#30. Arhitectură în România, 1989-2019. Un număr special Zeppelin.

Coordonator dosar: Ștefan Ghenciulescu

Zeppelin #155 (ediția de toamnă 2019). Un album de 248 de pagini, în 8 capitole, aproape 100 de proiecte.

Ne gândeam de mult, mai precis cam din 2009, să scoatem o carte cu arhitectura posttotalitară de pe la noi. Am ezitat, printre altele, și pentru că eu, personal, nu sunt mare fan de aniversări, dar și pentru că, și la 20 sau 25 de ani de la marele viraj, lucrurile nu păreau cumva așezate. Iată că se fac însă 30 de ani – o generație convențională. Proiecte proaspete au ajuns între timp într-un fel de istorie nescrisă, dar larg acceptată a arhitecturii recente. Am deja de mai mulți ani studenți născuți după 1990, pentru care nu doar comunismul, ci și primele decenii de libertate sunt un fel de nebuloasă. Pe de altă parte, am asistat anul trecut la celebrările de tot felul ale Centenarului, în marea lor majoritate pompoase, naționaliste și hagiografice. Nu vrem să ne apucăm de un proiect centenar, de altfel greu de justificat, credem, ca decupaj arhitectural. Însă, după 30 de ani, oricât de diferit ar arăta acum arhitectura de azi față de cea din epoca Iliescu, să zicem, trebuie spus că, în continuare, marele decupaj chiar este Decembrie 1989. Și, după 30 de ani, începe să fie cam greu, și în arhitectură, să vorbești despre tranziție.

 

*©Andrei Mărgulescu

 

Ne adresăm și unui public care cunoaște foarte puțin arhitectura doar puțin mai veche: studenții și tinerii arhitecți, desigur, dar și publicul cultural mai larg și cel din afara României – la ambele ajungeam mai greu în anii (noștri) de început.

Nu în ultimul rând, simțim nevoia să vorbim atât despre opere excelente peste care au trecut anii, dar și să punem în context evoluțiile recente și uneori spectaculoase.

Așa că ne-am hotărât să facem acest pas. Nu într-o carte, ci într-un număr special, ajutați de faptul că, spre deosebire de acum 10 ani, și Zeppelin se află undeva între o carte și o revistă. Cea mai mare parte dintre proiecte au fost deja publicate de noi. Însă le-am reluat, am selectat la sânge (și îmi cer scuze pentru cât de multe lucrări foarte bune au fost prezentate extrem de sumar sau au rămas pe dinafară) și am încercat să le legăm și să găsim corespondențele uneori foarte discrete.

Ne-am gândit întâi la o abordare cronologică, dar care în mod evident ridică probleme în cazul arhitecților ce activează de multe vreme. Apoi ar fi fost împărțirea pe teme și programe, puțin relevantă și plictisitoare, sau cea strict pe arhitecți/birouri, dar care cam eludează fenomene generale, atitudini comune etc. Și mai voiam să privim și contextul, așa cum o facem întotdeauna.

În structura finală, primul capitol este cele mai general și mai cronologic, dacă putem spune așa. „Punct și de la capăt” o ia de la finalul epocii Ceaușescu și ne plimbă prin postsocialism, boom și criză, arătând elementele ce nu s-au schimbat. E o analiză cam tristă a unei tranziții eterne, plină de energii, dar și de haos, fragmentare și transformări sălbatice.

 

*Orașul din spatele cortinei totalitare ©Andrei Mărgulescu

 

Urmează „Timișorenii”, pentru că rolul mișcării de acolo în redefinirea arhitecturii după 1990 este considerabil, și pentru că de acolo au apărut niște modele perfect valabile și astăzi.

 

*Radu Mihăilescu: Spațiu de reculegere, Memorialul Sighet, 1997 ©Cosmin Dragomir

 

Context și invenție” adună arhitecți extrem de diferiți, legați însă de combinația între o sincronizare relaxată cu scena internațională și atenția la loc și referințe culturale.

 

*ADN BA: Ansamblu de locuințe Urban Spaces, strada Dogarilor, București, 2014

 

*Johannes Bertleff, Dragoș Oprea: Sediul administrativ al Bisericii Evanghelice din Braşov, 2009

 

*Abruptarhitectura: Casa din garaje, Bragadiru, 2012

 

Metropolis” e despre piață, calitate pe mulți metri pătrați și despre gestionarea scării orașului. Ar fi meritat să fie mai lung, dacă și comanda publică și privată ar fi ceea ce trebuie.

