Cutia cu articole

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Andrei Mărgulescu, Cosmin Dragomir, Daniel Miroțoi, Mihai Rotaru

Când zicem steampunk, ne vine în minte amestecul de secol XIX cu SCI-Fi

E greu în general să reabilitezi opere moderniste, echilibrând intervențiile inevitabil radicale cu respectul față de opera colegilor (sau chiar a maeștrilor) tăi. Cum procedezi însă cu modernismul minor, (semi)vernacular, fără mare valoare istorică, dar plin de farmec și de probleme? Miklós Péterffy a ales să lucreze în spiritul ce a generat proiectul vechi mai degrabă decât în prezervarea cu orice preț a substanței construite.

Arhitecți principali: Richard Bordenache (șef grupă proiectare), Ruxandra Banu Twardowski

Autorii proiectului de final: director tehnic pentru proiectare DMI Gheorghe Curinschi, șef grupă proiectare și director DMI Richard Bordenache, șef proiect Ruxandra Banu Twardowski, arhitecții: E. Chefneux, S. Negoescu, V. Andronic, C. Lucopol, S. Ignat, inginerii: V. Barbu, A. Drăgulin, E. Donescu, I. Constantinescu, C. Peșteși, tehnician M. Chiriță.

Text: Lorena Brează
Foto: Seba Tătaru, Ovidiu Micșa și Flavius Neamciuc

Atunci când nu-l putem folosi, ne dăm seama, poate mai bine ca niciodată, de importanța spațiului public în viața de zi cu zi și de nevoia de a-l accesa în moduri cât mai variate pentru a ne stabili un echilibru zilnic.

Text, ilustrații: Justin Baroncea
Foto: Mugur Grosu

CONSTATARE

Bucureștiul, dezvoltat pe o structură radial concentrică, a ajuns să fie blocat, atât din punct de vedere administrativ, cât și din punctul de vedere al infrastructurii.

Text: Lorena Brează
Foto: Cosmin Dragomir, Andrei Mărgulescu

Noul ansamblu de locuințe recent finalizat de ADNBA în nordul Bucureștiului este și cea mai mare lucrare de până acum a biroului. Partea de ,,park” din denumire e importantă, întrucât proiectului de amenajare peisageră i s-a dedicat cel puțin la fel de multă atenție – înainte de a vizita clădirile ești întâmpinat de vegetație înaltă de toate felurile, destul de amestecată, care aproape îți dă senzația unui loc sălbatic într-o zonă urbană.

Anca Cioarec și Brîndușa Tudor par să se simtă foarte bine la scara dintre arhitectură și design. Fiecare proiect e abordat cu sensibilitate și cu grijă: spațiul și șurubul devin parte a aceleiași familii, iar referințele culturale și dragostea față de istorie se văd și în cele mai mici lucrări și detalii.
Le-am rugat să ne povestească despre 4 lucrări recente: pe de o parte, despre 2 apartamente și un dispozitiv pentru o expoziție despre patrimoniu, pe de alta – despre proiectul obținut prin concurs pentru magazinul proiectului de design social Mesteshukar ButiQ. (Zeppelin)

Strada Aviator Protopescu din București. O casă veche, refăcută deja, și în mod dubios. O casă nouă pe baza celor anterioare. Eclectism aproape obligat și o lume cu multe spații și elemente.

Text: Justin Baroncea
Proiect: Justin Baroncea, Dragoș Dragnea
Foto: Radu Malașincu, Andrei Mărgulescu

Proiect: JB Arhitectura
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Cosmin Dragomir

O parte a unui loc mai mare

Chiar dacă spațiul liber din jurul Bisericii Negre din Brașov arată și este perceput drept o piață – un loc public cu prestanță, deschis în permanență tuturor –, el e, de fapt, proprietatea istorică a Bisericii Evanghelice. Nici nu se cheamă Piața, ci Curtea Johannes Honterus. În perioada timpurie a orașului era, de fapt, o curte închisă

Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Cosmin Dragomir, Daniel Miro

Zona definită de străzile Polonă și Eminescu și Șoseaua Ștefan cel Mare face parte dintr-o parte destul de veche a orașului, cu străzi liniștite, cu arhitectură de tot felul, de la vile impozante și bloculețe simpatice la căsuțe de mahala. Sunt mulți oameni săraci pe acolo, deși compoziția socială se schimbă rapid. Nu are prestigiul și coerența unora dintre cartierele învecinate și, ca atare, nici nu prea conține zone protejate.

Un loc cu probleme, un program cu o încărcătură tehnică dar și emoțională mare, o soluție în mare parte impusă de funcțiune și de planul urbanistic; de obicei, astfel de constrângeri duc la cosmetizare și arhitectură epidermică. Aici autorii au reușit deturnarea problemelor și chiar a „stricării” ideilor lor inițiale pentru a produce o arhitectură deschisă și tonică.