Made Expo

Un capitol nou într-o istorie complicată. Restaurarea Bisericii Reformate din strada Kogălniceanu, Cluj

Uitându-vă superficial pe textul de mai jos, el poate să vă pară o înlănțuire de date și întâmplări urmată de o listă de intervenții actuale. Dar raportul modest, sec, lipsit de discursuri retorice despre concepte și viziuni dă, de fapt, știre despre viața unei clădiri: Ev Mediu și Renaștere întârziate, baroc, reinventarea istoricistă, intervențiile pline de personalitate ale unui mare arhitect – Kós Károly, intervenții dure sau inteligente, reevaluări și multe altele și așa mai departe. O poveste din care aflăm, de pildă, că fațada iconică din piatră aparentă e, de fapt, rezultatul unei decizii de restaurare din anii ’50. Și aflăm, așa în general, că istoria bisericii este mult mai complexă și mai plină de contradicții decât pare la prima vedere.

Descrierea intervenției actuale continuă firesc povestea veche. De fapt, restaurarea este o etapă nouă ce urmează cu discreție celor dinaintea ei, care își asumă istoria locului și în cadrul căreia eliminarea unor adăugiri agresive, instalarea unor elemente noi minimale și potrivirea cu dibăcie a instalațiilor devin acte esențiale de arhitectură (Zeppelin.)

Proiect: KonZOL studio
Text: Maksay Katalin, Lázár Zoltán István
Foto: KonZOL studio

Povestea arhitecturală

*Intervenții istorice: 1. Zidurile originale 1486-1503. 2. Structura tribunei -1910-1912. 3. Zidul fostului colegiu reformat -1654. 4. Zidurile reconstruite -1953-1963. 5. Bolta gotică originală 1486-1503. 6. Bolta gotică – reconstruită în 1641-1643. 7. Bolta gotică – reconstruită în 1958. 8. Boltă deasupra tribunei – 1910. 9. Bolta barocă peste parter şi etaj – sec. XVIII. 10. Planşeul de beton armat al corului – 1912. 11. Tribuna veche de lemn. 12. Structuri noi din beton armat

– Singurul element care ne-a rămas din perioada construirii la sfârşitul secolului al XVI-lea de către iezuiți este ancadramentul sudic al bisericii.

– În anii 1641-1643 a fost reconstruită bolta bisericii (existentă şi astăzi).

– La jumătatea secolului al XVII-lea, a fost realizat amvonul bisericii, un exemplu strălucit al Renaşterii târzii; este și astăzi un element dominat, reprezentând, alături de mobilier, întreaga decorație a navei.

– Pentru prima jumătate a secolului al XVIII-lea: ştim despre existenţa a două tribune, cea estică, mai veche, pe care a fost aşezată orga din 1765, iar cea vestică având un acces din partea sud-vestică a porticului claustrului. Este foarte probabil ca realizarea tribunei de vest din lemn, să fi determinat pe latura vestică „necesitatea înzidirii părţii inferioare a ferestrelor”. Tot în această perioadă au fost adăugate cele două porticuri de pe faţada vest şi de pe cea nordică.

*Imagini de arhivă. Piatra aparentă a fațadelor a apărut de fapt doar datorită restaurării din 1959-1963

– Restaurarea din anii 1910-1912 a înlăturat cele două tribune din lemn (pe desenele din arhiva lui Lux Kálmán – secţiunea longitudinală – ele se mai văd), iar în locul tribunei de vest a fost construită cea actuală, realizată din stâlpi de piatră şi ziduri de cărămidă, dublând grosimea zidului bisericii pe porţiunea primei traveei dinspre vest.

*Tribuna orgii, construită în 1910-12 (desen de Lux Kálmán)

Spaţiul format la nivelul parterului este determinată de cele trei bolţi încrucişate despărţite prin arce-dublou din cărămidă, peste care a fost realizată o placă de beton. La tribuna de vest a fost amplasată orga nouă, peste care a fost montată şi cea veche. Balustrada tribunei de vest, realizată din piatră și sculptată cu motive florale decorează zona intrării. Această intervenţie a schimbat în mod esenţial aspectul interiorului. Tot cu ocazia acestei restaurări a fost demolat porticul dinspre nord și s-a realizat placarea cu piatră a zonei intrării pe prima travee. O cercetare arheologică în criptă a dus la descoperirea a 16 morminte.

