CoLAB #2: Circuitul hranei

text: Alex Axinte (studioBASAR)
foto: Dafina Jeaca, Andrei Mărgulescu

La 2 săptămâni distanţă de primul eveniment, Natura în oraș, Centrul Comunitar Tei a fost din nou la final de săptămână casa proiectului CoLAB (Laboratoare de Coproducţie Locală). Tema celui de-al doilea Laborator – Circuitul Hranei – a venit în continuarea explorării naturii în oraş, văzută acum din perspectiva producţiei, distribuţiei şi consumului de hrană.

Ce mâncăm zi de zi are un impact la fel de mare asupra vieţii urbane ca de exemplu felul în care ne deplasăm prin oraş. Aşa cum traficul infernal din Bucureşti este manifestarea locală a relaţiei pe care o avem cu mobilitatea, Laboratorul şi-a propus să ilustreze manifestările urbane ale relaţiei noastre cu mâncarea. Dincolo de coeficienţii urbanistici, de analiza formei urbane sau a eficienţei infrastructurale a oraşului, relaţia pe care locuitorii oraşului o dezvoltă prin intermediul mâncării este determinantă într-o măsură suprinzător de mare pentru tipul de oraş pe care îl producem împreună. Caracterizat din ce în ce mai mult printr-o naraţiune a dezamăgirii generalizate,

Bucureştiul contemporan conţine o serie întreagă de practici urbane reziliente cu potenţial de regenerare a vieţii în oraş care sînt ignorate şi au devenit invizibile pentru administraţia publică, o parte dintre profesionişti şi o mare parte dintre locuitori. Circuitul hranei „made in Tei” descoperit de echipa Jurnalului a fost poate cel mai explicit exemplu de bune practici existente, la care mai mult aspiră diverse proiecte activiste de regenerare urbană şi comunitară. Cartografierea acestor practici urbane asociate mâncării urmăreşte atât revalorificarea contribuţiei lor la regenerarea urbană şi comunitară, cât şi orientarea acestui potenţial către strategii, politici publice şi acţiuni concrete de transformare a oraşului şi a modului de locuire în Bucureşti prin intermediul relaţiei noastre cu mâncarea.

În acest context Centrul a funcţionat timp de 2 zile ca o ogradă ad-hoc, unde educaţia aplicată ca o experienţă colectivă a fost mediată de cartier şi de tema hranei. Astfel, tema Laboratorului – Circuitul Hranei sau cu alte cuvinte „ce mâncăm” – şi-a dovedit potenţialul de a intersecta diferite manifestări ale vieţii la oraş şi capacitatea de a aduce împreună, în jurul producţiei şi consumului de hrană, categorii diverse de locuitori, indiferent de pregătire, vârstă sau interese.

 

Ce primesc, ce dau – Atelier de filosofie pentru copii
text: Iulia Iordan (Asociaţia Da’DeCe)

Pe de o parte, literatura are puterea de a ne face conștienți, într-un mod discret și subtil, de nuanțele temelor prea complexe sau prea stereotipizate pe care mediul în care trăim ni le livrează sub o formă sau alta. Dar, din păcate, de foarte puține ori copiii au acces în cadrul școlii la texte valoroase din acest punct de vedere. Iar atunci când au, ele sunt supuse unei disecări care nu explorează în profunzime semnificația lor. Thomas Wartenberg a dezvoltat o metodă de lectură critică specifică filosofiei pentru copii care m-a influențat foarte mult în conceperea atelierelor de filosofie la Da’DeCe. Metoda lui constă în crearea unui set de întrebări declanșatoare pentru ca discuția ulterioară să atingă aspecte cât mai diferite ale subiectului textului citit, dar și pentru a scoate la iveală experiențele personale ale copiilor legate de tema respectivă.

