Cutia cu articole

Curator: Cosmin Năsui

Proiectul „Monumente în mișcare – Memoria Rezistenței” propune sculpturi contemporane temporare de mari dimensiuni în memoria mișcărilor de rezistență împotriva comunismului din România.

Text: Corina Laza
Foto: Delfino Sisto Legnani and Marco Cappelletti © OMA

Am vizitat clădirea în toamnă, însă am scris acest reportaj în perioada de isterie marcată de Black Friday și Crăciun: un context bun pentru un articol despre noul centru comercial de lux, instalat savant de OMA în clădirea-monument istoric ce marchează discret, de aproape 800 de ani,  fundalul podului Rialto.

Text: Oana Mondoc

WWF România lucrează la o inițiativă ambițioasă de refacere și menținere a celei mai întinse zone de sălbăticie din Europa, în Vestul Carpaților Meridionali. Banatul Montan, cum i se mai spune, este un fel de plămân al Europei, ce ne asigură nenumărate servicii de mediu vitale pentru societate – de la circuitul apei în natură, la calitatea aerului și a solului.

Cea de-a optsprezecea ediție a concursului bienal Cuprul în Arhitectură celebrează frumusețea și versatilitatea cuprului și a aliajelor sale prin arhitectura contemporană de calitate. Opt proiecte, foarte diferite, de la clădiri publice mari la intervenții modeste de interior, au fost alese pentru etapa finală a competiţiei. 

Proiect: ADN BA
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Cosmin Dragomir

E un mare privilegiu să intervii ca arhitect în cartierele-grădină din Nord. Nu pentru că e o parte de lux a orașului – luxoasă e și suburbia sălbatică din Pipera–Voluntari –, ci pentru că zona extrem de valoroasă și de coerentă era deja aproape terminată înainte de război. Ce mai rămăsese a fost umplut: într-un regim politic sinistru însă cu o arhitectură destul de decentă și apoi în 1990, în condiții de libertate, dar într-un mod brutal. Nu prea mai sunt loturi libere, iar răspunderea e chiar ușor înspăimântătoare.

DOSAR: ECO‑DECO
Sustenabilitatea nu ucide poezia: şcoala de arte a lui Steven Holl în Iowa (p. 016). Marius Şoflete e inginerul pe care şi‑l doresc arhitecţii (p. 050). Hi‑tech de faţade la Paris (p. 062). În Ţinutul Pădurenilor,o casă nouă din pământ (p. 70). Casa de gheaţă din Elveţia (p. 078). Casa de pe bloc (p. 106). Catastrofa reabilitării termice (p. 134).

PRECUM ŞI:
Clasicism şi voluptate: un bloc de ADN BA în Bucureşti (p. 152). Muzeul Literaturii Române îşi are din nou locul său (p. 168). La birou, intr‑o realitate alternativă (p. 188). Oraşul văzut de un administrator de bloc (p. 208).

Text, foto: Mugur Grosu

Îmi revine ocazional în minte o situaţie povestită de Witold Gombrowicz: dacă observi pe plajă un crab răsturnat pe spate, care-şi agită picioruşele incapabil să se ajute singur, probabil te va înduioşa gândul că ar putea pieri aşa, te vei apleca şi îl vei pune pe picioare. Dar dacă observi apoi că plaja, de fapt, e plină de crabi răsturnaţi de furtună, ce crezi că vei face? Cât te vei apleca, şi câţi vei încerca să salvezi pe plaja fără de sfârşit, până vei ajunge să-ţi spui că, la urma urmei, asta nu-i treaba ta?

Proiect: re-act now
Text / Autori:  Mario Kuibus și Ruxandra Osiac
Foto: Andrei Mărgulescu

Ne-a întâmpinat o temă de proiectare a cărei aspirație era amenajarea unor spații pentru birouri care să fie altceva decât clasicele spații pentru birouri.

Clădirea respiră, se adaptează, se înfige bine în pământ, permite funcționare simultană sau alternată a mai multor sisteme integrate. Dincolo de echipamentele de ultimă generație, ce face această clădire cu adevărat sustenabilă este modul în care a fost gândită, logica arhitecturală care nu mai este cea a rezolvării funcționale într-un sistem stabil și închis, bine determinat ci mai degrabă oferirea unui cadru și a mai multor posibilități.

O casă pasivă realizată pe baza unor tehnici noi, dar și ale unor principii vechi de când lumea și a unui bricolaj local.

Proiect, text: Klaus Birthler

Text: Bogdan Iancu și Cosmin Manolache
Foto: Bogdan Cătălin Cazacioc

Casa naționalizată are particularitatea de a fi fost locul geometric al unor schimbări ale regimului de proprietate în perioada socialistă, ceea ce a generat spații de ambiguitate și tensiune deopotrivă proprietarilor și chiriașilor. Biografiile acestor familii sunt în același timp biografii ale caselor. Primul act de ruptură, legea naționalizării, intervine asupra modului de utilizare a spațiului locuit. Proprietatea și utilizarea unui bun imobil sunt modificate radical, având ca efect transformarea un spațiu familial în unul cvasi-comunitar.

Ștefan Ghenciulescu: Șerban, tu te consideri un tradiționalist?

Șerban Sturdza: Nu. Mă obsedează însă, chiar din studenție, problema echilibrului. Echilibru între mase, între diferite elemente, dar (între timp) și între nou și vechi, între moduri de-a acționa. Primul meu contact cu profesia, ca foarte tânăr arhitect la Timișoara, mi-a cauzat un șoc foarte puternic. Se construia un cartier de blocuri și, în cadrul șantierului mare, a apărut și un șantier de demolare a unei mici construcții vechi, care ar fi putut fi clar păstrată, fără să deranjeze cu nimic noul ansamblu. M-a surprins cu câtă relaxare priveau demolarea nu doar constructorii, ci și arhitecții.