– În 1941, sub conducerea arhitectului Kós Károly a fost înlăturată tencuiala de pe pilaştri și tot el a proiectat candelabrele suspendate în care actualmente sunt înglobate și panourile radiante pe gaz, respectiv abajururile care decorează zidurile bisericii. Tot în acest an a fost amplasată în capătul estic al corului mormântul principelui Apafi.

– În anii 1959-1963, biserica a suferit schimbări esenţiale în interiorul porticului claustrului, respectiv la turn.

Tot atunci a fost schimbat aspectul exterior al ansamblului, fiind înlăturată tencuiala în întregime de pe faţadele bisericii şi porticului claustrului.

Acestea au căpătat un aspect rustic, necaracteristic bisericilor vechi. La acestea, pietrele din câmp nu erau prelucrate foarte fin, fiind gândite a fi acoperite cu tencuială. Este însă aspectul cu care sunt obișnuiți astăzi locuitorii. Lucrările au fost realizate sub supravegherea Direcţiei monumentelor istorice din Bucureşti, execuţia fiind condusă de Bágyuj Lajos.

În cadrul acestei operații a fost eliminat și ultimul portic, ancadramentul baroc din piatră fiind salvat şi refolosit la partea sud-estică a porticului claustrului.

– Conform documentaţiei foto se pare că interiorul bisericii (chiar şi bolţile navei şi corului) a fost retencuit şi cu ocazia restaurărilor din anii 1959-1963.

– Tencuielile interioare au fost refăcute cu ocazia restaurărilor din 1910 şi 1950, fiind înlăturate urmele picturilor murale, descrise în studiul de parament.

Regula la construcțiile franciscane din întreaga Europă era ca turnul bisericii să fie construit pe latura sudică a corului. La fel și aici: conform cercetărilor arheologice executate în 2006, sub nivelul existent se contura parterul vechiului turn. Parterul acestuia era folosit ca sacristie, dar în acelaşi timp făcea legătura cu mănăstirea. Forma actuală a turnului nu corespunde structurii corului bisericii, de care este lipită în partea sudică. Turnul foarte masiv este prins în colţul dintre navă şi cor, pe latura sudică a bisericii, şi are formă aproape pătrată cu lăţime egală cu aproximativ o travee şi jumătate din cor.

Dacă parterul și primul etaj sunt acoperite cu bolți cilindrice, etajele superioare sunt rezultatul intervențiilor din anii 1959-1963, când a fost demolată partea superioară a turnului şi reconstruită prin intermediul unei structuri de beton (planşeu, respectiv acoperiş realizat din beton).

Ancadramentul portalului nord-estic al turnului este o realizare simplă gotică, având închidere flamboaiantă. Ancadramentul portalului sud-estic al turnului se încadrează într-un stil gotic târziu original, cu baghete fin profilate, ce păstrează urmele unui incendiu. Aceste două portaluri au fost „descoperite” cu ocazia „restaurării” din anii ’59 când a fost demolată construcţia lipită de turn spre est de acesta. Ancadramentul portalului sudic a fost înzidit şi este vizibilă numai din partea interioară.

În principiu, se consideră că edificiile mănăstirii au fost construite în acelaşi interval ca şi biserica, dar planimetria lor nu este cunoscută. Parterul turnului era folosit ca sacristie, dar în acelaşi timp făcea legătura cu mănăstirea.

Structura claustrului urmăreşte în mare structura bisericii determinată de contraforturile exterioare. Contraforturile sunt originale în afara celor două de pe axul 3 realizat în anul 1862 respectiv de pe axul 5 realizat în anul 1864, care au fost reconstruite în întregime în stil neogotic. Se poate observa în ancadramentul golurilor originale, între axele 1-2-3, la partea umărului o retragere care asigura sprijinirea traforului din partea superioară a ferestrelor. Din rândul acestor ferestre doar ultimele două prezintă excepţie și credem că ele sunt în întregime reconstrucţii din anii 1959-1963. Menţionăm faptul că ancadramentele de piatră la toate ferestrele porticului claustrului au fost completate în această perioadă şi fără excepţie au căpătat parapet.

