Zeppelin Design & more @ Romanian Design Week 2020
Text: Constantin Goagea
Fotografii: Andrei Mărgulescu
Concept curatorial: Romanian Design Week și Zeppelin Design
Design expoziție: Zeppelin Design+câștigătorii Ping-Pong +
Design grafic: Radu Manelici + Sebastian Pren
Despre un festival și despre design
Între mine, personal, și sport – adică practicarea sportului – stau foarte multe lucruri, aparent unele foarte voluminoase și solide, precum convingerile mele că mereu vor fi la modă tricourile mai largi, altele încep mereu cu poate mâine sau luni și țin de o ordine universală despre care am să scriu o carte. Într-o zi.
Cu toate astea pe vremuri de pandemie și de lockdown, vremuri pe care le-am prins din plin în Barcelona, dacă mi-am dorit cu-adevărat ceva, a fost să evadez din casă și să pot să alerg pe Diagonal, spre zona Universitară. Numai gândindu-mă la alergat, simțeam vântul cum mi se opune, corpul încordat și număram în gând alternarea pașilor cu care mi-aș fi potrivit ritmul cardiac și zen-ul interior. În ziua când planul cu evadarea și cu alergatul păreau foarte, foarte aproape să se întâmple, la fel de aproape și în mod hollywoodian a sunat telefonul: happy-end înainte de ora prânzului. Așa se face că ne-au întrebat colegii de la RDW cum ar trebui să arate curtea de anul acesta de la Combinatul Fondului Plastic, ce-ar însemna să marcăm și distanța fizică, dar să rămânem împreună, să simțim că suntem aproape de lumea designului. Deci m-am dezechipat, am lăsat alergatul pe luni și, fiindcă tema celor 10 zile în care publicul urma să-și petreacă timpul în curtea combinatului la RDW era argumentul perfect să nu ies la alergat, am ieșit doar la cafea pe terasă și am plănuit acest proiect împreună cu Justin și Cosmina.
Dezmorțirea, reenergizarea, izbucnirea de vioiciune de care toată lumea avea nevoie, bucuria că se poate trăi și altfel în timp de pandemie și postizolare ne-au dus cu gândul, simplu, la un teren de vacanță, de sporturi și jocuri de grup, în care să se poată păstra și distanța, dar și energia concentrată.
Proiectul Open Air este despre toate lucrurile acestea care ne-au lipsit, despre nevoia de a face gestul victoriei, despre sentimentul de a câștiga, despre poveștile care continuă și care ne rămân în minte.
Dincolo de joacă, miza pe care am propus-o a fost, de fapt, un exemplu de transformare a spațiului Combinatului Fondului Plastic. O curte care ar putea fi vie, un loc care ar fi funcțional și civilizat în același timp, fără mașinile parcate alandala (chiar la intrare în oricare dintre galerii). Pavimentul actual spart și aproape scos din uz se poate rezolva cu câteva basculante de beton. La fel de bine, reparațiile sau modificările asupra clădirilor, a arhitecturii în general pot să înceapă cu o simplă curățenie și o spălare sănătoasă înaintea oricărui proiect sofisticat. Despre intervențiile de artă în curte sau cele care afectează la un nivel mai mare spațiile comune se vede treaba că ar putea fi gestionate și curatoriate în mod responsabil, cu respect pentru toate activitățile permanente și pentru proiectele independente care stau adăpostite aici. E loc și de copaci, e loc și de adus câteva bănci și totul ar fi dintr-odată altceva. Nu banii ne țin departe de a face din acest loc un pol semnificativ pentru un mare plus în calitatea culturală a Bucureștiului. Un pic de ordine și de energie, un pic de organizare și iată că am avea un spațiu prietenos cu oamenii, cu ideile și cu arta.
Din acest punct de vedere tot ce-am propus pentru acest format open air al ediției 2020 a RDW a fost un manifest care să arate că el poate fi altceva decât spațiu pentru o singură seară a vreunui vernisaj și că poate deveni un loc permanent al orașului. Pentru un altfel de RDW care să vorbească despre permanență și despre cum se cultivă un loc am propus și un nou tip de inserție de design și de branding. Fiindcă tot orașul fâlfâie de poliplane peste clădiri istorice, fațade vechi sau garduri ale unor grădini ce-ar mai putea fi frumoase, în acest loc ascuns și industrial ne-am propus să facem fix pe dos. Am îndepărtat materialele poluante: nu bannere, niciun poliplan, nu bandă adezivă și lipituri, nu comunicare fără conținut. Cu ajutorul tuturor partenerilor RDW, de data aceasta, comunicarea de brand a devenit conținut real în spațiu, așa cum se vede ușor în Unigolful de la Unicredit, Bluemintonul Absolut sau lămpile realizate împreună cu Electrica.
