Cutia cu articole

Text: Cosmin Caciuc

Mașinăriile haioase proiectate de Dave Hakkens  pentru reciclarea plasticului – „The Precious Plastic Machine” – îmi amintesc de inventatorii amatori ai altor secole prin reîntoarcerea la principiile elementare, lipsite de complicațiile lumii postindustriale: o manivelă, o pâlnie, niște tuburi, câteva sârme, un întrerupător… tocare, topire, extrudare…  Iată un proiect open-source cu îmbunătățire colectivă perpetuă de pe urma căruia orice amator poate beneficia ca să facă o mulțime de chestii haioase.

13-15 iunie în București – Timișoara – Iași

Street Delivery e un eveniment liber, responsabil, fără garduri și taxe, care se preocupă de urbanism, arte și mobilitate. Ne imaginăm un oraş în care pietonii să aibă parte de străzi cel puţin la fel de mult ca maşinile. Un oraş în care oamenii au prioritate şi se bucură să trăiască.

Asociația Komunitas inițiază, împreună cu StudioBASAR  proiectul „Spații urbane în acțiune”. Pe cei de la Komunitas îi știți probabil cel mai bine din proiectele lor din cartierele problematice ala Bucureștilor. Komunitas combină cercetarea socială cu o implicare comunitară exemplară.  Printre altele, în 2011, proiectul „Din inima cartierului meuˮ a reușit să activeze comunitartea locală dintr-un cartier mult hulit – Ferentariul – și să ducă la amenjarea unui spațiu viran ca teren de sport.

Despre o lectură urbană alternativă a Capitalei, prin excursii tematice în locuri semnificative, dar adesea ocolite de ghidurile obișnuite, într-o delegație olandeză sau cu un grup vesel de părinți cu copii în brațe.

Text: Meta van Drunen / Eurodite

Uneori trec pe lângă clădiri industriale ce par uitate și îmi imaginez cât de frumos ar putea fi acele locuri, dacă li s-ar oferi o viață nouă, păstrându-și în același timp hainele vechi. E un sentiment plăcut să îți iei cafeaua sau să savurezi cina într-un spațiu care a fost o dată folosit pentru producția industrială. Fostele fabrici au un je-ne-sais-quoi ce declanșează curiozitate și entuziasm.

Text: Ștefan Ghenciulescu / Foto: Helmut Ignat

A circulat pe net în ultima vreme o știre mică, haioasă, dar și foarte semnificativă: la New York urmează să fie compusă o operă, având ca subiect  lupta din anii ’60 dintre Robert Moses, urbanist atotputernic, apostol al mașinilor, responsabil de nenumărate autostrăzi urbane și de demolări uriașe, și Jane Jacobs, celebră ca teoretician urban și apărătoare înfocată a cartierului și micii comunități ca elemente esențiale ale unui oraș uman.

Text: Alexandra Stoica, BREEAM International Assesor

Scurt istoric
Preocuparea pentru construcțiile sustenabile este recentă; eforturile globale au început abia în 1998, ducând la fondarea în noiembrie 1999 a WorldGBC (Consiliul Global pentru Clădiri Verzi), în California, cu opt state membre: Australia, Canada, Japonia, Spania, Rusia, Emiratele Arabe Unite, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Oficializarea acestei instituții are loc abia în 2002, rolul său fiind acela de a oferi un cadru instituționalizat comunicărilor internaționale, de a-i ajuta pe liderii industriali să acceseze piețele noi și de a se constitui drept o voce avizată a inițiativelor internaționale în domeniul construcțiilor verzi.

– interviu cu Gergő Horváth, curatorul Bucharest Biennale 6

Bucharest Biennale se va desfășura anul acesta între 23 mai – 24 iulie. După 6 ediții, unica bienală de artă contemporană din Europa Centrală și de Est îl va avea drept curator pe Gergő Horváth. Iată-l de vorbă cu Darius Sebastian.

Text: Cosmin Caciuc

O temă mare și grea la Expo Milano 2015: „Feeding the Planet. Energy for Life”.  Cuvintele-cheie enunțate prin subcapitolele acesteia, precum  tradiția, creativitatea, inovația, tehnologia, educația, sănătatea etc. cu referire la lumea producției și distribuției de alimente sună „de sus” și oarecum inert prin comparație cu situația concretă „de jos” a unei  planete poluate, cu multe guri flămânde, măcinată de conflicte și angoase, dar mai ales cu o umanitate rispitoare și adesea iresponsabilă.

Ultimul nostru concurs, adresat arhitecților și designerilor de interior, aștepta soluții creative pentru spații de lucru – nu simple idei, ci proiecte finalizate, pentru a cumpăni just fantezia și realizabilul. Premiul cel mare – scaunul de birou SO 104, oferit de prietenii de la Chairry, și publicarea în Zeppelin #123 – a fost acordat echipei timișorene…

Text: Cosmin Caciuc

Nu știu dacă e bine să mă hazardez într-atât încât să spun că cele mai bune cărți despre arhitectură și urbanism nu sunt scrise de arhitecți sau urbaniști. Nu știu dacă cel mai bun pamflet scris (până acum) cu privire la conceptul de oraș inteligent este Against the Smart City de către un nonarhitect precum Adam Greenfield.

și un scaun premiu oferit de Chairry

Nimeni nu cunoaște mai bine dramatismul relației cu spațiul de lucru decât un architect sau designer. Propriul său laborator, numit atât de banal și insuficient „birou“, e adesea imaginat sau descris în sintagme romanțios-rizibile precum creuzetul ideilor, epicentrul creației, athanorul sinapselor etc. Realitatea e, firește, telurică, aici conviețuind, anarhic sau democratic, ideile briliante cu sâcâielile zilnice, momentele cele mai înălțătoare cu facturi, telefoane, urgențe și corespondențe, plus mici tabieturi, cafele, ceaiuri, țigări fine și, firește, revistele Zeppelin…