Cutia cu articole

E greu în general să reabilitezi opere moderniste, echilibrând intervențiile inevitabil radicale cu respectul față de opera colegilor (sau chiar a maeștrilor) tăi. Cum procedezi însă cu modernismul minor, (semi)vernacular, fără mare valoare istorică, dar plin de farmec și de probleme? Miklós Péterffy a ales să lucreze în spiritul ce a generat proiectul vechi mai degrabă decât în prezervarea cu orice preț a substanței construite.

Recunoaștem că aici la Zeppelin iubim în mod special această clădire peste care au trecut două generații, însă care ni se pare mai modernă decât majoritatea lucrărilor terminate în ultimii ani. E un gest urban inteligent și o construcție brutală și delicată în același timp. Cum a fost posibil un proiect atât de radical? Irina Băncescu ne plimbă prin povestea arheologică, politică și arhitecturală, oprindu-se inclusiv idei și variante, majoritatea chiar mai curajoase decât cea finală. 

Text: Lorena Brează
Foto: Seba Tătaru, Ovidiu Micșa și Flavius Neamciuc

Atunci când nu-l putem folosi, ne dăm seama, poate mai bine ca niciodată, de importanța spațiului public în viața de zi cu zi și de nevoia de a-l accesa în moduri cât mai variate pentru a ne stabili un echilibru zilnic.

Interviu: Alex Axinte

Cofondată în 2001 de Constantin Petcou și Doina Petrescu, atelier d’architecture autogérée (aaa) este, așa cum spun chiar ei, „o platformă colectivă de cercetare și acțiune în jurul schimbărilor urbane și practicilor culturale, sociale și politice emergente ale orașului contemporan. aaa inițiază și însoțește strategii de tranziție ecologică pentru cetățeni la scara locală și internațională.

Intro : Ștefan Ghenciulescu

„Patru pereți și un acoperiș. Despre natura complexă a unei profesii simple.” O carte de Reinier de Graaf

Zeppelin publică rar „starhitecți”. Și când se întâmplă, e vorba mai ales de un proiect izolat, la care, dincolo de focurile de artificii (care au și ele valoarea lor), apar și lucruri mai importante : o (plus)valoare ca loc public, o transformare urbană deșteaptă, spații frumoase, inovație care chiar va duce niște lucruri mai departe…. Sau pentru că exprimă un fenomen care trebuie pus în discuție în mod critic. Sau, pentru că asta e, avem cu toții plăceri vinovate.

Text, ilustrații: Justin Baroncea
Foto: Mugur Grosu

CONSTATARE

Bucureștiul, dezvoltat pe o structură radial concentrică, a ajuns să fie blocat, atât din punct de vedere administrativ, cât și din punctul de vedere al infrastructurii.

Că va fi scurtă, medie sau lungă, perioada de tranziție spre normalitate o să dureze totuși câteva luni, poate și un an. Noi suntem optimiști că lucrurile se vor îndrepta foarte repede. Proiectul acesta numit Orașul 1.5 vrea să exploreze posibilitățile de a ne face viața mai ușoară în perioada următoare și, de ce nu, de a descoperi noi posibilități pentru o urbanitate mai eficientă, mai bună.

Ne-au invadat pisicile. Cu sutele! Au fost însă și foarte multe cafele, flori, și, evident, ferestre, balcoane, pervaze, grădini, bucăți de oraș, vise, ceva tristețe, dar și curaj, umor și multă frumusețe.

Text: Oana Bogdan
Foto: Leo Van Broeck

Pe măsură ce țările se grăbesc să iasă din blocajul pandemic, discuțiile se axează pe alegerea dintre sănătate și bunăstare. Eu cred că nu trebuie să alegem. Pentru că sănătatea noastră, și, deci, a planetei, este bunăstarea noastră. Am putea trasa această ieșire pornind de la cauza pandemiei: modul în care oamenii folosesc pământul. Aceasta este boala planetei pe care trăim, cea care a declanșat COVID-19.

Ne-am gândit de mai multă vreme să continuăm publicarea online și cu acces liber a unor cărți Zeppelin. Mai ales că, de fapt, majoritatea acestor cărți nu mai sunt disponibile în format fizic

Intro

Text; Ștefan Ghenciulescu

Am început construirea dosarului nostru înaintea crizei actuale. L-am încheiat lucrând cu toții de acasă. Nu veți găsi în textele articolelor referiri la virus – casele respective nu au fost gândite și construite cu așa ceva în minte. Dar ele pun problema locuitului în comun și al izolării, al gradelor de comunitate și de individualitate, de deschidere și de închidere față de oraș; vorbesc despre transformare, adaptare, reziliență.

Aceasta e mica noastră contribuție la salvarea unor secvențe de normalitate într-o perioadă anormală. Împreună cu voi.

Am continuat să lucrăm la revistă, am tipărit un nou număr și îl trimitem către cititori.

Dosarul ediției de primăvară se numește „Împreună și singuri. Modele de locuit”. Tema a fost definită înainte de izbucnirea crizei, însă capătă o importanță și mai mare acum. Vorbim despre locuința ca lume, despre limite între noi și ceilați și între interior și exterior, despre case frumoase și complexe, despre bogăția de spații și nu de metri pătrați; la noi și în alte părți ale Europei.

Sumarul complet aici.