Cutia cu articole

„Ce va uitati la noi? De ce fotografiati? Plecati, domnule, de-aici! Mai lasati-ne  în pace!”
Am vazut gospodaria la o cotitura, pe drumul care traverseaza comuna Râmesi din Muntii Apuseni. O imagine incredibila: o casa, o sura si un grajd asa cum erau acum o suta de ani si cum azi par sa mai fi ramas doar în muzee etnografice. Trei oameni foarte în vârsta, cârpind un acoperis de paie cu o bucata de tabla.  

Am mers împreună la țară. Am trecut  de mituri și clișee. În afara orașelor se întinde un teritoriu fascinant și mult mai divers decât ne închipuiam. Am explorat împreună transformările sale de după 1989.

Între timp, cam toata lumea stie câteva ceva despre Rosia Montana. Cât se stie, asta e alta problema, pentru ca cele doua tabere sunt foarte inegale: pe de o parte, resurse uriase si o influenta politica si media covârsitoare, pe de alta, o retea non-ierarhica de institutii, organizatii si initiative individuale.

Articolul de fata nu se refera la problema generala, ci la un aspect mult mai putin cunoscut: patrimoniul arhitectural de la Rosia Montana nu este doar obiect de proteste, cercetari si eforturi de trecere pe lista Unesco, ci si al interventiilor concrete.

Atriumul din campusul universitar Jussieu, in apropierea centrului istoric al Parisului, extinde si completeaza gridul pe care arhitectul Edouard Albert l-a proiectat in anii 60 pentru 45.000 de studenti si cercetatori. Raspunsul dat de Peripheriques la extindere se bazeaza pe sistemul existent, in care constructiile au configuratia unei coroane, dar o si deformeaza: acolo unde Albert a plasat un singur patio, Peripheriques proiecteaza doua.

Participationismul este un construct istoriografic inspirat de antropologie si teoriile sociale ale mijlocului anilor ‘60. Cu vreo douazeci de ani înainte de teoretizare, prin 1945, Hassan Fathy testa „participationismul”  în cadrul proiectului Noua Gourna, din Luxor, în Egipt. Situatia era inedita: Departamentul Egiptean al Antichitatilor stramuta populatia locala din zona periclitata cu ruine antice, încercând sa-i reintegreze pe locuitori  în circuitul turistic sustenabil prin activitatile artizanale pe care acestia le puteau desfasura.

Atunci cand imaginea deformata a unei grinzi drepte nu constituie o problema. Extensia si reorganizarea Universitatii Catolice din Louvain.

Cum sa propui o interventie contemporana intr-un context istoric? Cum sa pui in valoare o constructie veche fara a o reproduce si a ascunde constructia cea noua?

Calup este cel mai nou produs cultural dezvoltat de Casa Lupu. Acest proiect are ca scop organizarea de evenimente culturale, alternative de tip „pop-up” în cladiri cu personalitate din Bucuresti.

Activitatea biroului olandez Mei e inteligenta si complexa. Produce cladiri ce atrag imediat atentia, însa, în acelasi timp, provin dintr-o reflectie profunda asupra programarii, identitatii, vietii urbane si nevoilor comunitatilor.
Verdeata metaforica determina fatada experimentala a acestui garaj. Un proiect despre caracterul public al unui echipament tehnic, bucuria architecturii si productie hi-tech

Vorbesc de orele alea cand s-a dat drumul la pietoni si biciclete pe pod. Nu stie nimeni de ce, dar pana si nuntasii de la bisericuta din cartier veneau pe pod sa-si faca pozele acolo. Multa lume foarte curioasa, buluc acolo, pret de cateva ore. Si bicicletele au aparut ca din senin. Plus rolerii. Una peste alta, toata lumea fericita: care se plimba, care se dadea pe roti, unii priveau in sus la maretia inginereasca a imbinarilor, altii se uitau peste Bucuresti.

O casa din centrul istoric a fost restaurata si extinsa, servind ca o combinatie complexa de atelier de arhitectura, locuire si servicii urbane.

Stefan Tuchila s-a urcat pe 80 de cladiri si a facut cateva mii de fotografii cu Bucurestiul: un proiect de cercetare urbana, o cartare urbana metodica si spectaculoasa. Si un suport pentru memoria unui oras care se reinfiinteaza permanent.