Cutia cu articole

Clădirea rezidențială din Cornellà de Llobregat (Barcelona) este până în acest moment cea mai mare clădire din Spacia pe structură din lemn. Găzduiește 85 de locuințe dispuse pe cinci etaje, pentru care s-au folosit a 8,300 m2 de lemn din pădurile Țării Basce.

Din anumite puncte de vedere, această casă se apropie de un proiect studențesc; asta dacă îți imaginezi un proiect studențesc curajos și inteligent, fără un client concret, dar într-un context absolut real și care chiar trebuie realizat, și realizat bine.

Casa Mira și Casa Claudia ne oferă oportunitatea de a analiza două case aproape vecine, din același cartier al orașului valencian Benimaclet și construite în aceeași perioadă.

Un L cu buzunare ascunse și perspective verzi – o casă extrovertită, transparentă și deschisă către natură: dinspre curte, expoziții de spații, de plinuri și goluri printre care-ți vine să te ascunzi; dinspre stradă, un obiect elegant, diferit de context, a cărui efervescență generează adesea o oprire și un motiv de interacțiune (ne spun vecinii).

E una dintre cele mai râvnite zone din București: la nord de inelul central se înlănțuie cartierele-grădină luxoase, perfect structurate, cu vilele și bloculețele frumoase ale elitei interbelice. Un teritoriu ocupat după război de nomenclatura comunistă și asupra căruia au năvălit toate valurile speculative de după 1990.

Terminată în 2020, clădirea se află în arondismentul 12 al Parisului, pe Avenue Saint Mandé, în inima unei insule urbane de apartamente din anii ’70. Proiectul face posibilă reînnoirea sitului, în timp ce la nivel global își aduce o contribuție la dezbaterea despre locuirea colectivă și abordarea ei ecologică. Amândouă sunt instrumente folosite aici pentru crearea unui model urban capabil de a genera o dezvoltare sustenabilă și de calitate.

„Wohnregal” („Raftul de locuit”) este o clădire cu 6 etaje în Berlin, ce găzduiește ateliere de creație cu locuire integrată.

Text: FAR
Foto: David von Becker, Tobias Wootton

Cei de la ADN BA au mai avut ocazia să insereze blocuri de mici dimensiuni în zone urbane sensibile, de obicei însă în cartierele-grădină din nordul Bucureștiului. În cazul de față, contextul are o istorie mai lungă, fiind parte a centrului istoric extins, mai eclectic (un amestec de clădiri de toate dimensiunile și stilurile), dar și bogat în obiecte și spații-simbol ale orașului.

În cele ce urmează vom vorbi despre un exemplu bucureștean de recondiționare, refolosire a unui spațiu de locuit existent. Importanța unui astfel de proiect nu poate fi destul subliniată oricât de mult s-ar scrie despre subiect. Locuim într-o lume foarte construită, care oferă la tot pasul șansa de a reinvesti o clădire cu necesitățile generațiilor actuale, salvând astfel energie, resurse și un strop de memorie.

Alterarea delicată a unor forme simple, elementele arhetipale și detaliile rafinate dau identitate și scară umană atât prismelor cu buget optimizat din Wetzikon cât și vilei urbane luxoase din Küsnacht

Ocupând o poziție privilegiată, în sectorul ”vechi” al fostei străzi Carol – la vremea ei strada comercială a târgului – peste drum de liceu, casa interpretează – cum altfel – tipologia casei vagon. Îi adaugă o streașină amplă, prinsă între două timpane rotunjite.

Proiectul de transformare a clădirii-depozit din vechiul complex industrial Fabra & Coats din Barcelona face parte din procesul de reconversie a acestui cartier de industrie textilă din secolele XIX și XX. Complexul face parte din rețeaua „BCN creation factories” și va aduce districtului Sant Andreu peste 28.000 mp de facilități.