Pe de altă parte, copiii au acces în ultimii ani la tot soiul de activități sau materiale pedagogice pe teme ecologice, ceea ce este important și necesar. De multe ori însă impactul lor este doar imediat deoarece este dificil să îi faci conștienți de amploarea efectelor pe care fiecare dintre noi le are asupra mediului. Și nici nu cred că trebuie să ne propunem să facem acest lucru într-un mod prea evident, prea brutal, prea explicit. Cred că la vârstele mici mai ales prin activități în aer liber sau prin poveste îi putem ajuta pe copii să conștientizeze responsabilitatea pe care o au față de natură.

 

„Copacul cel darnic” de Shel Silverstein are atâtea niveluri de înțelegere, încât poți trece cu ușurință de la subiecte foarte concrete legate de amprenta fiecăruia dintre noi asupra mediului la diversele semnificații ale generozității, prieteniei sau iubirii. Dar mai presus de orice, povestea lui Shel Silverstein emoționează și „amprentează” la rândul ei atât de tare cititorul încât acesta își va dori mai devreme sau mai târziu să revină la ea.

 

 

În timpul recentului atelier de la Școala nr. 28, alături de cele două personaje ale poveștii, copiii au fost bucuroși să descopere prin poveste și jocuri că dincolo de relațiile trofice dintre viețuitoare, există în mod natural legături mult mai profunde între acestea. Emoția creată de poveste a fost dublată de efervescența dezbaterii cu privire la sensurile dărniciei, iar la final fiecare dintre ei a adăugat nota sa personală printr-o scrisoare către personajele cărții.

 

 

 

Jurnal foto / Natura şi hrana în Tei
text: arh. Andrei Mărgulescu (coordonator Poveşti de Oraş, asistent UAUIM)

Misiunea noastră a fost în primul rând să explorăm fotografic natura şi ulterior circuitul hranei în cartier dar ne-am gândit că dacă noi înşine nu uităm parţial de anumite moduri convenţionale de a analiza ,,ca la arhitectură’’ un cartier, s-ar putea să nu găsim ceea ce ne-am dori.

 

Atunci am renunţat să credem că facem un workshop de fotografie şi să ne imaginăm că fiecare dintre noi ţine un jurnal personal al unor experienţe pe care le urmărim împreună intuitiv prin cartier.

 

 

Ca metodă am privilegiat deschiderea către comunicare cu oamenii întâlniţi, deriva sau dezorientarea în a parcurge locurile, mixitatea modurilor de a înregistra informaţia (foto, video, scris, schiţat de mână, colecţionat de ,,obiecte’’ din locurile parcurse).

 

 

Ne-a plăcut să nu ne limităm doar la tema explorată ci să fim permeabili în primul rând faţă de ceea ce ne generează reacţii, să fim inclusiv subiectivi, intuitivi, iar calitatea de bază a explorărilor noastre, liantul acestor experienţe am încercat să fie plăcerea, simţul umorului, nonconformismul pe alocuri suprarealist în raport cu ocupaţiile noastre cotidiene.

 

 

Am observat că aceste ,,ingrediente’’ ale metodei oferă multă libertate de manifestare fiecărui membru al echipei şi cumva, la noi disciplina impusă a unui mod de lucru în comun (cu etape, predări, etc.) este înlocuită cu o motivaţie personală de a participa atunci când ai timp la aceste experienţe, lucru care elimină total ideea de constrângere din modul nostru de lucru şi de interacţiune cu cartierul.

 

 

Într-un fel şi oamenii pe care îi abordăm cred că simt ceva din acest spirit încât mereu ne uimesc că se deschid mult mai repede decât credeam povestindu-ne dar mai ales primindu-ne în spaţiile lor private.

 

 

Aşa am descoperit că natura în cartier este un liant dens care atenuează fracturile existente între spaţiul public şi cel privat sau între bucăţi de ţesut urban de case aflate în coliziune cu zonele locuinţelor colective.

 

 

Oamenii îşi adaptează natura la scări mici, atât la casă, cât şi lângă bloc, şi depăsesc uşor constrângerile lipsei pământului roditor datorată curţilor mici şi cimentate.