1. Unigolf – Suficiente găuri ca să ieși învingător cu puțină răbdare și spirit de observație. Traiectoria mingii albe pe U-ul roșu trebuie să fie lentă și cursivă. În fiecare dintre noi poate că stă un Tigru din Pădure. © Zeppelin Design
2. Macarale portocalii cu led.– Lămpile oferite de Electrica, un sistem versatil de cărucioare, branding, semnalistică și iluminat integrate într-un obiect mobil. © Zeppelin Design
3. Blueminton – Este un joc de badminton cu 4 sticle albastre având conturul celor de la vodca Absolut. © Zeppelin Design
Ping-Pong+
Una dintre atracțiile proiectului Open Air au fost mesele de ping-pong. Cele 4 mese au fost alese printr-un concurs de design, organizat de The Institute și Lidl România, prin programul ASAP, alături de revista Zeppelin.
Concursul propune regândirea jocului de ping-pong, atât la nivel de concept creativ – propunând chiar reguli noi de joc –, cât și în ceea ce privește materialele folosite și realizarea efectivă. Studenții Facultăților de Arhitectură, arte și design în ani terminali și absolvenții acelorași facultăți, să gândiți o masă de ping-pong mobilă sau demontabilă, realizată din materiale reciclate, dedicată tenisului de masă sau unei variante reinventate a acestuia.
Cele 4 idei selectate au primit câte un premiu și resurse pentru a fi puse în practică. Așadar, orice element aparent imuabil, de la forma mesei la materialitatea ei, numărul de jucători și de mingi, până și suprafața dreaptă a mesei au putut fi subiectul unei povești. Cei care-au jucat au simțit umorul inerent și noul spirit imprimat de aceste viziuni.
Cele patru mese vor fi reamplasate în spațiile libere ale unor institutții educaționale din București.
Mondrian Brick Table
Autor: Sebastian – Andrei Conțu
*Mondrian Brick Table – O placă de HPL, pusă peste cărămizi găsite pe șantier. Paletele sunt legate între ele
Una dintre provocările concursului a fost de a folosi cel puțin 80% materiale reciclate. De aici m-am orientat spre zona construcțiilor unde aproximativ 30% dintre materiale se pierd, fiind considerate resturi. Cărămida de construcții este una dintre cele mai uzuale materiale și totodată una dintre cele mai risipite. Ideea a venit după ce mi-am repetat de câteva ori tema distanțării pe care o avea concursul. De aici am dorit să aduc cumva o apropiere între cei 2 jucători atât la nivel fizic, cât și la nivel mental, coarda elastică dizolvând orice diferență de pricepere dintre cei 2.
„Juriul a fost impresionat de ideea de joc. Acesta vorbește despre codependență, despre colaborare, și nu doar despre competiție; răspunde la contextul în care ne aflăm și, în același timp, chiar va fi interesant și distractiv de jucat, putând fi dezvoltat în variate moduri; de exemplu, în variante de joc la dublu.” (Raportul juriului)
(ping + x [m] + pong)^manivelă
Autori: Zenaida-Elena Florea, Alexandra Marinescu, Anamaria Cristina Preotesoiu. Ștefan Stanca
*(ping + x [m] + pong)^manivelă – Un mosor de lemn pentru cabluri electrice de putere găsit pe un șantier abandonat, suprafața mesei curbată și ținută în tensiune prin intermediul unor cabluri.
Distanțarea fizică repune în discuție tema mesei ca pretext de adunare, cea a jocului ca pretext de colaborare, concis, a mesei de ping-pong ca melanj subtil al celor două. Obiectul propune schimbarea suprafeței plane de joc cu o suprafață convexă ce permite îndepărtarea maximală a jucătorilor prin schimbarea traiectoriei mingii în adâncime. Menită a fi supusă jocului, însușirea caracteristică a mesei este aceea de a fi subordonată capacității deformatoare a mecanismului ce îi hotărăște forma. Calitățile sale estetice rezidă dintr-un fel de tehnică a bricolajului, prin adăugarea unui amalgam de obiecte care o compun și care capătă astfel, o a doua viață. Mosorul și placajul din lemn sunt preluate din ipostaza lor latentă, de părăsire în urma celei dintâi vieți șantierești, repuse în poziție sub o formă inedită cablată, decorate retro-industrial cu un final-touch al tablei de fier, sperăm noi valoros sau măcar rezonant.
