Cutia cu articole

Limite impuse. Starh – Imobil de locuințe, Bd. Mărășești nr. 125, București

Un bloc modernist foarte obișnuit pentru Bucureștiul interbelic, dintre cele care sunt azi demolate sau masacrate fără probleme. Aici este restaurat și pus în valoare cu grijă și respect. Apoi clădirea nouă, articulată în raport cu cea veche

João Gonçalo Lopes: Desvi – spațiu creativ de muncă, Lisabona

Un microoraș pentru a munci, a discuta și a prezenta artă. Resturi din demolări, obiecte găsite și construcții noi, arhitectura și mobilierul, exteriorul și interiorul se hibridizează reciproc și transformă fostul atelier auto într-o extensie a spațiului urban.

Grădină verticală și seră pe acoperiș. Kuehn Malvezzi: Clădire administrativă, Oberhausen

Un ansamblu funcţional complex care aduce energie în centrul istoric al oraşului post‑industrial german Oberhausen şi unde se combină agricultura urbană, birourile şi un traseu.

Sisteme de placări verticale la clădirile London și Oslo din Sema Parc

Sema Parc este cel mai mare proiect de regenerare urbană din București, cu o suprafaţă totală de aproximativ 41ha. Aflat în apropierea Universităţii Politehnice din Bucureşti, Sema Parc este un proiect imobiliar mixt, care atinge în totalitate posibilele facilități pe care le-ar putea avea un complex imobiliar.

Dosar: Reșița. Un oraș în mișcare (II)

Regenerarea la scara unui întreg oraș – și nu a unei metropole energice, ci a unui oraș post-industrial e subiectul unui dosar coordonat de Lorena Brează și Mugur Grosu

Dosar: Reșița. Un oraș în mișcare (I)

Regenerarea la scara unui întreg oraș – și nu a unei metropole energice, ci a unui oraș post-industrial e subiectul unui dosar coordonat de Lorena Brează și Mugur Grosu și publicat în revista Zeppelin #166 (vara 2022). Ne-am asumat o analiză extinsă, cu interviuri amănunțite, cu date etc., pentru că Reșița – un centru al modernității încă din secolul al XVIII-lea, apoi supus unei dezindustrializări brutale – este un exemplu de renaștere. Unic în România și destul de valoros pentru a servi drept model internațional, chiar dacă procesul este încă în curs. Îl publicăm acum și online, în două mari episoade. Mai jos, episodul I. Iar episodul II – aici.

Alexe Popescu: Pliere și funcțiune

A început să plieze cartele de metrou. Acum, chiar și categoriile de proiecte pe care Alexe Popescu le-a pornit de la principiile origami sunt de ordinul zecilor. Joaca a devenit din ce în mai serioasă și fertilă, transformându-se într-un program și o filosofie de design.

Schimbări de scară. Narchitektura: Parcul memorial al fostei Mari Sinagogi din Oświęcim

Un monument comemorativ mic și minunat, subtil și deschis interpretărilor, la ani-lumină distanță de ansamblurile emfatice și copleșitoare care par să fi revenit în ultimii ani. Levente Szabó, el însuși arhitect cu experiență în proiecte comemorative, încadrează acest proiect într-un context arhitectural, social și istoric mai larg, punând în același timp accentul pe importanța sporită pentru această epocă și pentru viitor*.

Arhitectură multispecie. Enrique Espinosa (Eeestudio) și Lys Villalba: Educan, Brunete

Coabităm de multă vreme alături de animale. În ultimele sute de ani, această coabitare s-a modificat profund, de la explozia de animale de companie la agricultura industrializată, precum și la distrugerea de către oameni a habitatelor naturale și la eliminarea speciilor

Revista Zeppelin #168 (iarna 2022-2023) – „Sol, subsol”. Sumar

În dosarul acestui număr – „Sol, subsol” – rămânem pe pământ, aproape de pământ și, de câteva ori, intrăm în locuri magice de sub pământ.

Edito: Reprezentare la sol

Text: Cătălina Frâncu
Foto: Roberta Curcă

Eram în Paris, aproape de Quai de la Marne, și am intrat cu partenerul meu, Teodor, într-un supermarket să-mi iau zilnice (absobante subțiri, pentru flux ușor, de obicei folosite pentru zilele de după menstruație); am intrat vorbind audibil, în română, și ne-am dus către rafturile de igienă, ne-am plimbat și pe la patiserie, am trecut și pe la chipsuri și, după ce am plătit, am dat să ieșim. Paznicul s-a așezat cu picioarele depărtate în fața mea și mi-a spus: „Ouvre le sac!” (nici măcar „ouvrez,” să nu mai zic de „s’îl vous plaît”). „Mais…” spun eu, deschizându-l. „C’est quoi, ça?” întreabă scoțând pachetul de zilnice din ghiozdanul meu. „Non, non, non: ça — c’est cher!” adaugă, fluturându-l spre zona de casierie.

Alsena: Design din Transilvania

Ne face plăcere să publicăm acest material. Odată, pentru că e vorba de design de calitate. Apoi, pentru că e vorba de un designer tânăr. Și nu în ultimul rând, pentru că vrem să salutăm orice exemplu de producție internă de mobilier original, cu atât mai mult când e vorba de o firmă de familie.

Sari la conținut