Steampunk de București. ADN BA: Ansamblu de locuințe Urban Spaces 2 / Mumuleanu

steampunk Bucuresti ADN BA Urban Spaces 2 Mumuleanu

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Andrei Mărgulescu, Cosmin Dragomir, Daniel Miroțoi, Mihai Rotaru

Când zicem steampunk, ne vine în minte amestecul de secol XIX cu SCI-Fi: ochelari de protecție peste jobene, doamne cu crinolină și domni în redingote, dar cu membre mecanice etc. Mai important însă decât imaginarul neovictorian este construirea unor lumi alternative, care ar fi dezvoltat tehnologiile de vârf ale acelei vremi, însă ar fi păstrat și multe dintre elementele sociale și culturale. Lumi în care domnește mașina cu aburi, în care nu zbori cu avionul, ci cu Zeppelinul, o lume croită după visurile lui Jules Verne și H.G. Wells și în care amestecul de tradiție și de progres care se vede în marile clădiri publice de pe la 1850–1900 (cu bolți de metal și sticlă, dar și cu capiteluri din piatră) ar fi continuat. Fie sumbre, fie optimiste, toate operele steampunk se hrănesc din nostalgie, dar sunt obsedate și de progres.

Recunosc că mai toate proiectele recente ale biroului ADN BA îmi evocă un fel de steampunk discret de București. Toate reiau în mod programatic elemente ale culturii urbane și arhitecturale locale, de la casa-vagon la vila modernistă și bloculețul Art-Deco, de la grădini la tencuieli speciale. Modelele sunt însă reinterpretate și duse mai departe și coabitează cu influențe, materiale și tehnologii contemporane. Clădirile pot fi privite drept opere contemporane înscrise într-o cultură locală, dar și o continuare deschisă și sensibilă a unei istorii a locului.

Urban Spaces 2 de pe strada Mumuleanu e unul dintre proiectele recent finalizate ale biroului, însă el a fost început la scurtă vreme după terminarea Urban Spaces 1, ansamblul din apropiere (strada Dogarilor), iar datorită procesului mai îndelungat de construire, exprimă destul de bine evoluția ADN BA în acești ani, când istoria pare să devină din ce în ce mai importantă pentru ei. E complex spațial, tipurile de locuințe, de accese și de spații exterioare sunt foarte diferite. Peste tot găsim adaptare, individualizare, dar și folosirea unor elemente modulare, a unor rețele structurale și spațiale, ca și în blocurile de pe Dogarilor. Multe dintre detalii și texturi vorbesc însă și despre materialitatea locuirii bucureștene. Finalul este un colaj bine stăpânit de contrarii.

 

© Andrei Mărgulescu

 

Loc, așezare, organizare

O parcelă „frântă” pe una dintre străzile zonei centrale, într-un cartier amestecat: o fostă mahala densificată de-a lungul a 150 de ani; în anii ’70–’80 a fost încercuită de cortinele de blocuri ale lui Ceaușescu, însă a scăpat demolărilor masive. Mai supraviețuiesc case-vagon și vile sau mici blocuri moderniste și neoromânești, grădini cu bolte de viță. Nefiind inclusă pe vreo listă de protecție, dezvoltarea de după 1990 a luat forma unor intervenții individuale din ce în ce mai agresive. De pe terasele cele mai înalte ale clădirii de pe Mumuleanu se pot vedea atât centura de beton, cât și monoliții ce răsar din marea de construcții parter sau cu puține etaje.

*Plan de situație

 

© Laurian Ghiniţoiu

 

Un prim și rațional pas al proiectului este organizarea ansamblului în unități structurale decalate, ce preiau liniile parcelei. Alunecarea modulelor și varierea înălțimii îndulcesc impactul asupra zonei și dau scară umană unui volum global destul de masiv.

 

© Laurian Ghiniţoiu

 

Locuirea este una de tip intermediar sau semicolectivă, dacă vreți. Aduce împreună tipologiile clasice ale modernismului – duplexurile și triplexurile – cu cele ale Bucureștiului interbelic: autonomie maximă a apartamentului (inclusiv a acceselor), individualizare, o densitate în condiții apropiate de cele ale „casei cu curte”.

