Casa Nădășan, Cluj

Proiect: Miklós Péterffy
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Balázs Danyi

Dacă nu vrei să stai neapărat în centru și bugetul ți-o permite, Dealul Cetățuia e probabil cartierul ideal în Cluj: e în oraș, deci accesibil și totuși izolat, e pitoresc, verde și priveliști fabuloase. În mod evident, aceste calități au și dus la ocuparea lui din ce în ce mai intensivă, cu vile și blocuri complet ieșite din scara locului.

Dacă te plimbi pe strada Șerpuitoare, la un moment dat peretele de vile se întrerupe, lăsând loc unei grădini și unei construcții mici.

 

 

De fapt, e o clădire cu trei niveluri, însă una la scară umană, și care lucrează cu relieful și cu natura în loc să le agreseze.

 

 

Clienții: sunt oameni cu o cultură artistică solidă (Timotei Nădășan este, printre altele, fondatorul și editorul revistei „Idea. Artă + societate” și colecționar de artă contemporană) și, în același timp, foarte implicați în crearea propriului spațiu. De altfel, este a doua oară când Miklós Péterffy proiectează o casă Nădășan – prima, situată tot pe un deal, dar de cealaltă parte a centrului, a fost premiată la Bienala de Arhitectură din 2004.

 

 

Toate cele trei niveluri amestecă încăperi mai intime cu cele mai publice, de-a lungul unei promenade arhitecturale care leagă spațial casa. Această promenadă începe de la nivelul superior printr-un fel de vestibul-pâlnie din care poți ajunge, către stânga sau către dreapta, la un birou respectiv un fel de studio, ambele putând practic funcționa independent de restul casei.

 

*Camera deschisă către zona de zi

 

 

Pâlnia conduce către o scară ce funcționează ca o șiră a spinării pentru clădire.

 

 

 

Amplasarea în diagonală pune în mișcare toate spațiile principale ale casei, dând fiecăruia dintre ele o latură mai amplă, în condițiile unei lățimi generale destul de reduse.

 

*Plan nivel superior (parter): 0. Terasă de acces. 1. Hol de acces. 2. Cameră-atelier. 3. Cameră. 4. Baie

*Plan demisol 1: 0. Terasă. 1. Cameră de zi. 2. Bucătărie. 3. Cameră. 4. Baie. 5. Cămară. 6. Terasă acoperită. 7. Depozitare, bricolaj

*Plan demisol 2: 0. Terasă. 1. Cameră. 2. Baie. 3. Cameră. 4. Sas. 5 Cameră de audiții. 6. Centrală termică. 7. Baie. 8. Curte engleză

 

Din capul scării ai o primă perspectivă plonjantă asupra grădinii și a peisajului. Coborând, ajungi la nivelul principal, al livingului, locului de luat masa, și a unui spațiu ce funcționează fie ca e extensie a livingului, fie, atunci când peretele culisant este închis, ca o cameră suplimentară. Acest nivel este legat de garajul îngropat printr-o terasă acoperită deschisă către taluz,

Ultimul nivel primește restul de dormitoare, și către pantă și curtea de lumină, o cameră pentru muzică și anexele.

 

*Camera de muzică

 

Curtea de lumină are rol de serviciu și de ventilație dar a devenit un loc foarte special, o cameră în aer liber întredeschisă către cer.

 

 

Cu excepția acestor din urmă spații, casa se orientează, cum e și firesc, către lumină, vale și oraș, deși își creează, în puținul spațiu rămas către margini, locuri deschise mai adânci și în intimă legătură cu dealul – terasa acoperită de la parter, dar și curți de lumină laterale, mult mai înguste și mai adânci.

 

 

Structura casei este din beton, cu excepția stâlpilor metalici ce susțin copertina părții dinspre stradă.

Un beton lăsat aparent, și, ceea ce mi-a plăcut foarte mult, în mai multe ipostaze: neted și, mai ales acolo unde pică lumină, cu un caracter aproape senzual, la fel ca mozaicul de pe scară și din câteva spații principale, dar și buciardat, în spațiile cu dublă înălțime, unde tratarea rugoasă preia orizontalele planșeelor.

