Proiect: Brandlhuber+ Emde, Burlon; Muck Petzet Architekten
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Laurian Ghinițoiu
Proiect finalist, EU Mies van der Rohe Awards, 2019
revistă online
ISSN 3008-2986 ISSN-L 2069-721X
Proiect: Brandlhuber+ Emde, Burlon; Muck Petzet Architekten
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Laurian Ghinițoiu
Proiect finalist, EU Mies van der Rohe Awards, 2019
Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Cosmin Dragomir, Daniel Miro
Zona definită de străzile Polonă și Eminescu și Șoseaua Ștefan cel Mare face parte dintr-o parte destul de veche a orașului, cu străzi liniștite, cu arhitectură de tot felul, de la vile impozante și bloculețe simpatice la căsuțe de mahala. Sunt mulți oameni săraci pe acolo, deși compoziția socială se schimbă rapid. Nu are prestigiul și coerența unora dintre cartierele învecinate și, ca atare, nici nu prea conține zone protejate.
Proiect, text: Ștefan Păvăluță
Foto: Radu Malașincu
Dialog
Apartamentul de pe strada Rumeoara din București se află la ultimul etaj al unui imobil din perioada interbelică și conturează capătul străzii.
Amenajarea locuinței e așa, un fel de job constant al arhitecților: de cele mai multe ori, cu asta îți începi cariera, dar – și asta inclusiv în cazul unor arhitecți foarte faimoși – proiecte de amenajare continuă să apară și mult după anii de început. Aproape fel ca și locuința individuală, amenajarea unui apartament permite explorări și experimente, care pot să influențeze proiecte la scară mai mare. Mai importantă însă este plusvaloarea unui astfel de proiect: ce poți face/influența/genera, dincolo de tema în sine ?
Proiect & text: Constantin Şelariu – ACS Studio
Foto: Ovidiu Micşa
Într-o zonă periurbană a Timişoarei, cu case parter + mansardă multicolore, locuinta propusă este un obiect străin, alcătuit din ziduri albe şi copaci, care incearcă să ordoneze fronturile stradale discontinue şi să calmeze prin dezvoltarea pe orizontală, incoerenţa formală din jur.
Proiect: Miklós Péterffy
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Balázs Danyi
Dacă nu vrei să stai neapărat în centru și bugetul ți-o permite, Dealul Cetățuia e probabil cartierul ideal în Cluj: e în oraș, deci accesibil și totuși izolat, e pitoresc, verde și priveliști fabuloase. În mod evident, aceste calități au și dus la ocuparea lui din ce în ce mai intensivă, cu vile și blocuri complet ieșite din scara locului.
Text: Elena Stancu
Foto: Cosmin Bumbuț
Acum cinci ani, locuiam cu chirie într-o garsonieră mică în Piața Rosetti din București. Trăiam în 25 de metri pătrați, într-o încăpere înaltă, rece și întunecoasă dintr-o fostă casă naționalizată.
Reportaj: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Arjan Bronkhorst, Georgiana Ghenciulescu
Titlul de mai sus nu este o metaforă jurnalistică, ci chiar numele celui de-al doilea cel mai vechi muzeu din Amsterdam (după Rijksmuseum), stabilit în secolul XIX într-o casă foarte specială de secol XVII: locuința unui burghez bogat din epoca de aur a Amsterdamului, are ca punct culminant și ascuns o biserică. Nu e o capelă domestică, ci o biserică publică, cu altar, amvon, orgă, galerie la etaj, bolți, statui, bănci și locuri de stat pentru circa 150 de persoane și așa mai departe: un exemplu unic de spațiu public și loc sacru integrat cu bună știință unei locuințe civile.
Proiect, foto: Mircea Vasvari
Text: Cosmin O. Gălățianu
Colegul meu, Vasvari
Pe Mircea Vasvari l-am cunoscut acum zece ani când ne pregăteam amândoi pentru admiterea la facultate. Veneam, alături de mulți alții, provinciali (unii în mod absurd de prin Satu Mare), în fiecare sâmbătă și duminică, la București și făceam cinci ore de desen și geometrie descriptivă cu profesorul Alexandru Bercan
Text: Jean Craiu
Foto: Aleix Bagué
Casa MG se găsește într-un cartier cu caracter rezidențial din orașul Sant Cugat de Vallès, o localitate mică aflată la 5 km de marginea Barcelonei (măsurând de la limita cartierului les Planes), între colinele Collserola și De Galliners.
O casă mică cu un interior mare, ieftină și bogată în spații.
Ne vorbesc nu doar arhitecții, ci și beneficiarii: despre urcat scări, despre cum ajungi să mai petreci timp împreună acasă, despre cum locuința și familia cresc împreună.
Text: Sergison Bates architects
Foto: David Grandorge
Finalizată în anul 1658, Yotes Court este o reședință rurală listată ca patrimoniu de gradul I, aflată în mijlocul unei proprietăți de 20 de acri (8 ha).
Pavilionul terminat în 2010 include o piscină interioară încălzită de 15m, vestiarele aferente și o sală de sport.