Text: Raluca Zaharia
Foto: Alina Filip, Marian Sterea, Marius Tudor
În ultima săptămână a sezonului de vară, în satul pescăresc Jurilovca, în Rezervația Delta Dunării, pe malurile complexului lagunar Razim-Sinoe, un grup de oameni de profesii și origini diferite, orășeni și săteni deopotrivă, s-au apucat de făcut chirpici urmând o tehnică străveche locală, o rețetă simplă dar în același timp complicată logistic: argilă + apă + paie.
Text: Ștefan Ghenciulescu, în colaborare cu Magdalena Nicola
Desenele din acest articol îi aparțin lui Nicole, elevă în clasa a VI-a la un liceu din Bergamo. Sunt, de fapt, teme pentru acasă la materia „Istoria Artei”. Disciplina și exercițiile nu sunt gândite pentru școli de artă, ci pentru toți copiii – la fel cum cu toții trebuie să învețe matematică, științele naturii și literatură.
Text: Mugur Grosu
Foto: Mihnea Ratte, Cătălin Georgescu, Marina Popa, Corina Cimpoieru
Iată un stereotip mirabil: „românul s-a născut poet”. Pucioasa din oraşele noastre mărturiseşte cu totul altceva: nu doar că nu-i loc pentru poezie în ele, dar abia de se mai găseşte loc pentru oameni. Nimic nu stă în calea noilor zei: maşina şi banul; a-i cerceta e o blasfemie, a-i contesta e o apostazie.
Text: Mirela Duculescu
Materialele care ilustrează acest articol fac parte din Arhiva Decebal Scriba.
„Ar mai fi de amintit faptul că o revoluție a mijloacelor de transport atât individuale, cât și în comun (…), având în vedere incapacitatea acestora de a satisface cerințele ritmului cotidian actual și gradul înalt de poluare pe care îl presupun (…) ar schimba probabil esențial condiția străzii, lucru ce s-ar face simțit și în problema echipamentului stradal.”
Text: Alexandru Cristian Beșliu
Imagini: Carmelo Baglivo, BAN
Nu întâmplător numele articolului face o trimitere directă la publicația controversată a arhitectului italian Giovanni Battista Piranesi (Observații[1]). Piranesi pleda, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, pentru o reevaluare a clasicității în sensul unei aprecieri declarate față de flagranța geniului creator și a invenției din arhitectura civilizației romane și etrusce în defavoarea naturii primare și austere a modelelor grecești;
Text: Lorena Brează
Foto: Seba Tătaru, Ovidiu Micșa și Flavius Neamciuc
Atunci când nu-l putem folosi, ne dăm seama, poate mai bine ca niciodată, de importanța spațiului public în viața de zi cu zi și de nevoia de a-l accesa în moduri cât mai variate pentru a ne stabili un echilibru zilnic. O parte a campaniei „Privește Orașul“ din cadrul Bienalei Timișorene de Arhitectură -Beta 2020- s-a concentrat pe documentarea spațiului public atât în timpul pandemiei de COVID-19 și al restricțiilor impuse de guvern, cât și în timpul tranziției spre repopularea lui.
Intro : Ștefan Ghenciulescu
„Patru pereți și un acoperiș. Despre natura complexă a unei profesii simple.” O carte de Reinier de Graaf
Zeppelin publică rar „starhitecți”. Și când se întâmplă, e vorba mai ales de un proiect izolat, la care, dincolo de focurile de artificii (care au și ele valoarea lor), apar și lucruri mai importante : o (plus)valoare ca loc public, o transformare urbană deșteaptă, spații frumoase, inovație care chiar va duce niște lucruri mai departe…. Sau pentru că exprimă un fenomen care trebuie pus în discuție în mod critic. Sau, pentru că asta e, avem cu toții plăceri vinovate.
Text, ilustrații: Justin Baroncea
Foto: Mugur Grosu
CONSTATARE
Bucureștiul, dezvoltat pe o structură radial concentrică, a ajuns să fie blocat, atât din punct de vedere administrativ, cât și din punctul de vedere al infrastructurii.
Că va fi scurtă, medie sau lungă, perioada de tranziție spre normalitate o să dureze totuși câteva luni, poate și un an. Noi suntem optimiști că lucrurile se vor îndrepta foarte repede. Proiectul acesta numit Orașul 1.5 vrea să exploreze posibilitățile de a ne face viața mai ușoară în perioada următoare și, de ce nu, de a descoperi noi posibilități pentru o urbanitate mai eficientă, mai bună.
Text: Oana Bogdan
Foto: Leo Van Broeck
Pe măsură ce țările se grăbesc să iasă din blocajul pandemic, discuțiile se axează pe alegerea dintre sănătate și bunăstare. Eu cred că nu trebuie să alegem. Pentru că sănătatea noastră, și, deci, a planetei, este bunăstarea noastră. Am putea trasa această ieșire pornind de la cauza pandemiei: modul în care oamenii folosesc pământul. Aceasta este boala planetei pe care trăim, cea care a declanșat COVID-19.
Text: Ștefan Ghenciulescu
Învățând din mers
Spaimă și tristețe, desigur, ca la toată lumea. Dar și entuziasm (mult) și pricepere (relativă). Bricolaj balcanic și internet legat cu sârmă.
Text : Ștefan Ghenciulescu
Ne-a cucerit pe loc și definitiv.
Eram studenți la atelierul anului I, în 1990, prima generație după Revoluție. Desena de te dădea pe spate, înțelegea în profunzime și era înnebunit după arhitectură, avea răbdare și se vedea cât îi place să predea. Discutând cu el, îți dădeai seama de cultura lui extrem de solidă și nu doar în domeniul său. A, și mai era și un om extrem de drăguț, de cald și de respectuos cu noi toți. Impunea fără a fi sever.