Încăperea de legătură dintre turn și porticul claustrului a suferit o transformare brutală prin amplasarea unei scări de beton, cu podeste, sprijinit pe nişte grinzi de beton imense.

Porticul claustrului a suferit mai multe transformări în urma reconstrucţiilor: prima dată după ce au fost alungaţi franciscanii, mai târziu după alungarea iezuiţilor, dar și în perioadele când clădirea era pustie, pietrele acesteia fiind refolosite la alte construcţii. Cu ocazia ultimei restaurări executate în anii 1959-1963 sub conducerea lui Bágyuj Lajos, au fost reconstruite nervurile bolţii gotice originale în penultima încăpere a porticului claustrului, din fragmente de nervuri găsite.

Ancadramentul golului vestic al porticului claustrului este realizat în stil baroc în anul 1704. Ancadramentul golului sudic al porticului claustrului este o creaţie în stil baroc realizat în anii 1760-1862. Conform studiului de artă elaborat de Kovacs András, acest ancadrament a fost salvat din porticul nordic al bisericii, demolat cu ocazia „restaurării” din anul 1959 şi adus pe poziţia actuală, montat în zidul reconstruit, mai îngust decât cele originale de pe această latură a porticului claustrului.

Mobilierul bisericii datează din secolul al XVII-lea, după reconstruirea bisericii în timpul domniei principelui I Rákóczi Gyorgy. Băncile laterale au fost terminate în anul 1646.

Majoritatea lor încă păstrează ornamentica stilului gotic, însă sunt deja realizate pe structură renascentistă cu coronament şi brâuri specifice, altele păstrează doar amprenta stilului renascentist, cum sunt băncile de pe latura nordică a bisericii în partea dinspre tribuna de vest.

Structura amvonului (chenarul parapetului şi piedestalul) este creaţia sculptorului sas Elias Nicolai. Conform studiului de artă, majoritatea lucrărilor de detalii, decoraţiile sunt creaţia meşterului Régeni Asztalos János. Superlatul (hangveto) amvonului a fost sculptat din lemn de Cipru de către meşterul tâmplar polonez Sztaniszlajszki. Pe coroana superlatului se găsește sculptura ce înfăţişează un pelican care îşi sfâşie pieptul pentru a-şi hrăni puii – un simbol al Bisericii Universale.

 

Ultima etapă – restaurarea terminată în 2016

1.Zidurile originale restaurate. 2. Soclu piatră cioplită restaurată. 3. Ancadramente de piatră cioplită restaurate. 4. Pardoseala de piatra reconditionată. 5. Pardoseli noi. 6. Amvon si coronament restaurat. 7. Mobilier reabilitat, instalat convector de pardoseală. 8. Tâmplării inadecvate desfiintate. 9. Zona windfang modernizat.. 10. Scări noi propuse – acces turn. 11. Zonă cu functiune nouă – spatiu expo

a. Acces vest modernizat, usi restaurate. b. Acces nordic modernizat, portal restaurat. c. Ferestre noi. d. Restaurare. e. Scară nouă. f. Reboltire. g. Uși vitrate

Primul pas a fost releveul bisericii, cu ajutorul scanerului laser 3D, urmat de digitizarea şi prelucrarea datelor.

În 2005, biserica a câştigat o finanţare de la fundaţia Getty din Los Angeles pentru realizarea unor studii preliminare (istoria artei, geotehnic, arheologic, biologic, componente artistice din piatră, expertiză tehnică) pe baza cărora s-au întocmit o concepţie generală de restaurare și principii pentru o posibilă restructurare urbanistică a zonei.

În 2009, s-a aplicat pentru finanţare, în cadrul programului operaţional regional, proiectul fiind câştigător. În 2012, a fost aprobată finanţarea lucrărilor de restaurare, aşadar s-a finalizat proiectul tehnic pentru toate specialităţile, prin implicarea a 33 de persoane (arhitecţi, ingineri, artişti), iar în 2014 s-au început lucrările de execuţie.

Toate elementele descoperite pe parcursul execuţiei (ancadramente, nişe, fragmente de picturi murale) au fost documentate şi tratate cu deosebită atenţie, majoritatea fiind restaurate şi prezentate.

