Cutia cu articole

Intro: Ștefan Ghenciulescu

Clădirea publică e, de obicei, mare. Sau mai mare. Asta pentru că trebuie să adune (de obicei) oameni mai mulți decât o casă tradițională (nu vorbim de blocuri aici). Pe lângă dimensiuni, are și o expresie arhitecturală adevată, e cam în toate culturile mai decorată, cu materiale mai bogate, e amplasată în locuri speciale și cu o întreagă structură de elemente arhitecturale care îi dau identitate și prestigiu.

Text & foto: Ștefan Ghenciulescu

Ce faci când ai o școală cu mulți copii (clasele I–XII) și cu puțin spațiu de joacă și sport în cele două curți de recreație? Simplu: transformi curtea din față în parcare pentru profesori. În mod oficial, cu locuri marcate frumos, cu vopsea. Copiii se pot juca în continuare, ce-i drept, însă așa, mai sportiv, strecurându-se printre mașini.

O carte ca un ghid de explorare

Editori: Cosmina Goagea, Constantin Goagea, Ștefan Ghenciulescu, Mihai Duțescu și Andrei Mărgulescu 

Lansare: luni, 17 decembrie 2018, ora 18 @ Modul Cărturești – parterul UAUIM, Str. Academiei 18-20, București

*Fb event

O carte cu 44 de corpuri de iluminat. Nu sunt unicate sau exerciții de stil, ci proiecte pentru designul de serie. Sunt și parte a unui proiect de lungă durată, prin care studenții de la la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” învață construind obiecte și spații.

Laura Paraschiv e arhitectă, colecționează obiecte și le cultivă în Circa 1703–3701, locul din București în care poți găsi unicate de design din toate timpurile.

A consemnat Dorothee Hasnas
Foto: Cătălin Georgescu, Ioana Pârvan

Din textul voit lipsit de orice lirism al arhitecților (mai jos) lipsește orice referire la estetică sau „filozofie”. Când am vizitat însă împreună cu Miguel Roldán muzeul (pe atunci încă neterminat), mie mi s-a părut un proiect cu multă poezie și chiar cu un ușor aer oniric: lumina devine aproape materială, aceeași culoare strălucitoare se așează peste elemente vechi și noi, iar la acestea se adaugă delicatețea articulărilor și a golurilor curbe tăiate în pereții vechi și repetiția și suprapunerea obsesivă de elemente metalice verticale.

E o casă terminată acum? Nu, e din anii ’50 sau ’70! Construim o arhivă de arhitectură (mai ales românească) din secolul XX – cu fotografii și texte noi, planuri redesenate vectorial + arhive și articole vechi.

„I don’t want to know what this thing is all about.” – Mårten Spångberg

În cadrul eXplore festival #13, desfasurat la WASP între 6 și 20 octombrie 2018, coregraful Mårten Spångberg a pus în scenă „Digital Technology” – un performance care a inspirat reflectările următoare.

Ansamblul fostei Școli Tehnice de Aviație de la periferia orașului Mediaș, la ieșirea către Sighișoara era pe cale de a se degrada până la dispariție. În ultima perioadă însă, își schimbă funcțiunile, unele clădiri dispar, altele sunt reabilitate, apar clădiri noi. Un program social – ateliere protejate pentru persoane vulnerabile – și-a găsit loc în fosta popotă. Proiectul ADP este un exemplu de reinventare a unei construcții, dar și de re-densificare a marginii orașului, de construire a unui pol public precum și un argument pentru limitarea extinderii necontrolare a orașului.

Abigail Doan (artist environmentalist), Zayaan Khan (antropolog și activist culinar), Victoria Mangnaiello (artist textil si prof. adj. la New York University/Parson’s New School) și Marlene Stanciu (artist textil, KraftMade) au creat împreună un program menit să arate cum practicile sustenabile și narative culturale pot fi integrate în industria modei și creația de textile. Programul a cuprins un workshop la Cincu – jud. Brașov, o expozitie la Textile Arts Center din New York, apoi o expoziție la Galeria Casa Matei din Cluj.

Arhitect: Mihai Silvestru – Arhigest
Light design: Electrica Design
Soluții de iluminat: Zumtobel
Foto: Radu Malasincu

 J.S. Hamilton este una dintre marile companii din zona ECE, oferind analize de laborator acreditate de produse alimentare, cosmetice si de uz casnic, produse farmaceutice, etc.

Intro: Modern prin omisiune chibzuită. Virtutea abstinenței.
Text: Cosmin O. Gălăţianu

Facem o observație asupra operei din afara acesteia:` este limpede că raportarea la operă, la lucrătură, are și ea modernitatea ei. Cu alte cuvinte, felul cum este privită opera, bunăoară opera de arhitectură, îi legitimizează sau nu modernitatea. O astfel de privire, recentă spunem noi, s-a răsucit către un tip de arhitectură care convine (și aici ne referim cu precădere la arhitecți) prin justețea-i implacabilă.