Recondiționarea și extinderea unei vechi vile piemonteze

Proiect, text: Romina Grillo, Liviu Vasiu
Foto:  Delfino Sisto Legnani e Marco Cappelletti

Vila construită în 1910 într-un mic oraș piemontez este situată la marginea țesutului construit și se deschide spre vastele câmpuri agricole, fiind unul dintre ultimele obiecte de arhitectură care leagă lumea burgheză de contextul dur al mediului rural. Peisajul ritmat de câmpuri și plantații reflectă efortul, lupta și munca fizică din spatele imaginii naturii domesticite, de fapt recreate și structurate de către om.

*plan de situație

 

La acest context a trebuit să reacționeze proiectul de amenajare. Împrejmuită de pereți, parcela cu proporții alungite oferă oportunitatea unui spațiu liber în jurul casei. Această calitate ne-a încurajat să ne imaginăm un mic univers între limitele parcelei, o lume detașată care ar face casa să profite de spațiul său exterior și viceversa. Primele idei conturate au fost punctuale și oportuniste. Am hotărât chiar de la prima vizită pe sit să nu întreprindem doar un proiect de înfrumusețare, ci mai degrabă să dezvăluim potențialul brut al casei și al spațiului din jurul ei.

Probabil din cauza constantelor schimbări aduse casei, organizarea spațială existentă era destul de neobișnuită. Zona de zi și bucătăria se deschideau către unul dintre pereții groși de împrejmuire a proprietății, în timp ce partea din spate a casei, o fațadă complet închisă, privea către o grădină generoasă. Această contradicție a fost subterfugiul care a dat startul unui proiect ce s-a concentrat pe reorganizarea parterului și a întregii grădini, lăsând etajul casei, în esență, neschimbat.

 

 

Nucleul intervenției noastre este veranda, gândită ca o extensie a spațiului de locuit. Structura constă din 3 elemente de sprijin și un acoperiș ce adăpostește spațiul public al casei. Spațiul este vitrat pe trei laturi, iar acoperișul – din beton cu o secțiune în formă de V – are expresia unui obiect independent care se luptă să-și găsească propriul echilibru, susținut de trei elemente de beton de forme complet diferite: un perete și două coloane, dintre care unul este în mod aproape subversiv, ascuns în șemineu.

 

 

Zona de locuit propriu-zisă nu e limitată exclusiv de suprafața acoperișului, ci în mod conștient extinsă pe întreaga suprafață dintre casă și zidurile ce delimitează proprietatea. Ferestrele glisează de-a lungul fațadelor existente la exterior și în spatele noului perete structural, lăsând în interior spațiul verandei complet deschis și dizolvând limitele dintre interiorul și exteriorul casei. Un al doilea element esențial al proiectului este o mare fereastră care deschide întregul spațiu locuit către grădină, legând astfel noua verandă și zona verde a casei.

Noua scară are și ea un rol esențial și este o prezență importantă în cadrul amenajării. Obiectul autonom din beton leagă zona de zi, de la parter, cu cea de noapte, la etaj. Deși aflată in interiorul casei, scara are, asemenea verandei, o structură complet independentă, datorită încărcărilor limitate pe care structura existentă le-ar fi putut suporta. Grație geometriei sale elaborate, cu o alternanță din unghiuri și curbe și aspectului ei neșlefuit, scara domină spațiul de intrare anunțând caracterul noii locuințe.

 

O serie de alte elemente construite atât în jurul casei, cât și de-a lungul grădinii articulează spațiul verde într-un univers privat direct legat de zona de locuit din interior.

În esență, proiectul este format din fragmente vechi și noi, care conlucrează pentru a găsi un posibil mod de viață.

 

*plan parter

*plan etaj

 

Info & credite

 

Program:
Birou/Arhitect:
Echipa:
Autor(i) text:
Țară:
Oraș/Alt loc:

 

Terminarea construcției: 2018