STEALTH.unlimited. De vorbă cu arhitecții Ana Džokić și Marc Neelen

Interviu de Adriana Ciotău
Traducator: Bogdan Odăgescu

Am povestit cu arhitecții Ana Džokić și Marc Neelen despre modul în care practica lor pune sub semnul întrebării percepția unor principii din jurul economiei și societății pentru a ajunge la o arhitectură distinctă.

Ana și Marc vin din contexte cu totul diferite, cel puțin din punct de vedere social. Ea e din Belgrad, Serbia, iar Marc e olandez. S-au cunoscut ca studenți, la mijlocul anilor ’90, în cadrul European Architecture Students Assembly (EASA). Ca studenți, ambii au avut parte de contexte educaționale care au folosit abordări neconvenționale. Spre sfârșitul studiilor, au hotărât să pregătească un proiect de licență comun. Acesta a fost unul din pașii care au dus la lansarea, spre finalul anilor ’90, a biroului lor de arhitectură, pe care l-au înregistrat oficial ca STEALTH.unlimited în 2000.

Tehno-optimismul. Contextul european al anilor ’90 și 2000

Europa anilor ’90 a avut parte de multe evenimente, observă Marc Neelen: „Schimbările politice și dispariția socialismului din multe țări au fost unele din lucrurile care au schimbat Europa din punct de vedere geopolitic. Au mai fost și câteva războaie pe teritoriul fostei Iugoslavii.

Pe de altă parte, anii ’90 au fost o eră a tehno-optimismului, cu dezvoltarea internetului și a rețelelor virtuale care au adus o nouă serie de concepte legate de cum putea arăta viitorul. Era viziunea unei democrații radicale în care, ca cetățeni, eram cu toții implicați în modelarea ei, nu doar în mass media ci și în mediul fizic care ne înconjoară.

Acel tip de tehno-optimism, desigur, nu și-a îndeplinit promisiunile, dacă e să ne uităm din prezent. Ce schimbare dramatică de perspectivă!

Apoi, desigur, a fost criza financiară din 2008, care a avut un impact masiv asupra economiei la modul general, dar și asupra profesiei de arhitect. În această decadă a scăzut dramatic numărul de clădiri construite, ritmul începând să-și revină abia în ultimii câțiva ani.

S-au schimbat, de asemenea, și relațiile cu instituțiile care au permis declanșarea acestei crize. O bună parte din optimismul anilor ’90 și începutul anilor 2000 e acum erodat.”

Ana Džokić observă alte aspecte: „Contextul a devenit mai dur. Liberalizarea și privatizarea tuturor aspectelor vieților noastre, procese începute în anii ‘80 și ‘90, au devenit mult mai puternice. Corporații private ne determină viața noastră (urbană) în multe feluri, în timp ce, pe de altă parte, mulți oameni sunt excluși și mai mult din participarea activă la societate. Un subiect de care am devenit interesați în mod special, la începutul acestei decade, este locuirea și faptul că oamenii nu își mai permit locuințe. Poți privi această problemă și în termeni de privatizare.”

Toatea aceste lucruri le-au permis să reflecteze, ca specialiști în domeniul lor, la modul în care privesc lumea și la lucrurile pe care le fac.

Comerțul stradal din Belgrad

Ca observatori și cercetători, Ana și Marc s-au concentrat în anii ’90, printre altele, pe comerțul stradal din Belgrad. Ei au înregistrat și descris evoluția acestuia în spațiul public cucerit de oameni. Au dezvoltat și „o serie de simulări computerizate ale comerțului stradal, de la vânzarea din cutii și de pe capote de mașini la standuri, chioșcuri și structuri semi-permanente, până la introducerea, într-un final, a unor <<instituții>> mai permanente”.

Înțelegerea acestui proces i-a energizat mult, a fost o fază „în care dezvoltam un fel de gândire sistematică, modul în care lucrurile decurg unele din altele”, observă Ana.

 

*transformarea orașului prin comerț stradal și construiri anarhice,, credits STEALTH.unlimited

 

Wild City

Interesul pentru înțelegerea modului în care oamenii intervin în spațiu i-a condus la dezvoltarea proiectului Wild City în Belgrad, împreună cu prietenii și colegii Milica Topalović și Ivan Kucina.

