Cutia cu articole

eematico lansează prima serie de jucării dezvoltată prin cercetare educațională în România, printr-o de campanie de crowdfunding pe Startarium, care are ca termen limită ziua de 19 iunie 2018.

Vă propunem aici un text mai special – în care nu e vorba de arhitecți, și, aparent, nici de arhitectură. Dar e vorba despre modul de folosire a spațiilor, și mai ales de modul în care copiii pot trăi și chiar răpi spațiile unui muzeu (Z.) 

E foarte, foarte rar ca un dezvoltator în România să fie interesat în calitatea arhitecturală (și nu doar în cost pe metru pătrat) și să o folosească drept instrument de marketing. Am fost impresionat de inițiativa investitorului de la Dumbrava Vlăsiei de a comanda mai multe case-model, proiectate de către birouri românești importante și apoi de ideea de atribuire a comenzii pentru o casă suplimentară unei echipe de tineri arhitecți, aleasă prin concurs.

Text: Mugur Grosu
Foto: Alex Iacob, Mugur Grosu

În copilăria mea din comunism a fost o vreme la modă, printre copiii de la școală și de la bloc, comunicarea cifrată: fiecare grup își elabora un alfabet secret, înlocuind literele cu simboluri sau grupuri de semne cabalistice. Interceptarea unui mesaj de către rivali era întâmpinată cu râsete și sarcasm, pentru că orice strădanie de decodificare era inutilă în lipsa codului. Fiind pasionat de lecturi și de cărțile de spionaj, mi-am pus mintea la treabă.

(a) Acest titlu poate părea surprinzător dacă ne gândim că previziunile asupra locuinței viitorului au fost întotdeauna foarte futuriste în materie de aplicații, tehnologii, materiale.
Însă, realitatea este alta decât percepția. Potrivit ultimului studiu YouGov despre riscurile „Generației Indoor” datat din 15 mai 2018, oamenii tind să creadă că petrec mai puțin timp în interior decât se întâmplă în realitate.

Felicitări lui Vlad Sebastian Rusu și echipei sale pentru proiectul distins cu premiul I la concursul internațional de soluții de arhitectură „Reabilitarea peisageră și reactivarea Parcului Feroviar Cluj Napoca”, competiție organizată de Ordinul Arhitecților din România (OAR) alături de Primăria Municipiului Cluj-Napoca, în calitate de promotor.

Text: Ștefan Ghenciulescu, Cosmin Pavel, Mihnea Simiraș

Când am ales satul Piscu drept loc pentru primul proiect din anul II, nu ne imaginam deloc că o să ajungem să lucrăm (împreună cu studenții) la un proiect pentru o construcție concretă. Ne doream un exercițiu academic concentrat pe apropierea de o tradiție modestă și pe felul în care poți să intervii ca arhitect într-un loc fragil.

Text: Iuliana Dumitru

Când am călcat pentru prima dată pragul spaţiului tranzit.ro/Bucureşti,.am ajuns pe o ploaie mocănească, fără să ştiu prea multe despre loc, deşi exista de mai bine de trei ani în oraş. Trecută de poarta cu multe lacăte mi-am dat seama imediat că tot ceea ce ştiam despre un spaţiu de artă convenţional nu se aplica în acest caz. Cum adică în acelaşi loc se organizează expoziţii şi se cultivă legume?

(a) Saint-Gobain Rigips a lansat pe piața din România plăcile revoluționare din gips-carton Habito®, ce aparțin unei noi generații de produse revoluționare, cu conținut din tocătură de fibră de sticlă în miezul de ipsos şi fețe rezistente din hârtie specială, care facilitează fixarea diferitelor sarcini direct pe suprafața plăcii.

Acum câțiva ani, Klara Veer realiza un proiect mic de tot, însă cu câțiva zeci de clienți: o bucătărie comunitară pentru membrii unei federații adăpostite de o fostă fabrică. Proiectul de acum e chiar și mai mic. Memoria clădirii, un dispozitiv de șezut și un mesager al artei din interior compun împreună un prag.

Adolescenți gălăgioși, pensionari scorțoși, garduri, infrastructură, învățare reciprocă. Sau cum să construiești un spațiu comunitar care să nu fie doar un loc fizic, ci un loc însușit și o structură (ușor) instituțională.

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto și cercetare la fața locului: Laurian Ghinițoiu

E foarte greu să vorbești într-o revistă de arhitectură despre acele”instant icons” produse de către starhitecți, imediat și apoi îndelung mediatizate. Avalanșa de imagini creează saturație, și pe cât de ușor sunt recunoscute, pe atât de puțină răbdare mai aure lumea să mai afle ceva sau să le analizeze.