Cutia cu articole

A început să plieze cartele de metrou. Acum, chiar și categoriile de proiecte pe care Alexe Popescu le-a pornit de la principiile origami sunt de ordinul zecilor. Joaca a devenit din ce în mai serioasă și fertilă, transformându-se într-un program și o filosofie de design.

Un monument comemorativ mic și minunat, subtil și deschis interpretărilor, la ani-lumină distanță de ansamblurile emfatice și copleșitoare care par să fi revenit în ultimii ani. Levente Szabó, el însuși arhitect cu experiență în proiecte comemorative, încadrează acest proiect într-un context arhitectural, social și istoric mai larg, punând în același timp accentul pe importanța sporită pentru această epocă și pentru viitor*.

Coabităm de multă vreme alături de animale. În ultimele sute de ani, această coabitare s-a modificat profund, de la explozia de animale de companie la agricultura industrializată, precum și la distrugerea de către oameni a habitatelor naturale și la eliminarea speciilor

În dosarul acestui număr – „Sol, subsol” – rămânem pe pământ, aproape de pământ și, de câteva ori, intrăm în locuri magice de sub pământ.

Text: Cătălina Frâncu
Foto: Roberta Curcă

Eram în Paris, aproape de Quai de la Marne, și am intrat cu partenerul meu, Teodor, într-un supermarket să-mi iau zilnice (absobante subțiri, pentru flux ușor, de obicei folosite pentru zilele de după menstruație); am intrat vorbind audibil, în română, și ne-am dus către rafturile de igienă, ne-am plimbat și pe la patiserie, am trecut și pe la chipsuri și, după ce am plătit, am dat să ieșim. Paznicul s-a așezat cu picioarele depărtate în fața mea și mi-a spus: „Ouvre le sac!” (nici măcar „ouvrez,” să nu mai zic de „s’îl vous plaît”). „Mais…” spun eu, deschizându-l. „C’est quoi, ça?” întreabă scoțând pachetul de zilnice din ghiozdanul meu. „Non, non, non: ça — c’est cher!” adaugă, fluturându-l spre zona de casierie.

Ne face plăcere să publicăm acest material. Odată, pentru că e vorba de design de calitate. Apoi, pentru că e vorba de un designer tânăr. Și nu în ultimul rând, pentru că vrem să salutăm orice exemplu de producție internă de mobilier original, cu atât mai mult când e vorba de o firmă de familie.

Sfinții Voievozi este o stradă liniștită din zona centrală a Bucureștiului, ascunsă într-un patrulater definit de bulevarde importante: Calea Victoriei, bulevardul Buzești-Berzei, Calea Griviței și bulevardul Dacia.

Intro: Cătălina Frâncu

Cele două proiecte sunt construite în acelaşi univers şi folosesc acelaşi limbaj.

Arantxa Etcheverria este artistă vizuală, trăiește și lucrează în București, România și în Franța, țara sa natală. Inspirată de arhitectura modernistă a unui București uitat, Arantxa creează lucrări care fascinează prin recuperarea influențelor din arta Constructivistă și Suprematistă. Fie că sunt colaje, picturi, instalații, performance, fotografii sau montaje video, lucrările ei sunt rezultatul unei analize meticuloase a geometriei spațiului.

Roșia Montană nu mai apare așa des pe prima pagină, dar se întâmplă lucruri. Multe bune și unele foarte rele. Prietenii de la Asociația Arhitectură. Restaurare. Arheologie au scris un articol despre proiecte entuziasmante de restaurare, despre probleme și îngrijorări. Mai mult ca oricând, un loc spendid și complicat și o comunitate remarcabilă au nevoie de noi.

Un tur virtual al expoziției „Batthyaneum. Astro-povești și animații mecanice despre Observatorul Astronomic din Alba Iulia” deschise, din 17 noiembrie, la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia.

Filmări – Andrei Mărgulescu.

Calitatea arhitecturii unei țări depinde în mod esențial de cea a arhitecturii publice. În România, priorităţile sunt cu totul altele, comenzile publice gândite pentru a se obține și arhitectură veritabilă sunt extrem de puține