Cutia cu articole

Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Dan Purice

Mi-a atras de departe atenţia bloculeţul modernist din Timişoara: simplu, elegant, simpatic, foarte reprezentativ pentru interbelicul nostru moderat şi cumsecade. Doar când m-am apropiat foarte tare am observat monograma Art Deco cu anul construcţiei – un obicei şi o manieră tipice acelei epoci. Şi atunci am îngheţat: anul marcat acolo nu era o dată de anii ’30, cum m-aş fi aşteptat, ci 1947. Blocul interbelic nu era de fapt interbelic. Proprietarii săi l-au terminat şi au anunţat cu mândrie lumii acest lucru exact în anul în care lumea lor s-a prăbuşit.

Timişoara mişcă lucrurile în regiune, dar şi în modul de‑a dezbate şi scoate în lume arhitectura. Arhitectură, teorie şi pedagogie din trei ţări, evenimente la care participarea publicului din afara profesiei a depăşit uneori 80%. Am stat de vorbă cu o parte din echipa de coordonare BETA – Bienala Timișoreană de Arhitectură.

Un sistem proiectat pentru o expoziție specifică, dar de care locul continuă să beneficieze. Structurile autosusținute realizate din tuburi, cabluri și noduri permit expunerea fără a fi atinși pereții istorici din subsolul Centrului Cultural ARCUB din București

Text: Justin Baroncea
Foto: Radu Malașincu

Text: Maria Mateoniu
Foto: Bogdan Cătălin Cazacioc

În timpul studenției mi-am imaginat căminul din Tei ca pe un loc mirific, poate și pentru că din totdeauna mi-au plăcut teii. Când l-am vizitat prima dată în 2015, am constatat că locul pe care mi l-am imaginat atât de frumos era de fapt foarte trist, izolat, cumva uitat, mai ales de cei care ar fi trebuit să-l îngrijească.

Text: Ștefan Tuchilă, Mihai Duțescu, Ștefan Ghenciulescu
Foto: Ștefan Tuchilă

Intro

Starhitectura e puțin prezentă în Zeppelin, poate pe nedrept. Pentru că, deși supraexpusă și promovată mai tot timpul complet necritic, ea e totuși varianta contemporană a marilor monumente ale timpurilor trecute. Iar, urmând un argument mai vechi de-al lui Gehry, întotdeauna a existat o arhitectură mare, scumpă, spectaculoasă, care astăzi reprezină mai puțin intențiile clienților de atunci cât un set de valori culturale unanim acceptate.

În puține țări a avut loc o explozie a inițiativelor arhitecturale și urbane independente și inovatoare așa cum s-a întâmplat în ultimii ani în România. Nu doar ca număr, ci, și ca valoare și ca raport între resursele foarte reduse și impactul puternic.

Interviuri: Dorothee Hasnas
Proiect: PZP
Foto: Andrei Mărgulescu

Încheiem miniserialul „Palatul Universul începe o viață nouă. Reabilitarea unei tipografii ca hub pentru industrii creative“, cu al treilea  episod, dedicat perspectivei utilizatorilor:

Interviuri: Dorothee Hasnas
Proiect: PZP
Foto: Andrei Mărgulescu

Continuăm miniserialul „Palatul Universul începe o viață nouă. Reabilitarea unei tipografii ca hub pentru industrii creative“, cu un dialog cu Simona Cosma, reprezentanta proprietarilor:

Interviuri: Dorothee Hasnas
Proiect: PZP
Foto: Andrei Mărgulescu

Când Luigi Cazzavillan deschidea, în propria-i casă din București, redacția ziarului „Universul”, consacra de fapt un loc fundamental nu doar pentru (probabil) cel mai bun ziar românesc din perioada sa ci și pentru procesul de modernizare al României.

Chiuvete suprapuse? Absurd. Cabină de duș fără pereți? Un nonsens. Și totuși: în ultima vreme,  ne-am cam prins cu toții că lucrurile care ne vor schimba în mod esențial viața peste zece ani astăzi încă nu s-au inventat. Și nu vorbim doar de smartphone. Și în designul care ține de mediul nostru de viață, lucruri ce păreau relativ stabile se transformă urgent – de la comandarea încălzirii casei de la distanță la masa care devine birou și, da, chiar și la baie și echipamentele sale, care e din ce în ce mai puțin „funcțiune anexă” și tot mai mult spațiu de locuit high-tech, confortabil, flexibil suport de prestigiu.

Continuăm seria de discuții pe tema orașelor viitorului din România și dezbatem, cum am putea, împreună cu cei interesați, să contribuim la dezvoltarea efectivă a acestora.
Dacă anul trecut tema centrală a fost axată pe dezvoltarea sustenabilă a orașului/regiunii în care trăim și muncim, în anul 2017 aducem în discuție modalitatea în care orașele, regiunile și in extenso întreaga Românie pot deveni mai competitive.

O biserică de lemn pentru o comunitate mică, într-un cartier recent din periferia orașului Mizil.

Proiect, text, foto: Abruptarhitectura – Cristina Constantin, Cosmin Pavel

Prins între şosea şi calea ferată, noul cartier a fost plănuit imediat după Revoluţie. Autorităţile au căutat astfel să reglementeze nevoia renăscută a oamenilor de a-şi construi o casă.