Cutia cu articole

Text: Cosmin Caciuc

Nu știu dacă e bine să mă hazardez într-atât încât să spun că cele mai bune cărți despre arhitectură și urbanism nu sunt scrise de arhitecți sau urbaniști. Nu știu dacă cel mai bun pamflet scris (până acum) cu privire la conceptul de oraș inteligent este Against the Smart City de către un nonarhitect precum Adam Greenfield.

și un scaun premiu oferit de Chairry

Nimeni nu cunoaște mai bine dramatismul relației cu spațiul de lucru decât un architect sau designer. Propriul său laborator, numit atât de banal și insuficient „birou“, e adesea imaginat sau descris în sintagme romanțios-rizibile precum creuzetul ideilor, epicentrul creației, athanorul sinapselor etc. Realitatea e, firește, telurică, aici conviețuind, anarhic sau democratic, ideile briliante cu sâcâielile zilnice, momentele cele mai înălțătoare cu facturi, telefoane, urgențe și corespondențe, plus mici tabieturi, cafele, ceaiuri, țigări fine și, firește, revistele Zeppelin…

Juriul a fost format din

• Arh. Claudiu Bârsan-Pipu de la upgrade.studio.
• Arh. Ștefan Ghenciulescu, redactor-șef al revistei Zeppelin.
• Des. Radu Manelici, art-director al revistei Zeppelin, cadru didactic la UNARTE

6-29 Martie 2014
 
Expoziția este compusă din lucrări participante în 2013 la festivalul Ars Electronica și prezentate pentru prima oară în România. Toate proiectele au fost dezvoltate ca parte din programul de masterat Interface Cultures Lab din cadrul Universității de Arte și Design din Linz. Expoziția conține 14 proiecte diferite ale unor artiști care sunt din sau lucrează în Austria. Acestea sunt realizate în medii diferite, de la artă multimedia și audio-video până la food art performance.

Text: Ștefan Ghenciulescu

Recunosc că au început să mă enerveze din ce în ce mai tare noile operații publice de arhitectură din România. De exemplu, proiectul de la Alba Iulia, de protejare a ruinelor romane printr-o coșmelie sinistră, cu acoperiș în formă de carte deschisă. Da, la Alba Iulia. Arhitectură de mâna a șaptea, dar, evident, corespunzând așteptărilor Primăriei. Acest proiect iese în față prin caraghioslâcul său, însă, de fapt, exprimă un proces care, iată, continuă, în ciuda crizei: mari proiecte publice făcute fără concurs, fără consultare publică, fără măcar o dezbatere despre program, despre legătura cu orașul; intenții bune și șanse ratate.

Text: Evy Sørensen / Foto: USF

Complexul USF (fosta United Sardine Factories Ltd.) se întinde în mai multe clădiri, a căror suprafaţă însumează 12.000m2 și care au fost construite în perioada 1870-1920 – inițial ca fabrică de textile, transformată apoi în fabrică de conserve. Complexul a fost reabilitat și redeschis în 1993, devenind prima scenă multiplă din Norvegia pentru producţii și prezentări de artă.

Text: Ștefan Ghenciulescu / Foto: Cătălin Georgescu
Cercetare și desen: Ioana Lupașcu

Nu despre problema Roșiei Montane e vorba în acest articol, ci despre marșurile din București din ultimele luni ale lui 2013. Dincolo de subiectul în sine, aceste acțiuni ne-au adus, cred, foarte multe din perspectiva folosirii și percepției orașului.

Există cei pentru care imaginile digitale înseamnă randări cu norișori, mașinuțe și mapări grosolane din biblioteci de bază; sau kitsch-uri hipernaturaliste, pentru cei mai pricepuți.
Dar mai există și cei pentru care lucrul și imaginea în 3D devin un instrument adevărat, un mod de cercetare a propriului proiect și de comunicare a esenței acestuia.   
Putem atunci vorbi de rigoare și poezie, de sugestie și atmosferă, și, de fapt, de arhitectură prin imagine.
Ei bine, celor din urmă le adresăm concursul #15 Zeppelin, organizat în parteneriat cu www.plotareonline.ro.

Text: Cosmin Caciuc
Foto: Atelier Fabrik

Citeam o știre amuzantă: „O joacă începută cu avioane de hârtie a primit o finanţare de jumătate de milion de dolari”. E vorba despre proiectul Power Up 3.0, dezvoltat de Shai Goitein și firma TobyRich, finanțat cu mare entuziasm pe platforma Kickstarter: o aplicație de telefon smart ce poate comanda de la distanță orice avion de hârtie printr-un dispozitiv minuscul electromecanic.

Expoziție care a avut loc în ianuarie-martie 2014, la Muzeul Național de Artă Contemporană – MNAC, București

Coordonatori: Justin Baroncea, Eduard Gabia
Echipa: Bogdan Gotia, Ioana Ciurea, Andrei Mărginean
Un concert cu durata de 20 de minute.
CV PERFORMERI: Pe data de 16 septembrie au fost întâlniţi într-o cutie dintr-un magazin dintr-o piaţă agroalimentară din Cluj. Sunt veveriţe DEGU originare din Chile.

Text & foto: Cosmin Caciuc

 Cred că în acest moment, dintr-un punct de vedere strict istoriografic, ideologia progresistă și rezistența culturală își găsesc un alt fel de echilibru civic în ceea ce aș numi generic urbanitatea care recuperează trecutul modernității, lăsând cumva în urmă stereotipurile antagonismului de la debutul Mișcării Moderne pe tema oraș nou (industrial) versus oraș vechi (preindustrial).