Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Andrei Mărgulescu, Cosmin Dragomir, Daniel Miroțoi, Mihai Rotaru
Când zicem steampunk, ne vine în minte amestecul de secol XIX cu SCI-Fi
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Andrei Mărgulescu, Cosmin Dragomir, Daniel Miroțoi, Mihai Rotaru
Când zicem steampunk, ne vine în minte amestecul de secol XIX cu SCI-Fi
E greu în general să reabilitezi opere moderniste, echilibrând intervențiile inevitabil radicale cu respectul față de opera colegilor (sau chiar a maeștrilor) tăi. Cum procedezi însă cu modernismul minor, (semi)vernacular, fără mare valoare istorică, dar plin de farmec și de probleme? Miklós Péterffy a ales să lucreze în spiritul ce a generat proiectul vechi mai degrabă decât în prezervarea cu orice preț a substanței construite.
Istoria arhitecturii moderne este plină de visuri ale flexibilității și ale rezolvării locuinței reduse. Dacă orașul e făcut din coridoare și camere publice, așa cum spunea Louis Kahn, poate că o strategie bună pentru locuirea minimală ar fi gândirea apartamentelor drept o continuare și o reluare a spațiilor urbane, finalul trecerii complexe de la expunere totală la intimitate, de la fi împreună la fi singur. Designul ca masterplan și locuitorul ca antreprenor și strateg al propriului spațiu: un răspuns la sistemul în care locuire devine mai ales o afacere și nu ne putem permite decât locuințe din ce în ce mai mici.
Text: Lorena Brează
Foto: Cosmin Dragomir, Andrei Mărgulescu
Noul ansamblu de locuințe recent finalizat de ADNBA în nordul Bucureștiului este și cea mai mare lucrare de până acum a biroului. Partea de ,,park” din denumire e importantă, întrucât proiectului de amenajare peisageră i s-a dedicat cel puțin la fel de multă atenție – înainte de a vizita clădirile ești întâmpinat de vegetație înaltă de toate felurile, destul de amestecată, care aproape îți dă senzația unui loc sălbatic într-o zonă urbană.
Strada Aviator Protopescu din București. O casă veche, refăcută deja, și în mod dubios. O casă nouă pe baza celor anterioare. Eclectism aproape obligat și o lume cu multe spații și elemente.
Text: Justin Baroncea
Proiect: Justin Baroncea, Dragoș Dragnea
Foto: Radu Malașincu, Andrei Mărgulescu
Proiect: Brandlhuber+ Emde, Burlon; Muck Petzet Architekten
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Laurian Ghinițoiu
Proiect finalist, EU Mies van der Rohe Awards, 2019
Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Cosmin Dragomir, Daniel Miro
Zona definită de străzile Polonă și Eminescu și Șoseaua Ștefan cel Mare face parte dintr-o parte destul de veche a orașului, cu străzi liniștite, cu arhitectură de tot felul, de la vile impozante și bloculețe simpatice la căsuțe de mahala. Sunt mulți oameni săraci pe acolo, deși compoziția socială se schimbă rapid. Nu are prestigiul și coerența unora dintre cartierele învecinate și, ca atare, nici nu prea conține zone protejate.
Proiect, text: Ștefan Păvăluță
Foto: Radu Malașincu
Dialog
Apartamentul de pe strada Rumeoara din București se află la ultimul etaj al unui imobil din perioada interbelică și conturează capătul străzii.
Amenajarea locuinței e așa, un fel de job constant al arhitecților: de cele mai multe ori, cu asta îți începi cariera, dar – și asta inclusiv în cazul unor arhitecți foarte faimoși – proiecte de amenajare continuă să apară și mult după anii de început. Aproape fel ca și locuința individuală, amenajarea unui apartament permite explorări și experimente, care pot să influențeze proiecte la scară mai mare. Mai importantă însă este plusvaloarea unui astfel de proiect: ce poți face/influența/genera, dincolo de tema în sine ?
Proiect & text: Constantin Şelariu – ACS Studio
Foto: Ovidiu Micşa
Într-o zonă periurbană a Timişoarei, cu case parter + mansardă multicolore, locuinta propusă este un obiect străin, alcătuit din ziduri albe şi copaci, care incearcă să ordoneze fronturile stradale discontinue şi să calmeze prin dezvoltarea pe orizontală, incoerenţa formală din jur.
Proiect: Miklós Péterffy
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Balázs Danyi
Dacă nu vrei să stai neapărat în centru și bugetul ți-o permite, Dealul Cetățuia e probabil cartierul ideal în Cluj: e în oraș, deci accesibil și totuși izolat, e pitoresc, verde și priveliști fabuloase. În mod evident, aceste calități au și dus la ocuparea lui din ce în ce mai intensivă, cu vile și blocuri complet ieșite din scara locului.
Text: Elena Stancu
Foto: Cosmin Bumbuț
Acum cinci ani, locuiam cu chirie într-o garsonieră mică în Piața Rosetti din București. Trăiam în 25 de metri pătrați, într-o încăpere înaltă, rece și întunecoasă dintr-o fostă casă naționalizată.