Cutia cu articole

Foto: Jan Liégeois

Un investitor mai puțin obișnuit – colecționarul Axel Vervoordt. Artă și dezvoltare imobiliară. Un fost sit industrial aflat la periferie. Recuperare, densificare și urbanizare ca antidot la demolare și lăbărțare suburbană. Amestec de funcțiuni și tipologii. Viziune, masterplam, trei birouri de arhitectură și unul de peisagism. A, și o operă a unui mare artist ca semn și primă acțiune a proiectului.

Text: Dorothee Hasnas

PUBLIC, -Ă, publici, adj.: care aparține unei colectivități umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care-i privește pe toți, la care participă toți. DEX, 2009

Acum câțiva ani, printr-o hotărâre salutară a conducerii școlii, spațiul liber din și de lângă porticul de la intrarea Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu a fost eliberat de mașini și transformat în spațiu pietonal.

Proiect, text: Mihai Duţescu
Foto: Radu Malașincu, Andrei Mărgulescu

Cartierul Antiaeriană este o fâşie lungă şi îngustă, desfăşurată de-o parte a Şoselei cu acelaşi nume, cam de la intersecţia cu Calea 13 Septembrie / Bd. Ghencea şi până la Şoseaua Alexandriei. Este vorba despre o mahala relativ densă în raport cu alte mahalale bucureştene; ca şi acestea, iniţial, a fost o comună suburbană, inclusă ulterior în oraş.

Modernizarea e inevitabilă (și) pentru birouri. În aceste două proiecte din Franța nu e vorba doar de echipare, aducere la zi ci de o strategie de-a injecta lumină, spațiu și eleganță în clădiri modeste, folosind mijloace minimale și precise.

În 2004, se termina amenajarea Pieței Libertății din Baia Mare. Multă lume era supărată pe scoaterea mașinilor sau pe transformarea unor spații verzi în suprafețe minerale. Ei bine, astăzi acea realizare a unei pieți urbane veritabile și de amenajare contemporană într-un context istoric e considerată un exemplu de pionierat și de bună practică în România. Între timp, s-au realizat mai mult piețe, mai ales în Transilvania, unele cu rezultate excelente, altele discutabile.

Text: Constantin Goagea
Foto: Radu Malașincu

FLIP este un proiect despre bani, despre valoarea lor, despre felul în care-i gestionăm şi despre economie în general. Este un concept mobil şi se plimbă acum prin toată ţară, din oraş în oraş, ajungând astfel foarte uşor la copiii între 7 şi 14 ani din şcolile generale cărora le este dedicat în primul rând. Acest lucru este posibil fiindcă FLIP stă într-un camion transformabil, care se extinde şi care devine un spaţiu de educaţie prin joc.

S-au anunțat rezultatele concursului ”Cuprul în Arhitectură”, ediția 18, din 2017. Clădirea Maersk din Copenhaga, proiectată de C.F. Møller Architects și caracterizată de nervurile verticale din cupru, a fost desemnată ca proiect câștigător. Două proiecte de infrastructură au primit mențiune, iar Centrul Hydropolis din Wrocław, Polonia, a primit premiul publicului.

O casă frumoasă. Un accident și o pierdere. O reconstrucție întreruptă. O casă nouă cu amintirile celei vechi

Text: Attila Kim
Foto: Dacian Groza, Kinga Tomos

DOSAR: BUCĂŢI DE ORAŞ
Blocul care dansează. ADN BA inovează din nou la Bucureşti (p. 018). Un oraş cu o creştere demenţială şi un muzeu din Războiul Stelelor. În Golf, bineînţeles (p. 060). Ieşim în oraş, la Bucureşti şi Hunedoara (p. 112).

Uitându-vă superficial pe textul de mai jos, el poate să vă pară o înlănțuire de date și întâmplări urmată de o listă de intervenții actuale. Dar raportul modest, sec, lipsit de discursuri retorice despre concepte și viziuni dă, de fapt, știre despre viața unei clădiri: Ev Mediu și Renaștere întârziate, baroc, reinventarea istoricistă, intervențiile pline de personalitate ale unui mare arhitect – Kós Károly, intervenții dure sau inteligente, reevaluări și multe altele și așa mai departe. O poveste din care aflăm, de pildă, că fațada iconică din piatră aparentă e, de fapt, rezultatul unei decizii de restaurare din anii ’50. Și aflăm, așa în general, că istoria bisericii este mult mai complexă și mai plină de contradicții decât pare la prima vedere.

Acesta e un proiect foarte important pentru mine, pentru că am avut, în 2012, bucuria de a fi în juriul unuia dintre atât de rarele concursuri adevărate de la noi. După 5 ani, fapt și mai rar, concursul a fost dus la bun sfârșit. Nu toate detaliile au ieșit bine la execuție, și nu toate schimbările de temă mă entuziasmează – cred că orașul s-ar fi putut lipsi de pasajul și parcarea subterană. Dar e un loc public adevărat și bun, și un proiect sincron cu arhitectura internațională, cu multe gesturi elegante ce pornesc însă de la nevoi umane reale. (Ștefan Ghenciulescu)