioada 1870-1920 – inițial ca fabrică de textile, transformată apoi în fabrică de conserve. Complexul a fost reabilitat și redeschis în 1993, devenind prima scenă multiplă din Norvegia pentru producţii și prezentări de artă.

Text: Ștefan Ghenciulescu / Foto: Cătălin Georgescu
Cercetare și desen: Ioana Lupașcu

Nu despre problema Roșiei Montane e vorba în acest articol, ci despre marșurile din București din ultimele luni ale lui 2013. Dincolo de subiectul în sine, aceste acțiuni ne-au adus, cred, foarte multe din perspectiva folosirii și percepției orașului.