„Wild City a fost despre modul în care orașul acesta era ocupat, în mod masiv, de construcții semi-legale și ilegale făcute de oameni, unele în spații publice, altele pe clădiri deja existente, altele dezvoltând întregi zone urbane noi”, spune Ana.

 

*Frații”, extensii pe acoperiș, 2000,  credits STEALTH.unlimited

 

Pentru înțelegerea mai clară a contextului efectiv, Ana face o trimitere la trecut: „În sistemul precedent, cel socialist, societatea și instituțiile se ocupau de asigurarea spațiilor de locuit, dar și a altor servicii. Odată cu trecerea bruscă spre un sistem capitalist, la începutul anilor ’90, această funcție s-a oprit și ea brusc, așa că oamenii au fost nevoiți să preia inițiativa. În cazul Serbiei (și a altor țări din fostul spațiu iugoslav), această transformare spațială a fost potențată și mai mult de războiul civil și influxul rezultant de refugiați spre orașe ca Belgrad și Novi Sad”.

Prin Wild City, STEALTH a „încercat să înțeleagă acest nou strat al orașului și să interacționeze cu el și cu oamenii care l-au creat”. Proiectul mergea împotriva percepției că acest tip de transformări erau „așa cum le vedeau marea majoritate a colegilor, urbaniștilor și arhitecților, o boală, un cancer al corpului orașului”.

Marc continuă: „Doream să înțelegem dacă noi, ca arhitecți, puteam găsi un mod de a aborda vitalitatea izvorâtă din necesitate. Așa că în loc să încercăm să o blocăm, ne-a interesat să navigăm această energie, posibilitatea de a interacționa cu acei oameni”.

Lost Highway Expedition & Archiphoenix:

În 2006, STEALTH a co-inițiat Lost Highway Expedition împreună cu alte șase persoane, în contextul School of Missing Studies, o rețea din care făceau parte.

„Această călătorie prin capitalele noilor state din spațiul iugoslav (și Albania) a urmărit ruta autostrăzii «Frăției și Unității», care le conecta. Expediția a fost o încercare de a înnoda noi legături de-a lungul unei autostrăzi al cărei nume și-a pierdut sensul odată cu dezintegrarea Iugoslaviei. Cam 200 de oameni ni s-au alăturat, pe bucăți, în această călătorie auto-organizată, deplasându-se prin toate mijloacele posibile”, spune Ana.

O nouă fază a STEALTH a început prin 2007, când au început să primească invitații pentru a organiza evenimente și a curatoria proiecte asociate subiectelor care-i interesau.

„O invitație importantă a fost cea pentru curatorierea pavilionul Olandei la Bienala de Arhitectură din Veneția, în 2008, rezultatul căreia a fost proiectul expoziției «Archiphoenix: Faculties for Architecture», din cadrul pavilionului”, spune Ana. Ideea lor a fost inspirată de arderea Facultății de arhitectură din Delft (13 mai, 2008).

*Facultatea de Arhitectură din Delft, după incendiu – foto de Sjors van Berkel via TU Delft / credits STEALTH.unlimited

 

Prin crearea programului pentru Bienală alături de Saskia van Stein, de la Institutiul Olandez al Arhitecturii, Ana și Marc au devenit interesați să exploreze direcția în care se îndrepta domeniul. Așa că au organizat o platformă care să „modeleze în mod colectiv un curriculum pentru o profesie care merge dincolo de arhitectură ca cenușăreasă a mașinăriei imobiliarelor”.

 

credits STEALTH.unlimited

 

Once Upon a Future

Ana spune: „(…) în Bordeaux am organizat expoziția «Once Upon a Future» (în colaborare cu Emil Jurcan și centrul de arhitectură Arc en rêve). Am încercat să proiectăm un altfel de oraș al viitorului (din anul 2030), unul făcut de oameni.

Formatul a fost unul captivant, deoarece am folosit ficțiune și desene, în colaborare cu scriitorul Bruce Bégout și cu 12 graficieni. Nu a fost o expoziție tipică de arhitectură. După proiectul din Bordeaux ne-am dat seama că era momentul pentru o schimbare, iar asta urma să contribuie la articularea unei direcții alternative”.

