Geberit

Fortăreață în mahalaua de lângă lac. Casa din beton, lângă lacul Băneasa, București

Proiect: Horia Spirescu, Adrian Spirescu
Text: Cătălina Frâncu
Foto: Andrei Mărgulescu

Context urban

Caracterul pronunțat de mahala se citește până și din mașină. Cum vii dinspre Ionescu de la Brad, vegetația abundentă creează sentimentul de afundare într-o pădure cu case, dintr-o lume marină. Stânga-dreapta se văd vârtejuri de vegetație ritmate o dată la șase–șapte curți, care pare că duc către inima unei lumi de dincolo, cu pălărieri nebuni și pisici vorbitoare.

P01_Plan de situație_AVR_PRESENTATION_A4_NEGRU_ZEPPELIN_ 4*plan de situație

 

Într-un țesut pestriț, formulat de modelele tuturor decadelor din ’20 până azi, treci negreșit prin perioada comunistă a tencuielilor de ciment, apoi prin grandomania volumetrică din ’90–2000 până la experimentele materiale și morfologice contemporane, exponent al căruia este casa de față. Obligată să se retragă de la toate cele patru laturi ale lotului, volumul de beton rămâne bine definit într-un țesut amestecat și foarte verde.

 

00_A_Spirescu Studio Act_foto Mărgulescu_Avrămeni

 

Între curțile de țară ale caselor cu parter, între pomi fructiferi și tufe de liliac alb se ridică un volum clar și țeapăn, care exprimă alegeri lipsite de ambiguitate: gardul de la intrare e perforat și comunică cu strada, bradul din față umbrește o limbă de pământ neîngrădită, unde din când în când rămân vecinii să vorbească la telefon, pe când casa se deschide către curte, arătând străzii un zid înalt și opac, un of al vecinilor, dintre puținele.

 

01_AB_Spirescu Studio Act_foto Mărgulescu_Avrămeni

 

Ca la țară, ceea ce terenul a fost pentru mult timp înainte de integrarea lui în oraș, oamenii din față interpuneau între casa lor și stradă un spațiu plantat de obicei cu flori, gest încă vizibil în cartier și pe care proiectul îl recuperează.

 

02_A_Spirescu Studio Act_foto Mărgulescu_Avrămeni

 

Arhitectul Adrian Spirescu povestește cum în acel spațiu oamenii se strâng și vorbesc cu vecinii. Amuzat, adaugă despre ineditul gardului de la stradă:

Azi nimeni nu mai face garduri transparente. Cel mai probabil e să tragă un zid și să blocheze trecerea cu mașina. Tot cartierul a remarcat gestul nostru și ne-a întrebat despre el. Un tată a venit chiar cu fiica lui pe care a lăsat-o să întrebe: «De ce n-ați făcut gard?» «Păi n-am făcut gard, ca să stau de vorbă cu tine.» Să vezi ce mirată s-a uitat.”

 

7_B_Spirescu Studio Act_foto Mărgulescu_Avrămeni

 

Gardul și casa lucrează împreună și se completează reciproc, la fel cum la o stradă distanță, pe Gârlei, oamenii își apropriau terenul de peste drum, pe malul lacului plantându-l cu florile din propria curte. „Așa recunoșteai al cui e peticul, după corespondența de vegetație”, spune arhitectul Horia Spirescu, „pentru noi, zona cu bradul și mașina devine camera de primire, cum era înainte.

 

2_B_Spirescu Studio Act_foto Mărgulescu_Avrămeni

 

Sinceritatea materialului și a structurii

 

11_AB__Axonometrie*axonometrie

 

Arhitectul numește casa „plan structură” și subliniază în discurs sinceritatea materialului. Lăsând la o parte judecata morală a „binelui” sincerității, cele mai multe straturi ale casei pun la dispoziție o cheie de citire care duce la o poetică a materialului și a transmiterii de forțe, anume pereții sunt construiți din bolțari care acționează ca un cofraj pierdut pentru betonul turnat: asta pentru pereții-structură din interior.

 

03_A_Spirescu Studio Act_foto Mărgulescu_Avrămeni

 

Pereții structurali de la exterior se compun din mai multe straturi, pentru a acomoda nevoia de termoizolare: de la interior la exterior se regăsește prima dată peretele din bolțari cu cofraj pierdut, apoi termoizolația de piatră bazaltică și în ultimă instanță, exteriorul e format dintr-un perete mai subțire, tot din bolțari, care acționează ca un cofraj pierdut. Structura-liant este armătura din metal (atât orizontală, cât și verticală) care face posibilă funcționarea peretelui exterior în cazul unui cutremur, deși în condiții normale nu conduce sarcina către fundație.

 

4_B_Spirescu Studio Act_foto Mărgulescu_Avrămeni

00_A_unnamed (5)

 

Lizibilitatea nu e o caracteristică izolată în casă, ci, la fel ca pe beton, o găsim și pe ea exprimată și experimentată în aproape fiecare gest: odată intrată în livingul-dining-bucătărie, se citește cum forțele coboară prin fiecare opacitate înspre fundație. Casa în sine, ca obiect, este și un suport al experimentului cu diversele instanțe ale betonului: pereții din zidărie de bolțari – cofraj pierdut, grinzile din beton-armat șlefuit și îmblânzit, podeaua din beton-armat cu fibră de sticlă.

 

21

 

Obsesia pentru dezvăluirea a ce există, așezată pe fundalul unui context urban magic, acționează ca o ancoră a realității: s-a urmărit expunerea colțurilor camerelor pentru o citire neobturată de mobilă, țevi sau alte artificii, pe când un pas către context te aruncă într-o confuzie de neelucidat despre limitele de proprietate sau despre ce s-ar putea găsi prin curți.