*schite vechi pe elemente de piatra

S-au schimbat tâmplăriile interioare inadecvate şi cele de la porticul claustrului cu foi de sticlă, iar cele istorice s-au recondiţionat.

Mobilierul din biserică şi colecţia de steme au fost recondiţionate şi restaurate.

S-au propus noi funcţiuni expoziţionale în încăperile porticului claustrului şi ale turnului, care s-au deschis pentru prima oară publicului larg.

*Porticul claustrului, transformat în spațiu expozițional

O scară modernă duce către spaţiile expoziţionale noi din turn.

S-a restaurat orga.

S-a schimbat învelitoarea de ţiglă.

S-a stabilizat structural timpanul vestic al clădirii, care are o înclinaţie pronunţată spre exterior. Injectarea fisurilor ce apăruseră în bolți și în pereți a atras după sine reparaţii la nivelul tencuielii. Au fost tratate degradările la nivelul şarpantei cu caracter baroc, respectiv şarpanta porticului claustrului, la pereţii portanţi, la zidul calcanului vestic, la bolţile navei şi turn.

S-a propus desfiinţarea, înlăturarea elementelor realizate din materiale incompatibile cu cele istorice, cum sunt: plăcile de beton, scară de beton, materialele de rostuire de ciment în pereţi şi pentru dalele de piatră din navă. S-a re-rostuit în adâncime toată suprafaţa exterioară a bisericii. S-a propus retencuirea timpanului vestic din motive structurale. Toate suprafeţele de piatră s-au hidrofobizat. Elemente artistice din piatră cioplită sunt tratate cu delicateţe, sunt recondiţionate ori completate sau schimbate. S-a revopsit toată suprafaţa interioară a navei, porticului claustrului și a turnului. S-au folosit tehnologii şi materiale ultramoderne noi, compatibile cu structurile şi finisajele istorice.

S-au dezafectat şi s-au schimbat toate reţelele din biserică, acestea fiind inadecvate, tehnologic depăşite, inestetice, periculoase şi jucând un rol important în procesul de degradare al bisericii. S-a propus un sistem de încălzire nouă prin convectoare amplasate în postamentul băncilor.

Centrala termică a primit loc la ultimul nivel al turnului. S-a realizat un iluminat general interior şi exterior nou, o instalaţie de semnalizare în caz de evenimente, o instalaţie de paratrăsnet şi de pământare, o instalaţie antiefracţie şi de automatizare a încălzirii centrale. Toate branșamentele au fost regândite funcţional și estetic.

Operațiunea de reabilitare a oferit o ocazie unică pentru continuarea cercetării bisericii. Rezultatele sunt prezentate detaliat în publicația din 2015 a dr. Weisz Attila – “Biserica Reformată de pe strada Kogălniceanu”.

Astfel, în cadrul corului, au fost descoperite trei cruci de consacrare, ce par a fi contemporane cu biserica.

S-a descoperit o ușă obturată, ce se deschidea din etajul unu al turnului şi accesa probabil o mică tribună. O altă ușă înzidită s-a găsit lângă nişa de şezut; această ușă se deschidea în curtea mănăstirii. Golul obturat a fost marcat şi pe peretele interior al navei, semn al presupusei tribune medievale în locul căreia s-a construit în 1911 tribuna orgii din partea vestică a navei.

În navă au ieșit la iveală urmele şterse ale pornirii ogivelor originale (în număr de 4 –prezentate in situ), care împreună cu câteva intersecţii de ogive păstrate, reprezintă semne clare ale bolții gotice târzii, prăbușite în 1603.

Inscripţii funerare pe pardoseala de piatră (două din 1788 şi una din 1785) indică probabil și criptele aferente.

Au devenit din nou vizibile picturile cheilor de boltă ale corului (trandafiri şi stelele).

La primul nivelul al turnului, pe peretele nordic, s-a păstrat o pictură murală cu decor floral, în stil renascentist târziu-manierist, de mijloc de secol XVII, iar pe bolta semicilindrică, o pictură din perioada barocă (zeița Atena cu păsările sale sfinte), secolul al XVIII-lea.

