Cutia cu articole

Coordonator dosar: Ștefan Ghenciulescu

Zeppelin #155 (ediția de toamnă 2019). Un album de 248 de pagini, în 8 capitole, aproape 100 de proiecte.

Ne gândeam de mult, mai precis cam din 2009, să scoatem o carte cu arhitectura posttotalitară de pe la noi. Am ezitat, printre altele, și pentru că eu, personal, nu sunt mare fan de aniversări, dar și pentru că, și la 20 sau 25 de ani de la marele viraj, lucrurile nu păreau cumva așezate. Iată că se fac însă 30 de ani – o generație convențională.

Text: Elena Coman

Amintirile sunt cele mai valoroase bunuri pe care le avem. Călătoriile prilejuiesc strângerea celor mai frumoase momente într-o colecție personală. Însă nu întotdeauna reușim să ajungem acolo unde visăm… motiv pentru care există filmul. Atunci când vrem să evadăm din cotidian, să întrerupem brusc orice legătură cu realitatea zgomotoasă, ne refugiem în sala de cinema,

Acum că se apropie iarna, parcă deja îți imaginezi cum vei privi vremea mohorâtă de afară din confortul casei tale. Acolo unde este cald și bine, temperatura este reglată după placul tău și totul este așa cum ai visat.

Proiect & text: Constantin Şelariu – ACS Studio
Foto: Ovidiu Micşa

Într-o zonă periurbană a Timişoarei, cu case parter + mansardă multicolore, locuinta propusă este un obiect străin, alcătuit din ziduri albe şi copaci, care incearcă să ordoneze fronturile stradale discontinue şi să calmeze prin dezvoltarea pe orizontală, incoerenţa formală din jur.

Text: Lorena Brează
Foto: Anca Lorinți

Între 22 august și 1 septembrie 2019 s-a desfăsurat la Timișoara proiectul Gastronom: artă contemporană cu patrimoniu culinar, o rezidență artistică cu tema hranei, în care au fost construite trei instalații artistice, concepute de trei artiști români, folosind ca materie primă mămăliga. Conceptele au fost selectate în urma unui concurs.

Proiect: Miklós Péterffy
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Balázs Danyi

Dacă nu vrei să stai neapărat în centru și bugetul ți-o permite, Dealul Cetățuia e probabil cartierul ideal în Cluj: e în oraș, deci accesibil și totuși izolat, e pitoresc, verde și priveliști fabuloase. În mod evident, aceste calități au și dus la ocuparea lui din ce în ce mai intensivă, cu vile și blocuri complet ieșite din scara locului.

Text: Elena Stancu
Foto: Cosmin Bumbuț

Acum cinci ani, locuiam cu chirie într-o garsonieră mică în Piața Rosetti din București. Trăiam în 25 de metri pătrați, într-o încăpere înaltă, rece și întunecoasă dintr-o fostă casă naționalizată.

Proiect: Starh
Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Radu Malașincu

Puțin context. Buna practică, deschiderea și patrimoniul modest

Text: Lorena Brează

L-am întâlnit pe Alex Chinneck în spațiul Qreator by IQOS, cu ocazia expoziției sale Unzip your Mind, pe care a adus-o la București, în parteneriat cu echipa Qreator.

Alex este cunoscut pentru felul în care transformă spațiul public prin arta sa – de cele mai multe ori e o limită fină între sculpturile sale și arhitectură.

Reportaj: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Arjan Bronkhorst, Georgiana Ghenciulescu

Titlul de mai sus nu este o metaforă jurnalistică, ci chiar numele celui de-al doilea cel mai vechi muzeu din Amsterdam (după Rijksmuseum), stabilit în secolul XIX într-o casă foarte specială de secol XVII: locuința unui burghez bogat din epoca de aur a Amsterdamului, are ca punct culminant și ascuns o biserică. Nu e o capelă domestică, ci o biserică publică, cu altar, amvon, orgă, galerie la etaj, bolți, statui, bănci și locuri de stat pentru circa 150 de persoane și așa mai departe: un exemplu unic de spațiu public și loc sacru integrat cu bună știință unei locuințe civile.

Proiect, foto: Mircea Vasvari
Text: Cosmin O. Gălățianu

Colegul meu, Vasvari

Pe Mircea Vasvari l-am cunoscut acum zece ani când ne pregăteam amândoi pentru admiterea la facultate. Veneam, alături de mulți alții, provinciali (unii în mod absurd de prin Satu Mare), în fiecare sâmbătă și duminică, la București și făceam cinci ore de desen și geometrie descriptivă cu profesorul Alexandru Bercan

Arhitecți: Irina Rosetti, Ilie Dumitrescu
Ingineri: Mircea Mihailescu, Ildikó Bucur Horváth

Pentru români, Gara din Predeal e sinonimă cu vacanța; e un simbol consensual și o clădire modernistă iconică. Relația cu locul e fericită, și întreg proiectul e un exemplu de inovație și optimism.