Cutia cu articole

Text: Maria Mateoniu
Foto: Bogdan Cătălin Cazacioc

În timpul studenției mi-am imaginat căminul din Tei ca pe un loc mirific, poate și pentru că din totdeauna mi-au plăcut teii. Când l-am vizitat prima dată în 2015, am constatat că locul pe care mi l-am imaginat atât de frumos era de fapt foarte trist, izolat, cumva uitat, mai ales de cei care ar fi trebuit să-l îngrijească.

Text: Ștefan Tuchilă, Mihai Duțescu, Ștefan Ghenciulescu
Foto: Ștefan Tuchilă

Intro

Starhitectura e puțin prezentă în Zeppelin, poate pe nedrept. Pentru că, deși supraexpusă și promovată mai tot timpul complet necritic, ea e totuși varianta contemporană a marilor monumente ale timpurilor trecute. Iar, urmând un argument mai vechi de-al lui Gehry, întotdeauna a existat o arhitectură mare, scumpă, spectaculoasă, care astăzi reprezină mai puțin intențiile clienților de atunci cât un set de valori culturale unanim acceptate.

În puține țări a avut loc o explozie a inițiativelor arhitecturale și urbane independente și inovatoare așa cum s-a întâmplat în ultimii ani în România. Nu doar ca număr, ci, și ca valoare și ca raport între resursele foarte reduse și impactul puternic.

Interviuri: Dorothee Hasnas
Proiect: PZP
Foto: Andrei Mărgulescu

Încheiem miniserialul „Palatul Universul începe o viață nouă. Reabilitarea unei tipografii ca hub pentru industrii creative“, cu al treilea  episod, dedicat perspectivei utilizatorilor:

Interviuri: Dorothee Hasnas
Proiect: PZP
Foto: Andrei Mărgulescu

Continuăm miniserialul „Palatul Universul începe o viață nouă. Reabilitarea unei tipografii ca hub pentru industrii creative“, cu un dialog cu Simona Cosma, reprezentanta proprietarilor:

Interviuri: Dorothee Hasnas
Proiect: PZP
Foto: Andrei Mărgulescu

Când Luigi Cazzavillan deschidea, în propria-i casă din București, redacția ziarului „Universul”, consacra de fapt un loc fundamental nu doar pentru (probabil) cel mai bun ziar românesc din perioada sa ci și pentru procesul de modernizare al României.

Chiuvete suprapuse? Absurd. Cabină de duș fără pereți? Un nonsens. Și totuși: în ultima vreme,  ne-am cam prins cu toții că lucrurile care ne vor schimba în mod esențial viața peste zece ani astăzi încă nu s-au inventat. Și nu vorbim doar de smartphone. Și în designul care ține de mediul nostru de viață, lucruri ce păreau relativ stabile se transformă urgent – de la comandarea încălzirii casei de la distanță la masa care devine birou și, da, chiar și la baie și echipamentele sale, care e din ce în ce mai puțin „funcțiune anexă” și tot mai mult spațiu de locuit high-tech, confortabil, flexibil suport de prestigiu.

Continuăm seria de discuții pe tema orașelor viitorului din România și dezbatem, cum am putea, împreună cu cei interesați, să contribuim la dezvoltarea efectivă a acestora.
Dacă anul trecut tema centrală a fost axată pe dezvoltarea sustenabilă a orașului/regiunii în care trăim și muncim, în anul 2017 aducem în discuție modalitatea în care orașele, regiunile și in extenso întreaga Românie pot deveni mai competitive.

O biserică de lemn pentru o comunitate mică, într-un cartier recent din periferia orașului Mizil.

Proiect, text, foto: Abruptarhitectura – Cristina Constantin, Cosmin Pavel

Prins între şosea şi calea ferată, noul cartier a fost plănuit imediat după Revoluţie. Autorităţile au căutat astfel să reglementeze nevoia renăscută a oamenilor de a-şi construi o casă.

Când am fost în 2014 la evenimentul de premiere al ediției pentru Europa a Premiilor Holcim (astăzi LafargeHolcim), acesta a fost unul dintre proiectele care m-au impresionat cel mai tare. Deși nu vedeam acolo decât niște planuri și randări, ideea arhitecturală și urbană era foarte clară: un cadru elementar, coerent, flexibil și ieftin, gândit pentru a adăposti, aduce împreună și celebra cât mai multe activități publice.

Text: Justin Baroncea
Foto: Doriana Mărăşoiu

Dintr-un subsol al unei hale din Berceni la intersecţia Câmpineanu cu Academiei. Plimbare pe jos prin faţa Bisericii Dintr-o Zi, prin porticul de la Arhitectură, pe sub turn, în sus pe scara elicoidală până în G4. 3 oameni plimbă cuiere negre prin faţa bisericii.

Un proiect comunitar și pedagogic concretizat, în 2016, prin redeschiderea bibliotecii „Gheorghe Lazăr” din cartierul Militari își propune, în a doua ediție, să cartografieze şi să transforme un spaţiu public din proximitatea bibliotecii, într-un proces participativ derulat prin intermediul unui atelier de educaţie aplicată.