Decuparea suprafeței pereților în felii orizontale e importantă, pentru că domolește monumentalitatea spațiilor înalte, iar la exterior, descompune un volum totuși destul de mare în secțiuni la scară umană. În plus, indică, atât la exterior cât și la interior, caracterul structurii de deasupra solului – un schelet din beton umplut cu pereți din cărămidă. Pe fațade, un detaliu rafinat păstrează în același plan betonul exterior și tencuiala cu o textură pronunțată și foarte frumoasă.

 

 

Lemnul este esențial în concepția casei. La interior, formează un sistem de dispozitive care îndulcesc atmosfera radicală și care fac de fapt casa să fie locuibilă: parte ușile, pereții culisanți, rafturile și dulapurile, precum și restul mobilierului. Trebuie spus că mobilierul de bucătărie a fost proiectat de chiar Timotei Nădășan – o intervenție în proiect a clientului de care de obicei arhitecții se îngrozesc, însă care aici a ieșit foarte bine.

 

 

Către exterior, lemnul este folosit la două tipuri succesive de piele. Odată, tâmplăria, și apoi un strat diafan de profile rotunde care îmbracă porțiuni considerabile ale anvelopantei, fie în dreptul teraselor, fie al unora dintre golurile mai mici.

 

 

Acest din urmă strat nu are rol structural, și nici unul funcțional foarte precis. Compun un fel de pădure liniară abstractizată, un voal care intermediază relația cu exteriorul, atât cu priveliștea magnifică, însă uneori copleșitoare, cât și cu marginile parcelei și cu vecinii așezați foarte aproape.

E o piele în același timp mai puternică și mai rarefiată decât a unei protecții mai convenționale, cum ar fi grilajele sau obloanele. Determină relații foarte diferite între interior și exterior, în funcție de unde te așezi și dacă privești perpendicular sau oblic față de vitraj.

 

 

Coloanele dau adâncime fațadei și reinterpretează, într-un mod foarte personal, rolul ornamentației din arhitectura clasică: nu e vorba de decorație, care indică mai degrabă ceva adăugat, agățat casei, ci de ornament – o parte nestructurală, nefuncțională, însă organic integrată ansamblului, și dar indispensabilă armoniei, scării umane și caracterului arhitectural. Decorația e greu suportabilă astăzi. În ciuda a ceea ce zicea Loos (pe care Miklós Péterffy îl adoră, dar el, în treacăt fie zis, transforma și o plintă sau o grindă într-un ornament – nedeclarat), în această accepție și în acest caz, ornamentul chiar nu e crimă.

 

 

Info & credite

 

Program:
Birou/Arhitect:
Echipa:
Autor(i) text:
Țară:
Oraș/Alt loc:

 

Adresă: Str. Șerpuitoare 47 (Dealul Cetățuia), Cluj
Perioada de proiectare: (2009) 2013 dec – 2015 iunie
Perioada de executie: 2015-2017
Arie desfășurată: 436,00mp

Arhitectură: Miklós Péterffy
Colaborator: stud. arh.Dőry Bálint (2015)
Structură: ing. Dáné Rozália
Client: Timotei Nădășan

Parteneri:
Antreprenor general: WEBERBAU SRL

Instalații termice, sanitare: ing. Ovidiu Tifui – ECO INSTAL

Tencuială decorativă: Baumit SilikatTop /
Tencuială interior: Baumit Ratio Glatt, tencuială pe bază de ipsos  – www.baumit.ro 

Instalații electrice: ing. Marginean Vasile

Uși interioare- mobilier fix: arh. Péterffy Miklós (proiect), Pattantyús Zoltán (executant)

Mobilier bucătărie: Timotei Nădășan (proiect), Pattantyús Zoltán (executant)

Tâmplărie exterioară, stâlpi de lemn: KECER SRL.

Șemineu suspendat – Gyrofocus – Șeminee Stefanescu

Barieră de vapori Delta reflex – Final Distribution

 

1