Cutia cu articole

Text: Lorena Brează

L-am întâlnit pe Alex Chinneck în spațiul Qreator by IQOS, cu ocazia expoziției sale Unzip your Mind, pe care a adus-o la București, în parteneriat cu echipa Qreator.

Alex este cunoscut pentru felul în care transformă spațiul public prin arta sa – de cele mai multe ori e o limită fină între sculpturile sale și arhitectură.

Reportaj: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Arjan Bronkhorst, Georgiana Ghenciulescu

Titlul de mai sus nu este o metaforă jurnalistică, ci chiar numele celui de-al doilea cel mai vechi muzeu din Amsterdam (după Rijksmuseum), stabilit în secolul XIX într-o casă foarte specială de secol XVII: locuința unui burghez bogat din epoca de aur a Amsterdamului, are ca punct culminant și ascuns o biserică. Nu e o capelă domestică, ci o biserică publică, cu altar, amvon, orgă, galerie la etaj, bolți, statui, bănci și locuri de stat pentru circa 150 de persoane și așa mai departe: un exemplu unic de spațiu public și loc sacru integrat cu bună știință unei locuințe civile.

Proiect, foto: Mircea Vasvari
Text: Cosmin O. Gălățianu

Colegul meu, Vasvari

Pe Mircea Vasvari l-am cunoscut acum zece ani când ne pregăteam amândoi pentru admiterea la facultate. Veneam, alături de mulți alții, provinciali (unii în mod absurd de prin Satu Mare), în fiecare sâmbătă și duminică, la București și făceam cinci ore de desen și geometrie descriptivă cu profesorul Alexandru Bercan

Arhitecți: Irina Rosetti, Ilie Dumitrescu
Ingineri: Mircea Mihailescu, Ildikó Bucur Horváth

Pentru români, Gara din Predeal e sinonimă cu vacanța; e un simbol consensual și o clădire modernistă iconică. Relația cu locul e fericită, și întreg proiectul e un exemplu de inovație și optimism.

În 2019, lumea întreagă celebrează centenarul Bauhaus și, prin extensie, arhitectura de avangardă. Zeppelin participă la acest eveniment global în calitate de co-organizator al proiectului Bauhaus 100 București (inițiat de către Goethe-Institut) și de editor al unei monografii dedicate unui mare promotor al arhitecturii moderne.

Text: Jean Craiu
Foto: Aleix Bagué

Casa MG se găsește într-un cartier cu caracter rezidențial din orașul Sant Cugat de Vallès, o localitate mică aflată la 5 km de marginea Barcelonei (măsurând de la limita cartierului les Planes), între colinele Collserola și De Galliners.

Clădirea mică, dar cu o funcțiune complicată recurge la toate mijloacele posibile pentru a-și asigura o scară redusă și o imagine demnă, potrivite zonei istorice sensibile în care este așezată. În același timp, proiectul readuce la iveală la propriu o porțiune dintr-unul din vechile cursuri de apă ale orașului și produce un mic spațiu cu accesibilitate publică.

Modul Cărturești este o nouă librărie și un spațiu de expoziții important în centrul Bucureștiului, pe Academiei, cu intrare din porticul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. Librăria nu doar ocupă un spațiu, ci îl și transformă, fiind un prim pas în reconstituirea și, de fapt, ducerea mai departe a caracterului public și transparent inițial.

Un proiect în cadrul programului I’M UAU
Text: Justin Baroncea
Foto: Radu Malașincu, Cristina Ginara, Alexandru Ivanof

Un laborator care include ateliere de „confecții” ceramice, aparate de iluminat, mobilier din materiale și piese reciclate, bandă desenată pe pereți și un boiler pe tavan.

O casă mică cu un interior mare, ieftină și bogată în spații.

Ne vorbesc nu doar arhitecții, ci și beneficiarii: despre urcat scări, despre cum ajungi să mai petreci timp împreună acasă, despre cum locuința și familia cresc împreună.

Text: Andrei Răzvan Voinea, Irina Calotă

Parcelări istorice și comunități de vecinătate

Chiar dacă în ultimii ani au fost elaborate din ce în ce mai multe studii dedicate diverselor aspecte legate de istoria urbană românească, în continuare există subiecte care sunt prea puțin cercetate sau care nu beneficiază de o perspectivă comprehensivă de abordare. Tema istoriei locuirii bucureștene de masă a început să își facă simțită prezența în din ce în ce mai multe studii recente, care au puterea de a decela file importante ale evoluției orașelor și societății.

(p) Acum ceva vreme, scaunul de birou era cam cum era și munca la birou: un dispozitiv, gândit pentru munca unei persoane timp de mai multe ore la un post de lucru; ajustabil, pentru că suntem diferiți și cerințele de confort sunt cu totul altele decât pentru un scaun de restaurant sau de living, și serios. Cam cum era și ținuta obligatorie de birou, cu costum și cravată sau taior: eficientă, discretă, neutră. Vă mai amintiți de obiceiul acela cu Casual Friday la corporații? Ziua când puteai să te duci îmbrăcat (ceva) mai relaxat?