*«Once Upon a Future» exhibition, Bordeaux, credits STEALTH.unlimited

Who Builds the City & City in the Making – inițiative în Belgrad și Rotterdam

După fazele de înțelegere a alternativelor prin cercetare și expunerea lor în proiecte de curatoriat, Ana și Marc au decis că următorul pas implica „muncă de teren” și aplicarea cunoștințelor precedente pentru a construi alternative în spațiile din care veneau. Așa au co-fondat două inițiative: Who Builds the City – în Belgrad (din 2010) și City in the Making – în Rotterdam (din 2013).

„Ambele inițiative sunt legate în mod direct de găsirea unor soluții pentru lipsa sustenabilității în condițiile de locuire. Belgrad și Rotterdam sunt contexte foarte diferite, desigur, două societăți complet diferite. Și totuși, există o mulțime de probleme similare”, spune Marc.

„În ambele e din ce în ce mai greu, pentru un segment tot mai mare de populație, să găsească unde să locuiască, dar și să găsească de lucru pentru că, între timp, realitatea muncii se schimbă și ea drastic și situația a devenit mai precară. De exemplu pentru generațiile mai tinere, odată cu creșterea flexibilității muncii și cerințele pentru o mobilitate mult mai mare a forței de muncă. Cei din generațiile acestea nu mai sunt legați de un oraș anume, de o slujbă anume. In acest context se schimbă și percepția legată de a deține propriul apartament”.

 

*The “Stoking House” (Stokerij) @ Pieter de Raadtstraat, credits STEALTH.unlimited

 

Inițiative în Europa Centrală și de Sud-Est

Întâlnirea cu Timișoara în timpul a câteva scurte vizite ale STEALTH în oraș, precum și colaborări în curs de desfășurare cu organizații din Ungaria, Croația și Slovenia, i-a ajutat să exprime câteva impresii despre regiune. În primul rând, percepția existenței „specificități legate de poziția noastră ca semi-periferie a Europei”.

„Modul în cere orașele se schimbă aici e diferit, e mai dur. Regiunea aceasta e destul de afectată de realitățile pieței, care au apărut aici relativ recent. Poți vedea asta și în modul în care instituțiile (nu) iau în considerare nevoile cetățenilor, în modul în care lumea finanțelor răspunde și tratează regiunea ca fiind mai riscantă pentru ca finanțările să devină mai scumpe în comparație, de exemplu, cu nord-vestul Europei”, spune Marc.

Ana și Marc ne dezvăluie și că lucrează în Europa Centrală și de Sud-Est alături de câteva organizații care fac pionierat în domeniul rezidențial prin MOBA Housing Network, o rețea lansată în 2017.

Ana continuă: „Aceste cooperative adresează golul lăsat de inexistența locuințelor sociale, inexistența unor moduri de organizare dincolo de logica pieței, al oferirii achiziționării unui apartament ca unică soluție.

Astfel, ne organizăm colectiv pentru a găsi metode de dezvoltare a unor cooperative de locuințe ca răspuns colectiv, nu individual.

Ne-am dat seama că băncile și instituțiile financiare în partea noastră de lume (încă) nu susțin astfel de lucruri. De-asta am început să creăm legături la nivel regional și să găsim metode de finanțare a unor astfel de inițiative.

MOBA Housing Network dezvoltă, în mod sistematic, posibilitatea ca grupuri din această parte a Europei să realizeze alternative la mitul locuirii dictate de regulile pieței”.

 

Întâlniri cu studenții arhitecți din sud-estul Europei

Anul acesta, pe 10 aprilie, Ana Džokić și Marc Neelen au răspuns invitației de a face o prezentare în cadrul unui eveniment sub egida Art Encounters, Focus: Architecture | Michael Beutler și STEALTH.unlimited la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Timișoara.

 

*Focus: Architecture, talk la Facultatea de Arte și Design Timișoara, cu STEALTH.unlimited, 2019, foto: infi.ro

 

„A fost un eveniment destul de interesant”, spune Marc. „Plănuisem să vorbim despre modele inovative de locuire prin cooperative. Pregătisem o prezentare elaborată cu ocazia asta, dar a fost o problemă cu curentul în acea după-masă.

Așa că a trebuit să lăsăm planul deoparte și am avut, în schimb, o discuție interesanta cu studenții. Discuția a ajuns astfel să fie altfel, mai intimă.

Am înțeles că această problemă, a crizei locuințelor, rezonează cu studenții pentru că o văd ca pe-o provocare în viața personală. E provocarea de a găsi o locuință, de a găsi de lucru. Am avut o discuție bună pe tema asta.

