Cutia cu articole

Arhitectură : Paolo Zermani, Eugenio Tessoni, în colaborare cu Emanuele Ghisi, 2012

Proiectul creează un loc de rugăciune profund legat de peisajul colinelor străbătute de itinerariul de pelerinaj Vie Romee; locul este de asemenea marcat de ceasul solar de sec. XIII gravat pe peretele fostului spital Casa Faggi, aflat în apropierea locului.

Intro:  Ștefan Ghenciulescu

Dacă te uiți în reviste și pe site-uri de arhitectură după locuințe, găsești în primul rând vile mai mari sau mai mici. Nu mă refer aici la publicațiile de amenajări, dedicate publicului larg, ci chiar de cele profesionale veritabile. Pe locul doi sunt locuințele scumpe de orice alt tip – apartamente de lux, în primul rând, case de vacanță care costă mai mult decât o locuință permanentă serioasă. Pe locul trei, în mod aparent surprinzător, apar proiectele sociale, de toate tipurile, de la cele subvenționate până la locuirea de extremă urgență. Arhitectura de calitate, iată, pare a fi apanajul îndestulării sau, la extrema cealaltă, a nevoii majore.

Silvia Niculae este elevă în ultimul an la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București, unde coordonează clubul de film CineHub Tonitza, la care sunt proiectate filme documentare din videoteca One World Romania la Școală și sunt dezbătute subiecte de actualitate legate de drepturile omului. Acum se pregătește, tot prin One World Romania la Școală, să organizeze, împreună cu alți 30 de liceeni din țară, a treia ediție a festivalului AdDoc, primul si singurul festival de film documentar organizat de licee în școlile lor. Ne-a propus acest text „la cald”, scris în noaptea de 15 aprilie, când catedrala Notre-Dame era distrusă de un incendiu devastator.

Text: Mugur Grosu

Există fraze muzicale sâcâitoare ca niște muște, care-ți tot sună-n cap, oricât ai încerca să le-alungi revin iar și iar să te bâzâie, fără să te poți ajuta cu un plici. Fraza din titlu e din aceeași sămânță, îmi revine periodic în minte ca musca și nu-mi dă pace, nu găsesc pliciul. A-nceput cu câțiva ani în urmă când, făcând ordine printr-o cutie plină cu dischete și alte antichități digitale am descoperit un CD de care nu-mi aminteam nimic și pe care scria doar, cu marker negru, ZEUS.

Câștigătorul trofeului european pentru arhitectură contemporană Mies van der Rohe Award 2019 este proiectul de transformare a 530 de locuințe sociale din cartierul Grand Parc, Bordeaux, realizat de Anne Lacaton & Jean-Philippe Vassal în asociere cu Fréderic Druot & Christophe Hutin architectes. Suntem onorați că, la această ediție, între cei 7 membri ai juriului s-a numărat și colegul nostru, redactorul-șef Zeppelin: Dorte Mandrup, George Arbid, Angelika Fitz, Ștefan Ghenciulescu, Kamiel Klaasse, María Langarita, Frank McDonald.

Text: Tony Fretton Architects
Foto: Peter Cook, Filip Dujardin

Ca parte a reabilitării majore a Docurilor din Anvers, pe cheiul din Westkaai sunt aliniate șase turnuri rezidențiale.

Regulamentele de urbanism au determinat formele de bază și amplasarea. Fiecare cuplu de turnuri trebuia să aibă volume și expresii asemănătoare însă nu identice.

(P) Arhitectura, designul interior și iluminatul se axează din ce în ce mai mult pe necesitățile angajaților și activitățile acestora. Iluminatul bioadaptativ are un impact pozitiv real asupra echilibrului emoțional și sănătății noastre și poate transforma spațiile de birouri într-un mediu de lucru optim.

Text: Ștefan Ghenciulescu

Farmecul, problemele și potențialul mahalalei. Densificarea într-un mediu fragil

Să vă spun o poveste despre școala de arhitectură și mahala. Acum câțiva ani, printr-o alegere foarte inspirată a departamentului, atelierul anului 2 de la Universitatea „Ion Mincu” a avut amplasamentele ambelor proiecte din primul semestru în cartierul Andronache, către marginea din nord-est a Bucureștiului. O mahala istorică, dacă vreți, adică o rețea (în cea mai mare parte ortogonală) de străzi de pe la începutul secolului al X-lea, cu loturi înguste și adânci, construite în timp cu case-vagon; un amestec între rural și urban, de fapt un rural mai dens

Proiect: Zeppelin
Text: Constantin Goagea
Foto: Andrei Mărgulescu

Bucureștiul vechi rămâne vizibil și azi în neregularitatea multor străzi și în tipologia arhitecturală a unor case. Lângă Biserica Stelian-Lucaci, undeva aproape de Calea Călărași, se găsește una dintre acele bucăți de oraș unde există încă imprimat în traseul de străzi și limitele de proprietăți, modelul urban specific secolului al XIX-lea

Foto: ©Guardian Glass, LLC, imagini realizate de Gonzalo Botet

Deșertul Gorafe (Regiunea Granada, din Spania), unul dintre cele mai ostile și extreme medii din Europa. În deșert se așează o casă complet vitrată.

Centrul este în același timp în afara și înăuntrul muntelui, obiect și limită, margine și poartă. Iar coloanele sunt cele care au dat formă pereților.

Proiect, text: Salvador Ventura de Blas, Pau Llimona, Yoshihide Kobanawa, Kaoru Kobanawa
Foto: KOBFUJI Architects

Text, curator: Irina Cios
Foto: Roxana Trestioreanu
Vernisaj: miercuri 20 martie 2019 ora 18:30, AnnArt Gallery, str Paris nr.39, București

În cultura europeană, luna martie poate fi privită ca un paradox: este numită după zeul grec al războiului și totodată celebrează femeia. Spun „poate fi” pentru că premiza social acceptabilă este că femeia nu are nimic de a face cu conflictul, cu forța, cu puterea.