 

 

Parterul contrastează puternic cu etajul întâi, unde se ajunge pe o scară din beton la finalul căreia se găsește un zid alb lung, după care stă dormitorul matrimonial cu baie integrată, ca la Poissy.

 

31

 

Vizavi de zidul alb sunt înșirate obiectele unei vieți pe câteva polițe discrete, în nicio ordine precisă, dar citând straturile de-afară într-o zonă controlată din casă.

În mansardă regăsim din nou structura planului de la parter într-un spațiu deschis cu funcțiune dublă, de bibliotecă și birou.

 

15_B_Spirescu Studio Act_foto Mărgulescu_Avrămeni

10_A_B_Spirescu Studio Act_foto Mărgulescu_Avrămeni

 

Un fel de balcon se deschide către lumea din jurul casei cu vedere către lacul Băneasa, peste case de mahala, locuințele mândre ale anilor ’90 și cele colective din contemporaneitate.

 

 

Materialitate contrastantă cu obiectele de mobilier

Deși e terminată anul acesta, casa pare că are deja o istorie lungă. Câteva piese de mobilă Louis al XIV-lea, masa din spațiul de dining și vitrina încadrează echilibrat spațiul de depozitare din lemn de frasin al Atelier Vast, care găzduiește printre altele colecția de cărți. Pe fondul betonului gri, maroul, bejul și auriul obiectelor construiesc un aer primitor, de casă locuită de mult timp.

 

09_B_13_B_Spirescu Studio Act_foto Mărgulescu_Avrămeni

 

În subsol se continuă saga familiei, unde și-a găsit locul credențul celor veniți din Transilvania, tablourile pictorului Grigore Spirescu (tatăl arhitectului Adrian Spirescu) și parte din mobilierul din celelalte case. Pentru un spațiu strict funcțional, e neobișnuit de primitor, cu o ieșire direct în curte și cu funcțiuni domestice printre piese vechi de mobilier.

 

*macheta de studiu

 

Măsuri extraordinare

De pe placa de beton a terasei-prelungire-a-bucătăriei, cum sunt curțile întregi din jur, aruncând o privire către gardul din lemn, se vede o șipcă „șubredă”, pe care, dacă o parcurgi de sus în jos, găsești o balama camuflată, aurie. Acolo e o portiță îngustă cât coastele unei pisici, mai exact ale lui Sfântu’ Gheorghe, pisicul familiei. Pe-acolo se duce în vecini, către curțile luxuriante de vegetație.

 

14_A_Spirescu Studio Act_foto Mărgulescu_Avrămeni

 

În fața și în spatele casei sunt un brad și, respectiv, un liliac alb și un gutui. Sunt singurii martori din vremurile mahalalei, mult contestați atât de constructor, cât și de vecini. Singur preotul venit pentru a sfinți casa a le-a recunoscut vechimea și le-a înțeles existența. Au fost păstrați construindu-se în jurul lor un dig (berlineză) – se sapă câteva găuri de 4 metri unde se introduc profile metalice și scânduri ca să țină malurile și să nu lase să li se scurgă copacilor pământul de la rădăcină, în timp ce se săpă fundația –, operațiune costisitoare, dar absolut necesară pentru coerența lotului. Lupta pentru păstrarea vegetației rămâne încă un capriciu de neînțeles al arhitecților; fiind și proprietari, au avut satisfacția de a-și putea impune strategia odată ce explicațiile au dat greș, lux rareori întâlnit în asemenea situații.

 

 

Concluzie

Casa e un mix coerent dintre recuperarea gesturilor autohtone din trecut și adaptarea la nevoile contemporane ale locuitorilor: pe de-o parte, transparența către stradă, pe de cealaltă, mineralizarea terenului curții și recuperarea ei ca prelungire a funcțiunilor casei într-un parter pe plan-structură, fără pereți de compartimentare, tradus într-un interior tip hală extrem de lizibil. Experimentul cu betonul ca material flexibil și fluid alături de obiectele din casele locuite anterior de proprietari învăluie locul cu necesarul de noutate și continuitate istorică de-ajuns încât casa să se transforme rapid într-un „acasă”.

 

05

 

*planuri

 

Info & Credite

 

 

Adresă : str. Avrămeni nr. 9 – Bucuresti-1
Proiectat: 2018
Terminat: 2022
Autor: Horia Spirescu architecture, interior design and landscape architecture
Coordonare proiect: arh. Adrian Spirescu
Echipa: Adrian Spirescu, Horia Spirescu, Vlad Iosif, Victor Șerbănescu, Andrei Theodor Ioniță
Inginerie: Dan Niculescu – SC Nidproiect SRL
Electrice: Roxana Croitoru, termice – Victor Voroneanu, sanitare–Anișoara Bugeanu, Ec. Alexandru Toader
Antreprenor general: SC EUROCONSTRUCT INTERNATIONAL SRL
Proiectant general: SC STUDIO ACT SRL
Mobilă: SC Atelierele VAST SRL
Confecții metalice: SC Atelierele BOGMAN SRL
Tâmplărie din aluminiu: sistem ALUPROF, DAKO-Buzau
Tâmplărie din lemn: PINUM – Bucuresti
Sistem complet de invelitoare fălțuită Lindab FAP în culoare GRAN Durafrost, fixată cu agrafe fixe și mobile Lindab Klamer no1 și no2. / www.lindab.ro

Lindab_acoperis faltuit

Sari la conținut