 

*Dorin Ștefan & DSBA: Aviatorilor 8 – Centrul de Afaceri Oromolu, București, 2017 ©Radu Malașincu

 

*Dico și Țigănaș: BT Arena (2011) și Sala de sport multifuncțională (2014), Cluj

 

*Westfourth Architecture, Ambasada Canadei, București, 2006

 

Regionalismul critic” tratează despre coagularea fenomenului în Transilvania, și mai ales în Ținutul Secuiesc.

 

*Zsolt Tövissi: turn clopotniţă, Gheorgheni, 2004

 

*Vallum: Ștrand, Lacul Tineretului, Sovata, 2012

 

Orașul și spațiul public” sunt cu siguranță catastrofa esențială a acestor ani, iar operațiunile ce merg într-o altă direcție cu atât mai valoroase. Ca un făcut, toate exemplele (bune) tot din Ardeal sau Banat sunt.

 

*9 Opțiune: Piața Cetății, Baia Mare

 

Am ținut neapărat să avem un capitol dedicat „activismului și noilor practici”, pentru că, dincolo de relevanța etică și comunitară, ele chiar indică alte moduri de a face arhitectură, într-un moment în care profesia e într-o mare criză nu doar la noi.

 

*Roșia Montană. Stânga, marș împotriva proiectului minier, 2013, foto: Vlad Petri. Dreapta, restaurare unei case cu voluntari, Asociația A.R.A. (Arhitectură. Restaurare. Arheologie).

 

Terminăm cu „Noua tradiție” – câteva birouri și arhitecți care fac arhitectură clar modernă, însă ce își caută rădăcinile și în istorie și în loc – doar că nu într-un loc strict definit.

 

*Starh: Casa-turn, București, 2013 ©Cosmin Dragomir

 

Teme vitale precum ecologia și sustenabilitatea nu și-au putut găsi propriul capitol, din păcate, ceea ce zice multe despre societatea și arhitectura noastră; dar ele se regăsesc în foarte multe dintre operele prezentate. O să observați poate frecvența mare a restaurărilor și reabilitărilor. Ea nu corespunde unei proporții reale, ci unei direcții în care credem foarte tare. Au mai fost și dificultăți de încadrare în secțiuni – o să vedeți că unii arhitecți apar în mai multe locuri. Este și cazul lui Șerban Sturdza, de pildă, cu care și încheiem în forță dosarul.

 

*Șerban Sturdza & Prodid: Casa D, București, 2004

Sperăm ca rezultatul să vă placă. La final, mie îmi place, chiar dacă m-a chinuit mult acest dosar și m-a făcut să îmi pun mai multe întrebări decât aș fi crezut.

 

Lansare și conferință

Luni, 7 octombrie 2019, ora 18 @ BCU – Aula Bibliotecii Centrale Universitare Carol I (Str. Boteteanu 1, București – acces la statuie)

*Fb event

Avem și o conferință de care ne bucurăm mult. I-am invitat pe Iulia Stanciu și pe Florian Stanciu  – STARH  – să ne vorbească despre activitatea lor, prin câteva momente și proiecte esențiale: lucrările de pionierat din anii ’90, șocul lucrului cu case vechi, felul în care atelierul de anul I te schimbă ca arhitect, proiectele din ultimii ani care au câștigat premii internaționale. I-am rugat să ni le și pună în context: entuziasmul și haosul de după Revoluție, maturizarea, boom-ul și criza, practica de arhitect azi.

 

Mulțumim partenerilor noștri:

Sponsori principal: TERASTEEL, Rockwool
Sponsori: Fakro, Alukonigstahl, Valahorum
Partener: Biblioteca Centrală Universitară Carol I

 

Vă mulțumim că ne sunteți alături și ne ajutați să rămânem la înălțime.

Zeppelin #155 e disponibil în librăriile Cărturești, Inmedio și Relay sau poate fi comandat online chiar aici, la prețul de 28 de lei, la care se adaugă transportul prin curier în valoare de 12 lei.

Sau puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, aici.

1