Cutia cu articole

Istoria restaurării imobilului de locuințe cu puține apartamente din Piața Sf. Ștefan nr. 1 și de remodelare și amenajare a mansardei sale e, în sine, nespectaculoasă. Rezultatele sale sunt cele ale unui firesc, ale unor lucrări cu bugete moderate și nu excesiv de complicate, care ar trebui făcute periodic oricărei construcții. Însă frecvența cu care întâlnim în București o restaurare coerentă a unui imobil modernist cu mai mulți proprietari – deci fără sprijin de la primării și presupunând inițiativa și cooperarea responsabilă a unui grup de locuitori- înscrie o astfel de realizare în sfera extra-ordinarului, adună peste 500 de like-uri într-o zi¹ și admirația celor care știu ce presupune această aventură plină de obstacole birocratice și inter-umane.

Proiect, text, foto: Atelier Ad Hoc Arhitectura | Comunitate

Spațiul public și ipostaze de criză a locuirii

Un bloc modernist foarte obișnuit pentru Bucureștiul interbelic, dintre cele care sunt azi demolate sau masacrate fără probleme. Aici este restaurat și pus în valoare cu grijă și respect. Apoi clădirea nouă, articulată în raport cu cea veche

Regenerarea la scara unui întreg oraș – și nu a unei metropole energice, ci a unui oraș post-industrial e subiectul unui dosar coordonat de Lorena Brează și Mugur Grosu și publicat în revista Zeppelin #166 (vara 2022). Ne-am asumat o analiză extinsă, cu interviuri amănunțite, cu date etc., pentru că Reșița – un centru al modernității încă din secolul al XVIII-lea, apoi supus unei dezindustrializări brutale – este un exemplu de renaștere. Unic în România și destul de valoros pentru a servi drept model internațional, chiar dacă procesul este încă în curs. Îl publicăm acum și online, în două mari episoade. Mai jos, episodul I. Iar episodul II – aici.

Este istoria unei case ridicate la 1900 într-un București cu un alt aer și cu alte valori. În tot acest timp casa a fost un martor tăcut, a trecut prin istorie aproape anonim, a prins două războaie, câteva schimburi de generații și orânduiri, cutremure și transformări ale orașului.

O casă aparent condamnată. Voluntariat. Restaurare și nu reconstrucție. Casa fragilă a mamei lui Enescu devine un mijloc pentru un program cultural independent și o speranță pentru comunitatea locală.

Proiectul de transformare a clădirii-depozit din vechiul complex industrial Fabra & Coats din Barcelona face parte din procesul de reconversie a acestui cartier de industrie textilă din secolele XIX și XX. Complexul face parte din rețeaua „BCN creation factories” și va aduce districtului Sant Andreu peste 28.000 mp de facilități.

Casa veche și extinderile sale formează un ansamblu de camere, verande, cotloane, curți și terase. O lume la scara copilului, într-un cartier istoric lângă Dealul Patriarhiei

La Casa OGOI, imobilul restaurat al fostei primării din satul Balta, vară de vară, grupuri de studenți din întreaga țară se alătură echipei Asociației MAIE în eforturile de a revitaliza spațiul, de a-i conferi o nouă funcționalitate, păstrându-i în același timp arhitectura și caracteristicile locale, în cadrul școlii de vară

Rar așa proiect cu suprafață mică și atât de complex și de derutant. Pentru început, rețineți atât: e o intervenție arhitecturală și structurală asupra unei (foste case), însă funcțiunea sa principală este cea de spațiu comun/public. Iar geneza este rezultatul unei colaborări până acum unice între terapeuți, pacienți și arhitecți.

O casă țărănească interbelică suferise alterări importante în anii’70. Modernizarea de acum readuce o identitate pierdută, iar elementele contemporane sunt cele strict necesare și foarte discrete.

Proiect, text: Romina Grillo, Liviu Vasiu
Foto:  Delfino Sisto Legnani e Marco Cappelletti

Vila construită în 1910 într-un mic oraș piemontez este situată la marginea țesutului construit și se deschide spre vastele câmpuri agricole, fiind unul dintre