„Soluția aduce aminte de masa de teqball. Folosește însă alte materiale și aduce în plus geometria variabilă, prin intermediul unui mecanism ingenios. Rezultatul este elegant și permite jocuri diferite.” (Raportul juriului)
Ping-pong+6
Autori: Didier Chifan, Ancuța Ilie
Ping-pong+6 este o masă cu suprafața de joc hexagonală, livrată ca un pachet de 6 plăci triunghiulare, din materiale reciclate. Suprafața de joc este realizată din plăci tego folosite pentru cofraje – curățate și vopsite –, iar fileul este din banner tăiat și vopsit. Forma hexagonală permite celor 2–6 jucători nenumărate scenarii de joc, mingile ricoșând simultan în 6+ direcții.
Sau de up-ciclare a unor materiale din care s-au făcut mese de ping-pong pentru spații exterioare: plastic reciclat, tocat și topit, turnat în matriță și montat într-un model decorativ.
Se poate juca ping-pong în 2, 4, 6 jucători, ba chiar și în număr impar. Sau în mai mulți, cu mai multe mingi în același timp.
Pet Pong –
Autori: Iulia Marta Ștefănescu, Ioana Alexandra Georgescu
*Pet Pong – Blatul mesei realizat din plastice topite și returnate într-o matriță, apoi asamblate într-un model decorativ.
„Realizarea mesei a fost o experiență ce ne-a surprins cu fiecare etapă, descoperind cum se comportă materialul la diverși factori fizici (căldură, umiditate, timp de uscare etc). A fost nevoie de aproximativ 100 kg de plastic reciclat, dintre care 6.200 de capace de plastic împreună cu alte deșeuri, precum PET-uri, pungi de plastic, granule de plastic reciclat și chiar șezlonguri tocate. Etapele au fost: realizarea matrițelor pentru turnare, tocarea și topirea plasticului, debavurarea și finisarea plăcilor rezultate. Fileul a fost realizat din surplusul de material rămas prin șlefuirea plăcilor.” (Autorii)
Antifragile
Text: Constantin Goagea
Foto: Andrei Mărgulescu
Concept curatorial: Romanian Design Week și Zeppelin Design
Design expoziție: Zeppelin Design
Design Grafic: Radu Manelici + Sebastian Pren
Proiectul aduce la lumină inițiativele și proiectele unor designeri, makeri, artiști, arhitecți ca răspuns la unele dintre situațiile dificile din perioada pandemiei. Echipamente de protecție antivirus pentru cadrele medicale sau pentru cei de la Ambulanță, robotul de dezinfectat spitale, strategii pentru deschiderea școlilor, manifeste pentru străzi pietonale, postere sau video mapping-uri cu umor pentru conștientizarea acțiunilor de distanțare și necesitatea izolării, ateliere despre noi posibilități ale designului pentru spațiile de lucru, un manifest al reparațiilor înaintea oricărui alt nou început sunt câteva exemple. O selecție foarte eclectică de medii – de la postere la prototipuri de mobilier sau roboți, platforme web sau spații de realitate virtuală –, dar, ceea ce le este comun este acest răspuns antifragilizare. Societatea noastră perfect de imperfectă, ficțională și nonfuncțională, chiar și în zilele ei bune, nu e pregătită să își încorporeze în viața de zi cu zi tipul de gândire creativă. În situații-limită cu atât mai puțin, e totul atât de blocat, încât se formează un vid de idei și practici sănătoase, pe fondul cărora mai mult ca în alte locuri din Europa au înflorit conspirația și motivațiile pentru nonacțiune, pentru scenarite și viziune de SF prost. Or, Antifragile este exact acel puțin bun și normal de care era nevoie, acea zonă de pragmatism care repune în funcțiune generatorul.
1,2 – Galeria Sector 1 – Expoziție Antifragile
3 – în stânga un proiect – Baza care explică faptul că spațiul ocupat de un parcaj de mașină e cât un dormitor; în stânga imaginii, robotul Victor creat de Modulab dezinfectează cu ultraviolete.
