Mies van der Rohe Award 2019: Transformarea a 530 de locuințe sociale din Bordeaux. Interviu cu Anne Lacaton

Câștigătorul trofeului european pentru arhitectură contemporană Mies van der Rohe Award 2019 este proiectul de transformare a 530 de locuințe sociale din cartierul Grand Parc, Bordeaux, realizat de Anne Lacaton & Jean-Philippe Vassal în asociere cu Fréderic Druot & Christophe Hutin architectes. Suntem onorați că, la această ediție, între cei 7 membri ai juriului s-a numărat și colegul nostru, redactorul-șef Zeppelin: Dorte Mandrup, George Arbid, Angelika Fitz, Ștefan Ghenciulescu, Kamiel Klaasse, María Langarita, Frank McDonald.

Tony Fretton Architects: Turnurile Westkaai 5 & 6, docurile din Anvers

Text: Tony Fretton Architects
Foto: Peter Cook, Filip Dujardin

Ca parte a reabilitării majore a Docurilor din Anvers, pe cheiul din Westkaai sunt aliniate șase turnuri rezidențiale.

Regulamentele de urbanism au determinat formele de bază și amplasarea. Fiecare cuplu de turnuri trebuia să aibă volume și expresii asemănătoare însă nu identice.

Curte sub un copac. Transformarea unui loft dintr-o clădire de patrimoniu, Londra

Proiect: RoundRobin studio
Text: Anca Mihalache
Foto: Radu Malașincu

Puțină istorie

Partea principală a clădirii originale a fost construită în jurul anului 1825, ca Azilul de Binefacere Haberdashers.

Modern prin omisiune chibzuită. Uwe Schröder: Galerie și casă-atelier, Bonn

Intro: Modern prin omisiune chibzuită. Virtutea abstinenței.
Text: Cosmin O. Gălăţianu

Facem o observație asupra operei din afara acesteia:` este limpede că raportarea la operă, la lucrătură, are și ea modernitatea ei. Cu alte cuvinte, felul cum este privită opera, bunăoară opera de arhitectură, îi legitimizează sau nu modernitatea. O astfel de privire, recentă spunem noi, s-a răsucit către un tip de arhitectură care convine (și aici ne referim cu precădere la arhitecți) prin justețea-i implacabilă.

Sergison Bates architects: Locuințe sociale și creșă – Geneva, Elveția

Intro: Autonomia captivă

Text: Cosmin O. Gălățianu

Orașul, dar mai ales orașul european, își ține corpul sub supraveghere. Se teme să nu-i fie extirpate componentele vii, resimte fantomele celor amputate și își tratează disfuncția cu mișcări precaute precum un cardiac maladia.

Bucuria unei clipe. Locuință de vacanță, Moltenia

Proiect, text: Anca Mihaela Constantin, Ionuț Constantin
Foto: Marius Vasile

Să vă povestim despre proiect și execuție. Și despre aventura unor lucruri recuperate.

O casă care se mișcă pe verticală. ADN BA: Imobil de locuințe, strada Occidentului, București

Semi-niveluri, camere de un etaj și jumătate, locuri multe și complexe; lumină, o fațadă care reproduce secțiunea, o locuire bogată nu doar în metri pătrați, ci și în valoare spațială: ultimul bloc terminat al celor de la ADN BA se leagă de cultura locuirii din oraș, dar e și unul dintre cele mai inovative proiecte de locuințe din România.

„80% dintre proiectele rezidențiale sunt, în descriere, «proiecte de lux». Dar în realitate ți-e frică să intri”

Text: Vlad Odobescu

Piața rezidențială din România abia își face majoratul anul ăsta, spune Georgian Marcu, director al firmei imobiliare Green Angels. Iar din anii ăștia, trei au fost de boom și s-a construit fără respectarea vreunei reguli, iar vreo șase-șapte au urmat crizei. Azi, sectorul abia își găsește suflul, însă calitatea locuințelor medii rămâne slabă.

Modernismul „familiar”. Tony Fretton: Ansamblul Tietgens Ærgrelse, Frederiksstaden – Copenhaga

Intro: Tony Fretton. Modernismul „familiar”.
Text: Alexandru Cristian Beșliu

Dacă este să considerăm, din punct de vedere istoric, momentul actual în care se află arhitectura, cel puțin din perspectiva suitei de „-isme” specifică istoriografiei de specialitate, am putea să-l numim, în continuare, „post-modernism”; desigur, asta ar fi valabil doar din perspectiva unei situări ulterioare momentului hiper-consacrat de manifestare a Modernismului, nicidecum dintr-o fidelitate față de o estetică “venturiană” care a consacrat termenul în domeniul arhitecturii.

Clasa de mijloc din România – locuire și cultură materială. O discuție cu antropologul Bogdan Iancu

Text: Vlad Odobescu

INTRO: De câțiva ani încoace, un antropolog încalecă bicicleta sau ia metroul pentru a afla încotro se îndreaptă Bucureștiul și ai săi locuitori. Bogdan Iancu, lector dr. la Școala Națională de Științe Politice și Administrative (SNPSPA), face parte dintr-o echipă ce-și propune să portretizeze clasa de mijloc din România. Cum mănâncă middle class-ul românesc? Cum și unde locuiește? Cum se îmbracă? Cum își exprimă compasiunea față de cei din jur?, sunt câteva dintre întrebările de la care au pornit cercetătorii.

Locuire de tranzit compactă. Apartament pentru Airbnb: APT.NU

Proiect, text: Ștefan Păvăluță
Foto: Radu Malașincu

Piața Națiunilor Unite*, blocul cu “coloane”** sau blocul cu “portic”. Terminat la începutul anilor ’60, face parte dintr-o serie de unități de locuit ce au definit câteva axe și piețe importante ale Bucureștiului: blocul cu coloane de la Piața Romană, Blocul “Garofița” de pe Magheru, blocurile ce flancheaza Piața M. Kogalniceanu, blocul din fața Cercului Militar și capătul de perspectivă a Căii Victoriei, blocul “Gioconda”.

DAAA: Două grădini, o familie, un studio. În Corbeanca

Proiectul a trebuit să răspundă nevoilor și viziunii unui artist despre o îmbinare armonioasă între spațiul de inspirație și creație muzicală și cel de locuit. Astfel a rezultat conceptul unei case-studio, pe care artistul împreună cu arhitecții și-au imaginat-o extrem de simplă ca formă și expresie arhitecturală.

1