Pe partea superioară a menourilor ferestrelor laterale a apărut o pictură decorativă cu stele. În zona cu contraforţii din secolul al XIX-lea a porticului claustrului, a fost reconstruită, o boltă gotică în cruce pe ogive, pornind de la chei de boltă, console in situ, nervuri şi locuri de pornire dezvelite.

Perioade importante din istoria bisericii:

1486 – Începerea construirii bisericii şi a mănăstirii franciscane la iniţiativa curții regale, prin voinţa regelui Mátyás (Mathias), respectiv a voievodului transilvan Báthory István.

1503 – Terminarea construcţiilor.

1545 – Ocuparea bisericii de către luterani.

1556 – Franciscanii au fost alungaţi definitiv din Transilvania, biserica şi mănăstirea rămânând pustie până în 1579.

1579 – Iezuiţii se statornicesc în Transilvania.

1579-1581 – Restaurarea  mănăstirii care a devenit şcoala iezuiţilor.

1588 – Iezuiţii au fost obligaţi să părăsească Transilvania.

1603 – La îndemnul  preotului unitarian, cetăţenii oraşului au început distrugerea edificiilor iezuiţilor.

1603-1622 – Biserica a fost lăsată în paragină.

1622 – Biserica ajunge în mâna Bisericii Reformate.

1641 – 1643 – Reconstruirea bolţii gotice aproape de forma originală.

1654 – Construirea colegiului reformat la care au fost refolosite pietrele mănăstirii distruse.

1655 – Colegiul a fost distrus de incendiu, a rămas zidul existent cu poarta renascentistă

începutul secolului al XVIII-lea – porţile construite pe faţade de nord şi vest.

1721 şi 1760-1762 – Reparaţii.

1764 – Tribună de lemn.

1798 – După încă un incendiu biserica devine inutilizabilă.

1800 – Reparaţii făcute de Josef Leder: cornişa (coronamentul) a fost înălţată cu două rânduri de cărămidă.

1910-1912 – Restaurare de Lux Kálmán: tribunele din vest şi est au fost demolate, a fost construită actuala tribună vestică cu orgă nouă construită, renovarea corului: în cor a fost turnată o placă de beton, care era  placată cu plăci de piatră.

1941 – Tencuiala a fost înlăturată complet de pe pilaştrii din interior sub conducerea arhitectului Kós Károly.

1959 -1963 – Ultima „restaurare” realizată la iniţiativa Bisericii Reformate din Ardeal, sub supravegherea Direcţiei monumentelor istorice din Bucureşti, execuţia fiind condusă de Bágyuj Lajos. Tencuiala a fost înlăturată pe  faţade, a fost demolat porticul nordic, de unde ancadramentul  a fost mutat în poziţia actuală.

2005-2015 – Documentarea minuțioasă a bisericii și reabilitarea integrală a construcției.

 

Info, credite

Beneficiar: Parohia Reformată Centrală I. Cluj
Arhitectură: KonZOL studio – Maksay Katalin, Lázár Zoltán István
Colaboratori: arh. Zaro Cristina, arh. Eke Éva
Proiectant general: M&M Design – Maksay Ádám
Proiectant rezistență: IROD-M, Makay Dorottya, Sándor Boróka, André Anikó, Bordás Boglárka, Hari József
Proiectant instalații electrice: Pieme – Szabó Erzsébet, Anca Buzura, Ferenczi János
Proiectant instalații termice: Alfa Instal – Kis Julia, Kis Sándor
Proiectant instalații gaz: Ovil 2000, Rusu Ovidiu , Giurgiu Marian
Expert tehnic: Rus Petru
Studii preliminare: Kovács András
Istoric de artă: Weisz Attila
Componente artistice piatră: Nagy Benjamin
Componente istorice lemn: Mihály Ferenc, Venczel Attila
Picturi murale: Czimbalmos Attila
Biologia construcțiilor: Szabó Anna
Fizica construcțiilor: dr. Guttmann Márta
Arheologie: Csók Zsolt
Topografie: Terebesy Alexandru
Studiu geotehnic: GeoSearch
Executant: Decorint, Libra Impex
Reabilitarea zidăriei exterioare: Baumit
Perioadă execuție: 2014-2015

1