Cutia cu articole

Interviu: Alex Axinte

Cofondată în 2001 de Constantin Petcou și Doina Petrescu, atelier d’architecture autogérée (aaa) este, așa cum spun chiar ei, „o platformă colectivă de cercetare și acțiune în jurul schimbărilor urbane și practicilor culturale, sociale și politice emergente ale orașului contemporan. aaa inițiază și însoțește strategii de tranziție ecologică pentru cetățeni la scara locală și internațională.

Intro : Ștefan Ghenciulescu

„Patru pereți și un acoperiș. Despre natura complexă a unei profesii simple.” O carte de Reinier de Graaf

Zeppelin publică rar „starhitecți”. Și când se întâmplă, e vorba mai ales de un proiect izolat, la care, dincolo de focurile de artificii (care au și ele valoarea lor), apar și lucruri mai importante : o (plus)valoare ca loc public, o transformare urbană deșteaptă, spații frumoase, inovație care chiar va duce niște lucruri mai departe…. Sau pentru că exprimă un fenomen care trebuie pus în discuție în mod critic. Sau, pentru că asta e, avem cu toții plăceri vinovate.

Text, ilustrații: Justin Baroncea
Foto: Mugur Grosu

CONSTATARE

Bucureștiul, dezvoltat pe o structură radial concentrică, a ajuns să fie blocat, atât din punct de vedere administrativ, cât și din punctul de vedere al infrastructurii.

Că va fi scurtă, medie sau lungă, perioada de tranziție spre normalitate o să dureze totuși câteva luni, poate și un an. Noi suntem optimiști că lucrurile se vor îndrepta foarte repede. Proiectul acesta numit Orașul 1.5 vrea să exploreze posibilitățile de a ne face viața mai ușoară în perioada următoare și, de ce nu, de a descoperi noi posibilități pentru o urbanitate mai eficientă, mai bună.

Ne-au invadat pisicile. Cu sutele! Au fost însă și foarte multe cafele, flori, și, evident, ferestre, balcoane, pervaze, grădini, bucăți de oraș, vise, ceva tristețe, dar și curaj, umor și multă frumusețe.

Text: Oana Bogdan
Foto: Leo Van Broeck

Pe măsură ce țările se grăbesc să iasă din blocajul pandemic, discuțiile se axează pe alegerea dintre sănătate și bunăstare. Eu cred că nu trebuie să alegem. Pentru că sănătatea noastră, și, deci, a planetei, este bunăstarea noastră. Am putea trasa această ieșire pornind de la cauza pandemiei: modul în care oamenii folosesc pământul. Aceasta este boala planetei pe care trăim, cea care a declanșat COVID-19.

Ne-am gândit de mai multă vreme să continuăm publicarea online și cu acces liber a unor cărți Zeppelin. Mai ales că, de fapt, majoritatea acestor cărți nu mai sunt disponibile în format fizic

Intro

Text; Ștefan Ghenciulescu

Am început construirea dosarului nostru înaintea crizei actuale. L-am încheiat lucrând cu toții de acasă. Nu veți găsi în textele articolelor referiri la virus – casele respective nu au fost gândite și construite cu așa ceva în minte. Dar ele pun problema locuitului în comun și al izolării, al gradelor de comunitate și de individualitate, de deschidere și de închidere față de oraș; vorbesc despre transformare, adaptare, reziliență.

Aceasta e mica noastră contribuție la salvarea unor secvențe de normalitate într-o perioadă anormală. Împreună cu voi.

Am continuat să lucrăm la revistă, am tipărit un nou număr și îl trimitem către cititori.

Dosarul ediției de primăvară se numește „Împreună și singuri. Modele de locuit”. Tema a fost definită înainte de izbucnirea crizei, însă capătă o importanță și mai mare acum. Vorbim despre locuința ca lume, despre limite între noi și ceilați și între interior și exterior, despre case frumoase și complexe, despre bogăția de spații și nu de metri pătrați; la noi și în alte părți ale Europei.

Sumarul complet aici.

Text: Ștefan Ghenciulescu

Învățând din mers

Spaimă și tristețe, desigur, ca la toată lumea. Dar și entuziasm (mult) și pricepere (relativă). Bricolaj balcanic și internet legat cu sârmă.

Istoria arhitecturii moderne este plină de visuri ale flexibilității și ale rezolvării locuinței reduse. Dacă orașul e făcut din coridoare și camere publice, așa cum spunea Louis Kahn, poate că o strategie bună pentru locuirea minimală ar fi gândirea apartamentelor drept o continuare și o reluare a spațiilor urbane, finalul trecerii complexe de la expunere totală la intimitate, de la fi împreună la fi singur. Designul ca masterplan și locuitorul ca antreprenor și strateg al propriului spațiu: un răspuns la sistemul în care locuire devine mai ales o afacere și nu ne putem permite decât locuințe din ce în ce mai mici.

Text: Lorena Brează
Foto: Cosmin Dragomir, Andrei Mărgulescu

Noul ansamblu de locuințe recent finalizat de ADNBA în nordul Bucureștiului este și cea mai mare lucrare de până acum a biroului. Partea de ,,park” din denumire e importantă, întrucât proiectului de amenajare peisageră i s-a dedicat cel puțin la fel de multă atenție – înainte de a vizita clădirile ești întâmpinat de vegetație înaltă de toate felurile, destul de amestecată, care aproape îți dă senzația unui loc sălbatic într-o zonă urbană.