 

 

Am descoperit că natura densă poate ,,pluti’’ pe deasupra spaţiului sau poate trăi foarte bine în zeci de ghivece în spaţii exterioare minuscule.

 

 

Mai mult decât atât, ea devine uneori comestibilă sau bună de băut. Oamenii fac vin şi ţuică din strugurii din boltă mică de deasupra vreunui lateral sau intrare în curte, pun murături şi din roşii crescute în ghivece plimbate după cum bate soarele prin curţile mici sau prepară aici, la casa din Tei, cantităţi mari de legume aduse din judeţele din jurul oraşului de la familie sau din enigmatica dar se pare foarte prezenta Piaţă Pucheni din sudul Rahovei.

 

 

O parte din aceste delicii culinare ecologice, artizanale, ,,made in Tei’’ le-am primit în dar pentru a le oferi spre degustare în expoziţia pe care ne-am imaginat-o nu doar fotografică ci ca un influx senzorial mai complex care modifică spaţiul, ,,mixează’’ mediile de reprezentare şi stratifică informaţia.

 

 

Va urma şi un al treilea ,,layer’’ în expoziţie, cel care se referă la reciclări creative şi deja se conturează provocarea unui cumul şi arhivarea acestor informaţii însoţit de o posibilă mutare în alte spaţii a ceea ce am ,,colecţionat’’ în Tei.

 

 

Coordonator atelier: Andrei Mărgulescu.
Participanţi atelier: Andreea Dobrescu, Claudia Dima, Andreea Livia Ivanovici, Alexandra Corina Lungu, Eduard Morărescu, Marius Olteanu, Eliza Paloş, Ioana Iordache, Oana Maria Anghel, Nicole Diana Şerban, Andreea Moro, Patricia Savu, Ioana Rizea.

 

 

Atelier de Grădinărit Urban
text: Luca Mihai (Ograda lui Luca)

Atunci când mănânci, supraviețuieşti. Dar când îți crești singur hrana, trăiești cu adevărat. În ziua de azi e bine să diversifici puțin alimentația și cea mai ușoară și la îndemână metodă e sa îți crești tu cu mâinile tale o mică parte. O poți face în balcon sau chiar în casă. Lăstarii sunt niște vedete absolute. Pe lângă faptul că au un gust extraordinar, sunt plini de vitamine și enzime benefice.

 

 

La atelier le-am arătat participanților cât e de ușor să îți diversifici alimentația prin cultivarea lăstarilor de floarea soarelui și mazăre în tăvițe de plastic reciclate din bidoane de apă şi mai apoi cum ar putea să își crească singuri în zaț de cafea pe balcon, ciuperci Pleurotus.

 

 

Mi-a plăcut foarte mult atmosfera, faptul că am fost în aer liber într-un parc ne-a relaxat profund. Cred că cei mai ambițioși ar putea să găsească cu ușurință o grădină comunitară prin preajmă și să încerce cultivarea legumelor sezonier, pentru că numai aşa vor conștientiza importanţa, savoarea și sănătatea hranei.

 

Următorul Laborator CoLAB va avea ca temă „Refolosire Creativă”.

Program:

Vineri 19 Octombrie:
17.30: Jurnal foto din cartier
18.30: Seară de film UrbanEye: Uncommon Sense (2016 | 68’ | India)

Sâmbătă 20 Octombrie:
10.30 – 12.00 Poveşti din hârtie
12.00 – 13.30: ÎNVÂRTELI SINTETICE sau TEI cu elice

Mai multe, aici.

Credite:
CoLAB este un proiect coordonat de studioBASAR şi co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN). Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării.
Găzduit de: Centrul Comunitar Tei.
Parteneri: Festivalul de Film UrbanEye, Asociaţia Da’DeCe.

 

Articole coneexe:

CoLAB: Natura în oraș

Laboratoare de Coproducţie Locală (CoLAB). Un proiect studioBASAR, găzduit de: Centrul Comunitar Tei

1