Principiile locuirii se pot vedea cel mai bine în secțiuni. Sunt 18 unități de locuit și un spațiu de birouri/ateliere, amplasat în mod firesc către stradă. Aproape toate apartamente sunt duplexuri sau triplexuri, însă altfel diferă considerabil. Așadar, un prim grup de unități devine cu adevărat case cu parter și etaj: au intrare direct din curte, la parter și beneficiază de câte o grădină privată pe latura de sud-est a terenului. Către latura opusă (vest) se deschid la etaj, cu balcoane private.

 

Tot către vest, peste etajul 1 se întinde o cursivă. Blocul din Mumuleanu devine astfel unul dintre foarte puținele exemple de locuire cu cursivă sau galerie din București. Cele tradiționale – la hanuri sau alte clădiri cu cerdac ori geamlâc comun – au dispărut în mare parte, iar modernitatea liberală sau cea totalitară nu prea au agreat modelul.

Aici cursiva este în același timp un instrument eficient și un bonus pentru locuire. E eficientă economic, pentru că a permis folosirea unui singur nod de circulație (scară + lift) la o clădire lungă ce ar fi avut nevoie de cel puțin două dacă s-ar fi folosit alte formule; de unde economii la dispozitive scumpe și mai mult spațiu pentru apartamente. Ceea ce o face mai interesantă din punct de vedere arhitectural este că e o cursivă lată pe tot parcursul său și cu porțiuni chiar mai adânci: nu mai e vorba doar despre o circulație în aer liber, ci și despre generarea unor spații libere pentru fiecare apartament: curți suspendate și filtre între spațiul comun și cel privat interior.

 

© Andrei Mărgulescu

 

Intrările individuale de la parter, nodul vertical și cursiva rezolvă accesul la toate unitățile, contribuind la complexitatea și individualizarea locuirii. Astfel, de pe cursivă sunt accesibile toate apartamentele ce încep de la etajul 2 (pe un singur nivel, duplexuri sau triplexuri), dar și unități ce coboară către nivelurile inferioare: duplexuri intercalate cu „casele de la parter”.

 

 

Scările locuințelor se așază în fâșii transversale. Anexele se aliniază și ele pereților sau formează noduri, ca de obicei, și determină împărțirea în spații de zi sau de noapte. Urci și cobori mult în acest ansamblu și în aceste apartamente, însă ești răsplătit cu proporții generoase la interior, spații pe dublă înălțime, comunicare vizuală între diferitele camere și cu spații exterioare sau intermediare private largi și prietenoase.

 

© Andrei Mărgulescu

© Cosmin Dragomir

În funcție de orientarea fațadelor, locurile intermediare sunt de două mari tipuri. Pe fața de sud-vest o piele adâncă se naște din suprapunerea balcoanelor de la etajul 1, a cursivei și a acoperișului acesteia. Iarna soarele pătrunde ușor, vara beneficiezi de o oarecare protecție. Către nord-est apar balcoane vitrate sau bovindouri de colț, dacă preferați, un tampon termic pentru perioada rece.

 

Materialitate. Tensiune și coabitare

Corpul de locuit este mai degrabă închis, o arhitectură de pereți și goluri. O tencuială cu diferite texturi face pereții să vibreze în lumină și temperează vizual scara generală. E un gest arhitectural important și o referință explicită la tencuielile interbelice. E și un tip de finisaj și mult mai greu de realizat azi decât în perioada interbelică, când meșteșugurile erau ceva natural și foarte accesibil.

