Text: Ștefan Ghenciulescu
Recunosc că au început să mă enerveze din ce în ce mai tare noile operații publice de arhitectură din România. De exemplu, proiectul de la Alba Iulia, de protejare a ruinelor romane printr-o coșmelie sinistră, cu acoperiș în formă de carte deschisă. Da, la Alba Iulia. Arhitectură de mâna a șaptea, dar, evident, corespunzând așteptărilor Primăriei. Acest proiect iese în față prin caraghioslâcul său, însă, de fapt, exprimă un proces care, iată, continuă, în ciuda crizei: mari proiecte publice făcute fără concurs, fără consultare publică, fără măcar o dezbatere despre program, despre legătura cu orașul; intenții bune și șanse ratate.