4 – White cuib – Artiști în timpul pandemiei
5 – Viziere.ro – Peste 332.000 de viziere livrate către spitale
Numele expoziției se reclamă de la cartea omonimă a lui Nassim Nicholas Taleb. Antifragil se definește nu ca opusul rezistentului sau al robustului – ceea ce ar fi niște cantități măsurabile rezultate în urma calculelor matematice –, ci, drept ceva ce în mod impredictibil, neliniar capătă forță, putere, cunoaștere și capacitate de reacție în cazul unei situații de stres sau de atac. Reacția tuturor acești oameni care stau în spatele obiectelor antifragile din expoziția aceasta nu este de rezistență, ci mult mai mult, înseamnă un model de anticipare, acțiune și de viziune nouă care schimbă paradigma de practică și autoorganizare socială. Antifragile este proiectul care devine de-acum un punct de referință pentru navigatorii din viitoarele crize. La cât mai puține!
Possible Realities
Text: Maria Neneciu
Foto: Roald Aron
Concept curatorial: Maria Neneciu, Cătălina Croitoru
Design expoziție: Attila Kim Architects
Design Grafic : Radu Manelici + Sebastian Pren
Expoziția Possible Realities și-a propus să păstreze mult din ADN-ul expoziției pe care o pregătiserăm pentru ediția din mai a RDW, expoziție ce urma să fie prezentată la Muzeul Național de Artă al României și al cărei concept fusese creionat încă din 2019, când tema ediției – SCHIMBARE – avea (ușor) alte valențe și înțelesuri pentru noi toți. Expoziția a încercat, totodată, să se adapteze la noile provocări aduse de pandemie, dar și la noile restricții legate de trafic, spațiu etc., completând proiectele din zona experimentală cu o serie de intervenții ale unor experți în previziuni din zona de design, cât și cu o serie de interviuri și materiale editoriale pe care le-am dezvoltat în ediția digitală a festivalului, pe care am încercat să o amplificăm și s-o creștem foarte mult la această ediție, din motive evidente.
În cadrul expoziției am încercat să ne concentrăm mai degrabă pe practici de design conceptual, dezvoltate în jurul experimentului decât pe obiectele în sine, respectiv ne-am dorit să identificăm acele studiouri și designeri care au o preocupare consecventă pentru procese creative, din convingerea că este important să demarăm un discurs despre importanța designului dincolo de funcționalități și de estetică. Asta și pentru că ne dorim ca Romanian Design Week să devină (și mai pregnant) o platformă despre industriile creative locale și despre cum ele pot fi (și sunt) resurse esențiale pentru dezvoltare, fie că vorbim despre dezvoltare socială, economică sau urbană.
Așadar, expoziția a prezentat o serie de proiecte de design conceptual semnate de tineri designeri emergenți, ale căror practici se concentrează pe procese și celebrează experimentul, iar practicile selectate pentru această expoziție sunt orientate către viitor, concentrându-se asupra formelor sau materialelor noi, precum și asupra impactului obiectelor, dincolo de utilizatorul final. Abilitatea lor de a analiza și utiliza materiale și forme noi este contracarată creativ de libertatea de exprimare și de gesturile intuitive.
4 – Andreea Chirică – Queer. Istorii ilustrate
5 – Vlad Țenu – MINIPLEX; Alexandru Floarea – KIKIMRA; Ecosistemul Patzaikin – (În)toarcem tradiția spre viitor. De cânepă
7 – FABRIK – Bâlci. Călătorie spre centrul lumii.
9 – Arsene Lucian Alexandru – DIRECTIONS TO 47°00’06.5″N 26°49’39.5″E; Sabin Dumitriu – PZZL; Daniel & Andrew – Future Shapers și CNDB Rebranding
11 – Kristina Dragomir – Upcycled Hats
12 – Kristina Dragomir – Upcycled Hats
Credem că pentru că piața de design local, care este mult mai mică și mult mai „la început” decât piețele similare din vestul sau nordul Europei, are șansa să se poziționeze mai devreme într-o zonă mai conceptuală, să provoace limitele designului prin proiecte care se concentrează pe impactul designului asupra echității sociale sau asupra mediului. Și credem că designerii și creativii români care își propun să experimenteze și să inoveze trebuie promovați și susținuți cât mai mult.
În ciuda faptului că provin dintr-o scenă de design în care, până în urmă cu 30 de ani, lucrările nu erau creditate individual și contribuția creativă era foarte puțin recunoscută, noua generație de designeri români pare să reușească să demonstreze importanța experimentului, dar mai ales să demonstreze valoarea colaborării, condusă, de data aceasta, de credințe și valori comune. Într-un viitor mai bun.
De aceea am ales ca tema din 2021 a RDW să celebreze valorile comune și colaborarea. 2021 va fi together!
