Asus ZenBook

Un bloc, 14 case. ADN BA: imobil de apartamente, str. Dragoș Vodă, București

Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Cosmin Dragomir, Daniel Miro

Zona definită de străzile Polonă și Eminescu și Șoseaua Ștefan cel Mare face parte dintr-o parte destul de veche a orașului, cu străzi liniștite, cu arhitectură de tot felul, de la vile impozante și bloculețe simpatice la căsuțe de mahala. Sunt mulți oameni săraci pe acolo, deși compoziția socială se schimbă rapid. Nu are prestigiul și coerența unora dintre cartierele învecinate și, ca atare, nici nu prea conține zone protejate. Din acest motiv și datorită unei poziții foarte centrale, a fost supusă unor investiții agresive încă din anii ’90. Blocurile de P=6, P=10 sau chiar mai mult, ce ocupă foarte mult din teren și sunt, trebuie spus, de cele mai multe ori și foarte urâte ies în evidență ca niște stânci din marea de case mai degrabă mici și curți cu bolți de viță.

Aici se află deja celebrul ansamblu Urban Spaces – Dogarilor al celor de la ADN BA – un imobil ce reușește să devină o parte a țesutului și a devenit obiect de pelerinaj arhitectural. Noul proiect nu se află departe de strada Dogarilor, însă are o scară mult mai mică. A beneficiat și el de o colaborare cu un client remarcabil, dar a și trebuit să se adapteze noilor condiții de pe piața românească de imobiliare. Vom vorbi mai încolo despre acest aspect.

 

*plan de situație

 

Volum obligat, desfacere, individualizare

Forma clădirii rezultă în primul rând din regulile urbane (spre deosebire de tipica dezvoltare românească de tranziție), nu s-a propus vreun PUZ: aliniere la stradă și retrageri laterale și către spate succesive și obligate.

 

 

În interiorul acestui volum de bază se ascund însă tipuri foarte diferite de apartamente, fiecare cu propriul sau propriile spații exterioare.

 

 

La parter, o terasă acoperită se deschide către stradă și este gândită ca un spațiu exterior comun (singurul, de altfel).

 

 

Urmează un hol și un culoar ce compun o adevărată stradă acoperită, iluminată natural din ambele capete.

 

*Terasa comună și intrarea acoperită

 

Din această stradă poți lua lifturile sau scări către etaj superioare sau intra la apartamentele de la parter. Acestea au fiecare propria-i grădină, ceea ce le dă un caracter apropiat de cel al locuinței individuale.

 

 

*Duplex, parter

 

Pe laturile lungi intră patru duplexuri, spre capete două apartamente pe nivel. De altfel, această formulă (duplexuri în câmp, apartamente pe un singur nivel la capete) se repetă pe întreaga înălțime a clădirii.

 

*Parter. Locuință pe un nivel

 

Un acces lateral, mai apropiat poate de un anumit specific bucureștean, ar fi dus însă la eliminarea cel puțin a uneia dintre grădini și la probleme de intimitate pentru apartamentul respectiv. Astfel, intrarea se face prin fațada principală, însă, din fericite, nu chiar direct, ci printr-un spațiu deschis și acoperit, legat de terasa comună.

*plan parter

Formula de tip duplex și poziționarea lifturilor și scărilor permite ca, de la etajul 1 încolo, strada interioară să dispară.

*plan etaj 1

 

 

Într-un mod extrem de eficient, rămân două noduri de circulație compacte. Compacte, dar nu omogene: lifturile rămân singurele elemente cu adevărat fixe, pentru că scările diferă de la un nivel la altul, ceea ce introduce complexitate și o individualizare a spațiilor comune și a unităților de locuit.

 

*Scară comună

 

Ba chiar, la nodul din spate, scara își schimbă cu totul poziția, arhitecții reușind un embrion de promenadă arhitecturală, în ciuda suprafeței foarte limitate. Dispariția culoarului, combinată cu retragerile ce încep la etajul 2, schimbă și orientarea.

*plan etaj 2

*plan etaj 3

Planul începe să fie organizat pe fâșii transversale, iar duplexurile din mijloc devin traversante; își pierd grădina, însă capătă două terase generoase.

 

*Duplex, etajele 2,3

 

Spațiile lor de zi și de noapte sunt inversate în raport cu o așezare convențională: dormitoarele se așază la etajul doi (și primesc un acces secundar), în timp ce spațiile de zi și intrarea principală se regăsesc la etajul 3. Pe de o parte, această așezare permite o iluminare mai bună și vederi spectaculoase pentru zona de zi; pe de alta, loggia mică aferentă fiecărui loc de luat masa este legată direct, printr-o scară exterioară, de câte o terasă privată pe acoperiș.

 

*Duplex, etajele 2,3

*Terasă peste etajul 3. Grădinile urmează să fie aranjate de către proprietari

*Terasa cu mobilier

*Subsol

 

Sunt 14 locuințe, dar 10 tipuri de unități: o remarcabilă diversitate într-un cadru cât se poate de compact.

În afară de retragerile generale, alunecarea pe orizontala a fășiilor la etajele superioare, inciziile în masa construcției și balcoanele care ies în consolă pun în mișcare volumul masiv, produc spații exterioare bogate, dar contribuie și la aducerea la scară umană și la diminuarea impactului asupra vecinătății.

