Cutia cu articole

Aproape orice se poate reabilita și o construcție oricât de umilă are potențialul de a deveni arhitectură. Chiar și cele mai umile construcții-tip de dinainte de 1990.

Dacă Abruptarhitectura aduna garaje și le recompunea într-o casă lângă București, cei de la Vitamin A au ocupat o porțiune de centrală termică într-un cartier de blocuri din Timișoara.

Cum se pot recupera (şi deturna) o construcţie existentă, o tipologie tradiţională, un material umil şi imperfecţiunile construcţiei în România de tranziţie

Proiect: Andreas Heierle, Cristina Trofin
Text & foto: Andrei Mărgulescu

Proiect, text, foto: Barna Lőrincz

Terenul se află la capătul satului Leliceni, într-o zonă de puternică dezvoltare suburbană a orașului Miercurea Ciuc. Mediul construit în jur este unul haotic, un amestec de dezvoltare sălbatică și de ceea ce s-a păstrat din mediul tradițional. Proiectul a fost, în consecință, determinat de o alegere esențială: în locul unei case spectaculoase și autonome, ne-am dorit un obiect reținut și care să se raporteze la niște elemente fixe importante.

Text: Ioana Calen*

Într-o perioadă de control excesiv al culturii media, în jurul aparatelor radio și TV și antenelor capricioase s-a dezvoltat un adevărat cult național. Poate consumul excesiv de televiziune din România actuală, mai mare decât în toate țările europene, se datorează formelor reminiscente ale acestui cult,

Text: Ioana Calen*

Societatea Română de Radiodifuziune a trecut, odată cu instalarea regimului comunist, printr-o perioadă de “epurare și purificare” în care a fost înlocuită întreaga echipă de redacție și pedepsită pentru presupusa propagandă anti-sovietică din timpul războiului, când principalele surse de informații erau germane și italienești. Conținutul radio s-a transformat nu doar în ceea ce privește propaganda politică și socială,

Proiect, text: Ciprian Pașca, Lucian Șuvaina, Anca Bordean
Foto: Andrei Mărgulescu

Casă mică, teren mic şi îngust (deja ocupat către stradă), calcane: dacă, așa cum se zice, constrângerile pot stimula creativitatea, atunci această locuință de la marginea Sibiului e un bun exemplu (S.G.)

Un proiect și apoi alt proiect: în anii ’90, a avut loc o restaurare a conacului, ce practic a salvat clădirea de la dispariție, sacrificând însă o bună parte a substanței istorice. În cadrul operației de acum, am păstrat tot ce s-a putut.

Proiect: LARIX STUDIO
Text: Köllő Miklós
Foto: Szigeti Vajk-István, Köllő Miklós, Szász Adorján

Un sfârșit de drum. Un atac biologic. O demontare piesă cu piesă şi remontare tip lego. Un proiect cu înlocuirea pieselor avariate, cu ferestre abia ţinute în viaţă şi resuscitate, cu pereți humuiți cu greu. Dar cu păstrarea timpului ce a trecut.

Proiect: Larix Studio
Text, foto: Miklos Köllő

O fundătură. Grădini, clasicism decadent, fier forjat, profile Art-Deco, și, la un moment dat, înghesuit pe o parcelă cu multe colțuri, o cascadă de volume, terase, vitraje și pergole.

Text: Ștefan Ghenciulescu
Proiect: ADN BA
Foto: Cosmin Dragomir

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Esenghiul Abdul, Christian Beros

Când atâtea clădiri valoroase din trecut sunt făcute praf, pare greu să înțelegi eforturile de a păstra și lucra asupra unei case existente fără valoare arhitecturală. De ce să nu o dai jos și să faci, cu mult mai puține chinuri, una complet nouă? Ei bine, nu e chiar așa.

Text: Mugur Grosu

Recent, într-o singură zi, la distanță de câteva ore, am aflat din mediul online câteva informații livrate ca exclusivități de presă despre niște proiecte extrem de importante, care vor schimba fața Bucureștiului – așadar, informații de maxim interes public. Într-un caz este vorba de operațiuni ale Companiei Naționale de Investiții – societate comercială pe acţiuni aflată sub autoritatea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, iar în altul de Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic – institutie publică de cultură aflată în subordinea Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Un dispozitiv vernacular tradițional reconstruit în scop cultural și educațional într-un sat din Harghita, devine un loc atractiv pentru un meșteșug străvechi, dar aproape dispărut.