Proiectele din cadrul expoziției Possible Realities sunt semnate de:
13×14 // Adelina Butnaru & FABER // Agnes Lukacs // Alexandru Floarea // Ana Alexe // Andreea Chirică // Arsene Lucian Alexandru // Atelier Adhoc // Bogdan Ciocodeica // BOGDAN & VAN BROECK // Calup // Carmen Secăreanu // Corizom // Daniel & Andrew // Exhibit Arhitectura/Cumulus // FABRIK // Ferencz Borbala // FOR // Ioana Ciolacu // IOKA Design // Kadna // Kajet // Kristina Dragomir // Lucian Broscățean // Macalik Arnold // Manea Kella studio // Manopera Architecture // Materia // Mădălin Gheorghe // mânadelucru // Megan Dominescu // Nord Arin // Patzaikin // Pluto by Night // Radu Abraham // Radu Manelici // Re-Act Now Architecture // Sounds like a book // Square One // UAU Ceramics // Vlad Țenu // Zeppelin.
Design Flags
Text: Constantin Goagea
Foto: Andrei Mărgulescu
Adaptare design expoziție: Zeppelin Design
Design grafic: Radu Manelici + Sebastian Pren
Casa Qreator a fost partener al RDW. Colaborarea curatorială, locul extrem de central, casa însăși – fosta Vilă Oromolu –, cu detaliile și proporțiile ei eclectice care este acum loc pentru noi ritualuri urbane, toate împreună au contribuit în mod semnificativ la formatul și succesul evenimentului.
Casa era un loc ideal pentru cele 7 expoziții aduse de centrele culturale partenere, adunate sub titlul Design Flags. Proiectul nostru a fost să adaptăm și să expunem în acest context foarte personal și foarte prezent. De aceea strategia noastră a fost bazată pe un exercițiu de antiretorică, de neutralitate pe care ne-am propus-o așa încât cel mai important să rămână conținutul expozițional. Cum în medicină se vorbește despre procedee noninvazive la fel ne-am propus și aici să lucrăm cu linii și planuri, și nu cu volume, așa încât să rămânem minimum vizibili.
Am profitat de versatilitatea și subtilitatea sistemului de expunere cu cadre metalice, pe care RDW ni l-a pus la dispoziție. Ne-am adaptat ușor în toate locurile creând o imagine unitară, ce a respectat totuși varietatea proiectelor.
1- Matters-Rethinking Materials – Proiecte de design nordic, urmărind mai degrabă procese sau atitudini culturale într-o zonă conceptuală.
2 – Made in CZ/ Found in RO – O expoziție despre obiecte din perioada comunistă, produse în Cehia, dar găsite în România. Despre rolul unei arhive de design în ziua de azi, de la cel didactic la unul emoțional.
3 – Portugal Normal – O expoziție despre noile ritualuri și plăcerea bucătăriei, reinterpretând arhetipuri de obiecte domestice.
4 – Carteles de Madrid – 24 de afișe venite de la primăria Madridului, un regal al graficii de afiș. Campaniile cele mai îndrăznețe, realizate cu cei mai buni ilustratori.
5 – Contemporary Hungarian Poster / Hungarian Olympic Uniforms – O expoziție de afișe pentru diverse proiecte și o altă expoziție vestimentară, cu 6 dintre ținutele realizate pentru sportivii care ar fi trebuit să reprezinte Ungaria la Olimpiada de la Tokyo din 2020.
Credite proiecte
DE PROIECTE
Echipa Romanian Design Week: Alina Gavrilă, Alina Șincu, Ana Păun, Andrei Borțun, Andrei Reg, Cătălina Croitoru, Cristina Cautiș, Cristina Mocanu, Cristina Vrabie, Irina Florea, Iulian Fecioru, Iuliana Navlea, Laura Apostol, Luiza Popescu, Maria Neneciu, Marian Apostolescu, Mădălina Mezdrea, Mihaela Tutunaru, Paul Horjea, Raluca Mirel, Teodora Dinu.
Echipa Zeppelin design: Cosmina Goagea, Justin Baroncea, Ioana Naniș, Andrei Angelescu, Emanuel Birtea, Cristina Ginara, Alexandru Ivanof, Iulia Panait, Alexandru Voicu, Anastasia David Limona, Sonia Lascu, Constantin Goagea
Design Grafic: Radu Manelici + Sebastian Pren
Articole conexe:
Câștigătorii concursului de design Ping Pong +
TOGETHER. Despre importanța multidisciplinarității și a diversității @ RDW 2021