 

© Daniel Miroţoi

 

Cursiva pornește, inclusiv din punct de vedere structural, din acest volum greu: planșeele sunt dale groase sprijinite pe grinzi transversale. La capăt, plăcile sunt susținute de o serie de stâlpi așezați în zigzag. Stâlpii și balustradele metalice, lemnul și placările din tablă galvanizată compun însă un cu totul alt fel de arhitectură: ușoară, delicată, transparentă. Se naște exact acel tip de coabitare despre care vorbeam la începutul acestui text, o coliziune fertilă între elemente tradiționale și moderne. Arhitecții au lucrat cu coliziunea, dar și cu contaminarea reciprocă. Astfel, seria de platforme dinspre vest e clar contemporană, dar poate fi citită și ca o interpretare a unor arhetipuri: cerdacul, bineînțeles (în acest caz, cerdacuri suprapuse), dar și porticele și galeriile arhitecturii clasice, frânte, esențializate și aduse în ziua de azi. Tot așa, masivitatea corpului principal și ritmul tradițional al tencuielii sunt subtil contrazise de așezarea anticlasică a golurilor la fața exterioară a peretelui . Unde mai pui că tâmplăria e albastră și cu ancadramente nu din lemn, ci tot din tablă.

 

 

© Mihai Rotaru

 

Expresia clădirii se bazează pe această fluctuație permanentă între elemente tradiționale (sau ale modernității istorice) și cele noi, pe pendularea între lumea de ieri și cea de azi. E o arhitectură serioasă și în același timp jucăușă. Mi-a plăcut, și cred că nu doar pentru că îmi place și steampunk-ul de calitate.

 

© Andrei Mărgulescu

 

Mai departe

Ar mai fi lucruri de zis: de exemplu, despre importanța grădinii. Suprafața cu adevărat verde, mai exact cu pământ, a fost maximizată inclusiv prin soluții tehnice. Astfel, cum mi-a povestit Andrei Șerbescu, perimetrul subsolului ar fi putut fi mai compact. Preluarea zigzagului din parter a fost mai dificilă și mai scumpă, însă a permis crearea unor grădini veritabile.

 

 

În alte părți, eficientizarea a prevalat. Lățimile camerelor mi se par ușor problematice. Nu te simți înghesuit – datorită golurilor generoase și a spațiilor pe dublă înălțime –, însă mobilarea e clar mai dificilă – niște zeci de centimetri în plus ar fi fost foarte buni,dar ar fi însemnat niște unități în minus. S-ar putea să nu fie o problemă așa de mare, cred însă că acest lucru nu se va putea vedea decât după ce clădirea va fi locuită de ceva vreme. Sunt foarte curios despre cum va trăi ea în general, despre cum se vor popula cu plante și alte lucruri terasele, despre cum se va autoorganiza coabitarea și cum se va rezolva folosirea în comun a unor spații, despre cum va fi grădina după ce vor mai crește plantele și așa mai departe. Vom reveni.

*Plan subsol

*Plan parter

*Plan etaj 1 

*Plan etaj 2

*Plan etaj 3

*Plan etaj 4

*Matrice apartamente

*Secțiune transversală

 

Info & credite:

 

 

Arhitectură: ADN BA – Andrei Şerbescu, Adrian Untaru, Bogdan Brădăţeanu, Petra Bodea, Mihail Filipenco / adnba.ro
Structură: Popp & Asociaţii – Vlad Dinu, Ionel Badea / p-a.ro
Instalaţii: M.C. General Construct Engineering: Mihai Vasiliu
Termice‑HVAC: Robert Ciubotaru, Marcel Vasile;
Electrice: Valeriu Mavrodin; Cosmin Grozdea
Antreprenor general: Ro Company Construct – Cătălin Savu (şef şantier), Sorin Stroian
Antreprenori:
Structură: Petcu Construct, ing. şef şantier: Cătălin Sîrbu
Instalaţii electrice: Triac Inst 96 – Moga Vasile
Instalaţii sanitare, HVAC: Insaterm – Cătălin Ion
Suprafaţă teren: 1.216 m2
Suprafaţă construită la sol: 526 m2
Suprafaţă desfăşurată: 1.924 m2
Dezvoltator: Urban Spaces
Construcţie: 2017–2019
Parteneri:
CAPAROL – tehnici creative de faţadă tip Filigrano / caparol.ro
IR COLOURS – microciment trepte în interiorul apartamentelor, produs: STUCCO FLOOR / ircolours.rom
Natural Wood Floor- producător parchet, deck şi trepte – naturalwoodfloor.ro

1