 

*Copacul salvat și succesiunea de straturi

 

Aceste locuri exterioare, precum și golurile generoase compensează dimensiunile relativ mici ale camerelor (mai ales ale dormitoarelor). Nu doar camerele traversante de la etajul trei, ci și majoritatea celor de colț de la toate nivelele beneficiază de deschideri pe două laturi, deci de lumină multă și de o legătură excepțională cu exteriorul. Bara extrudată dintr-o secțiune de tip piramidal se transformă într-un joc complex de panouri perforate.

 

 

Materialitate, detalii, problema meșteșugului

Cei de la ADN BA sunt cunoscuți, printre altele, pentru obsesia față de detalii și pentru fuziunea poetică de soluții tehnologice noi cu tot felul de practici, elemente și materiale tradiționale. E din ce în ce mai greu să lucrezi în acest mod, ne-a spus Adrian Untaru, partener și unul dintre responsabilii de proiect de la Dragoș Vodă. Nu e vorba doar despre lipsa în sine a meșterilor pricepuți, de fapt, a unor executanți capabili să pună în operă și lucruri mai complexe, ci și despre evoluția pieței și a sistemului de construcții. Materialele odinioară prețioase sunt din ce în ce mai ieftine, în schimb orice soluție ce iese din standardele extrem de limitate devine extrem de dificil de realizat și garantat, precum și excesiv de scumpă. Banalitatea ce ne înconjoară este dată și de limitarea posibilităților. Poți alerge între sute de nuanțe pentru o fațadă, dar nu și modul de realizare al acelei fațade.

 

*detalii

 

De fapt, arhitectul controlează din ce în ce mai puține lucruri și are mari dificultăți în a convinge orice fel de client de faptul că orice ieșire din convențional nu riscă să arunce în aer bugetul, termenele, alte părți in clădire. Una dintre soluții este ca arhitectul să își asume mai mult – la acest proiect, cei de la ADN BA s-au ocupat și de managementul de proiect, optimizând la sânge fiecare soluție și material.

 

 

Apoi poți să faci alegerile privind ceea e cu adevărat imposibil de eliminat în mod responsabil, și apoi să concentrezi resursele în anumite puncte esențiale. Și asta chiar și pentru operații care nu se încadrează în categoria locuințelor ieftine, cum e și cazul acestui proiect.

Aici vitrajele mari și tâmplăria din aluminiu intră în ambele categorii de mai sus – țin de calitatea locuirii, dar și, prin felul în care sunt realizate, de plusvaloare arhitecturală. Ancadramentele din același material pe părțile laterale și superioare ale golurilor fac parte mai degrabă din gesturile de „mic lux”. Pentru arhitecți, ele sunt însă foarte importante, dând unui volum altfel foarte simplu și curat, accentele prețioase și elegante absolut necesare. E vorba aici și despre eficiența gestului.

 

 

Clădirea adâncă și flancată de vecini aproape la fel de înalți nu se percepe practic de nicăieri în întregime. În schimb, vederea foarte piezișă asupra fațadelor laterale maximizează percepția placărilor. Dinspre stradă, laturile lungi, deja atacate de retrageri, se percep ca o alternanță de fâșii mai luminoase sau mai întunecate, de tencuială și metal. La aceasta se adaugă straturile semitransparente ale balcoanelor. Și aici, ne-a zis Adrian, parapetul din tablă perforată a fost, de fapt, mai scump decât ar fi fost unul din sticlă (alt element de lux devenit relativ accesibil).

Balustrada din montanți metalici, de la nivelele superioare este un exemplu de imagine rafinată realizată cu economie de mijloace. Dorința de a avea profile cât mai fine, dar de a evita în același timp montanți orizontali a dus la ideea unor montanți verticali dubli, decalați puțin în plan orizontal – ceea ce duce la o rigiditate mai mare în planul balustradei.

 

 

 

La nivelul suprafețelor, izbânzile țin mai ales de textură și detalii discrete: astfel, la exterior, tencuiala trasă, atât de dragă anilor ’20 și ’30, revine în forță, dând vibrație pereților laterali și fețelor interioare ale gardurilor. Placajul din piatră al soclului rămâne în același plan cu tencuiala.

 

 

Tot de perioada interbelică amintește și racordul curb dintre pereți și tavan la strada interioară.

 

*Strada interioară de la parter. Detaliu

 

Sunt gesturi rafinate, aproape invizibile și care exprimă filosofia acestui proiect (și a ADN BA, în general, aș zice): căutarea unei locuiri bune și civilizate, un raționalism temperat, echilibrul între sincronizare și un spirit al locului, dar și între generozitate și pragmatism.

 

*secțiune scurtă

*secțiune scurtă

*fațada nord

*fațada vest

*fațada sud

*fațada est

 

Info, credite

 

 

Arhitectură: ADN BA – Adrian Untaru, Andrei Șerbescu, Bogdan Brădățeanu, Carmen Petrea, Mihaela Dobre, Raluca Raescu
Structură: Incona – Mircea Necșu
Instalații: Alma Instal Pro, ADN BPI – Robert Ciubotaru
Dezvoltator: Pop Properties
Management execuție: ADN BA
Arie teren (mp): 912
Suprafață desfășurată (mp): 2153

Parteneri:

Hidroizolaţii – membrane bituminoase: BAUDER

Tâmplării exterioare: Alukönigstahl

Hidroizolaţii – pensulabile: MAPEI

Instalații electrice, instalțtii curenti slabi, instalatii SMART HOME ENTIA, instalatii de protectie prin legarea la pamant, instalatii de paratrasnet: MIVA ELCO

Tencuieli decorative, finisaje interioare B-TON BV: IR Colours

Uși intrare apartament clasa 4 securizate: Land Doors Design

1