Ca student, ai tot timpul astfel de întrebări. De ce vrea școala să înveți anumite lucruri și nu altele, de exemplu. Încerci să afli ce vrea școala de la tine și cum stă treaba <<în lumea reală>>.”

Interesul membrilor STEALTH pentru modul în care principiile ce definesc economia și societatea pot deveni o cale spre un anumit tip de arhitectură se reflectă și în lecturile lor. Ana ne-a dezvăluit că citește Omnia Sunt Communia: On the Commons and the Transformation to Postcapitalism, o carte de Massimo De Angelis apărută în 2017. Marc tocmai ce-a terminat Radical Technologies: The Design of Everyday Life, un volum de Adam Greenfield, apărut tot în 2017. În contextul acestei conversații, Marc ne recomandă Debt: The First 5,000 Years de David Graeber (2011).

 

STEALTH.unlimited au fost printre artiștii invitați anul acesta să creeze o lucrare nouă pentru Bienala Art Encounters. „Casele destinate depășirii problemelor comune nu sunt la fel de comune ca problemele în sine” susţine textul de pe marele panou publicitar realizat de STEALTH.unlimited pentru a acoperi o parte a unui bloc de locuinţe de pe Bulevardul Take Ionescu din centrul Timișoarei, în colaborare cu graficianul Katarina Popović.

 

*STEALTH.unlimited, ADVANCED COMMUNITIES. You’re Almost Home, lucrare comisionată pentru Bienala Art Encounters, panou pubicitar în Timișoara, 2019, foto: Adrian Câtu

 

După ce s-au întâlnit cu o serie de organizaţii locale din domeniile imobiliare sau asociații legate de drepturile cetățenilor și problema gentrificării, și după ce au luat în considerare geneza Fundaţiei Art Encounters, inclusiv implicarea ei în aceste probleme, lucrarea realizată de STEALTH pentru bienală abordează și faptul că în România – și în majoritatea ţărilor din această parte a Europei – două treimi din populaţie întâmpină dificultăţi în a plăti pentru locuinţa lor actuală. Prin deturnarea spaţiului pentru reclame comerciale, aceștia aduc în prim-plan întrebări legate de investiţie și speculaţie, precum și nevoia de o profundă reconsiderare a locuinţelor, ca urmare a muncii automatizate, tipare de migraţie și schimbări climatice. În cele din urmă, titlul contribuţiei lor, ADVANCED COMMUNITIES. You’re Almost Home [COMUNITĂȚI AVANSATE. Ești aproape acasă.] dezvăluie felul în care aceștia caută o cale de scăpare: prin construirea unui nou val de cartiere rezidenţiale care aparţin unor cooperative, fiind conduse de către rezidenţi pentru a sfida speculaţia și pentru a oferi, în schimb, o locuinţă sigură.

STEALTH.unlimited se concentrează pe o practică spaţială activă pe plan international și constituită în anul 2000 de către Ana Džokić și Marc Neelen (stabiliţi în Belgrad și Rotterdam). Lucrările STEALTH se situează între ficţiunea viitorului, intervenţia spaţială și politica posibilităţii. În ultimi zece ani, Ana și Marc au co-iniţiat și sunt activi în Who Builds the City (Belgrad) și City în the Making (Rotterdam), două angajamente de lungă durată bazate pe comunitate, care tratează nesustenabilitatea actualei situaţii a problemei locuinţelor. Doctoratul lor colaborativ susţinut la Institutul Regal de Artă din Stockholm s-a concretizat prin cartea Upscaling, Training, Commoning (Jovis Publishers, Berlin, 2018). În cadrul proiectelor lor curatoriale și de cercetare, STEALTH a avut numeroase expoziţii și lucrări publicate, dintre care cele mai importante la: Pavilionul Olandei, Bienala de Arhitectură de la Veneţia (2008), Bienala de la Tirana (2009), Festivalul Impakt Utrecht (2010), Evento Bordeaux (2011), Cittadellarte/Fondazione Pistoletto (2012); Bienala de la Viena (2015); și Salonul din Zagreb (2018).

stealth.ultd.net

artencounters.ro

 

Program:
Birou/Arhitect:
Echipa:
Autor(i) text:
Țară:
Oraș/Alt loc:
1