Cutia cu articole

Text: Mihai Duțescu
Foto: Andrei Mărgulescu

Fiindcă știu două persoane absolut OK și deștepte care au lucrat câțiva ani la Spitalul de Psihiatrie Al. Obregia – renumitul „spital de nebuni” din Berceni – două doctorițe, una psihiatru, cealaltă neurolog, și fiindcă ambele au fost de acord să vorbim, am făcut acest dublu-interviu cu ele.

Text: Paul Opricean
Foto: Sergiu Pavala, Gaspar Serrano, Cristina Beligăr, Paul Opricean

An de an, la Sibiu are loc un festival internațional de artă stradală* care, prin intervențiile din spațiul urban, reușește să aducă o pată de culoare în cartierele orașului, prin murale realizate pe fațadele gri ale școlilor și liceelor. Mai mult, evenimentul e gândit să educe publicul, dar și să devină o platformă de exprimare a artiștilor plastici care prea rar își pot exercita actul artistic și liber, și legal.

Text: Mugur Grosu
Foto: Vlad Petri și Muzeul interetnic al Văii Hârtibaciului

Am remarcat zidul care urma panta drumului, și acoperișul primului corp, care cobora lin peste el, dar nu ne-am gândit că aici era casa pe care-o căutam, pentru că nu avea nici un semn. Ce-i drept, la drumul principal era un indicator rutier, pe care l-am remarcat mai târziu, dar nimic altceva, nici măcar o plăcuță la intrare.

Loc: Oberengadin/Graubünden/Elveţia

Reporter: Ovidiu Serghe
Foto: Lucrezia Pollak, www.clavuot.ch

Managementul apei prin arhitectură: în acest proiect entuziasmant, low-tech, dar foarte deştept, regiunile Ladakh din India şi Oberengadin din Elveţia învaţă una de la alta cum să răspundă la problema disponibilităţii de apă proaspătă pe terenuri aride, respectiv la cea a topirii rapide a gheţarilor montani.

Ștefan Ghenciulescu: Șerban, tu te consideri un tradiționalist?

Șerban Sturdza: Nu. Mă obsedează însă, chiar din studenție, problema echilibrului. Echilibru între mase, între diferite elemente, dar (între timp) și între nou și vechi, între moduri de-a acționa. Primul meu contact cu profesia, ca foarte tânăr arhitect la Timișoara, mi-a cauzat un șoc foarte puternic. Se construia un cartier de blocuri și, în cadrul șantierului mare, a apărut și un șantier de demolare a unei mici construcții vechi, care ar fi putut fi clar păstrată, fără să deranjeze cu nimic noul ansamblu. M-a surprins cu câtă relaxare priveau demolarea nu doar constructorii, ci și arhitecții.

Text: Mihai Duțescu
Foto: Andrei Mărgulescu

Spre deosebire de Rahova sau Berceni, sau de alte cartiere cu limite clar definite, Vitan – cel puțin după cum îl văd eu – e o mare nebuloasă. Mai degrabă decât un teritoriu delimitat, e un cartier în care mitologia bate de departe materialitatea, în care abstracțiunile sunt mai consistente decât caracteristicile fizice concrete ale locului. Poate fiindcă în urma tăvălugului demolărilor ceaușiste din vechiul țesut istoric dezvoltat în lungul drumurilor comerciale Vitan / Dudești n-a mai rămas aproape nimic, noua bucată de oraș care a fost pusă în loc nu are nimic special.

Timişoara mişcă lucrurile în regiune, dar şi în modul de‑a dezbate şi scoate în lume arhitectura. Arhitectură, teorie şi pedagogie din trei ţări, evenimente la care participarea publicului din afara profesiei a depăşit uneori 80%. Am stat de vorbă cu o parte din echipa de coordonare BETA – Bienala Timișoreană de Arhitectură.

Interviuri: Dorothee Hasnas
Proiect: PZP
Foto: Andrei Mărgulescu

Încheiem miniserialul „Palatul Universul începe o viață nouă. Reabilitarea unei tipografii ca hub pentru industrii creative“, cu al treilea  episod, dedicat perspectivei utilizatorilor:

Interviuri: Dorothee Hasnas
Proiect: PZP
Foto: Andrei Mărgulescu

Continuăm miniserialul „Palatul Universul începe o viață nouă. Reabilitarea unei tipografii ca hub pentru industrii creative“, cu un dialog cu Simona Cosma, reprezentanta proprietarilor:

Interviuri: Dorothee Hasnas
Proiect: PZP
Foto: Andrei Mărgulescu

Când Luigi Cazzavillan deschidea, în propria-i casă din București, redacția ziarului „Universul”, consacra de fapt un loc fundamental nu doar pentru (probabil) cel mai bun ziar românesc din perioada sa ci și pentru procesul de modernizare al României.

Text: Mihai Duţescu
Foto: Andrei Mărgulescu

Am 37 de ani şi m‑am născut în judeţul Teleorman, în Alexandria. Alexandria e un oraş de vreo 50.000 de locuitori situat la sud de Bucureşti; se face cam o oră pe şosea în zilele obişnuite, când nu se taie porcii la ţară sau nu e pomenirea morţilor, primăvara sau toamna.

Interviu, introducere: Ioana Zacharias Vultur

Richard Scott este un arhitect, artist şi muzician britanic. A absolvit Bartlett (UCL) şi Sci‑Arc (Los Angeles), a lucrat la Universitatea Cornell şi a predat istoria şi teoria arhitecturii la Bartlett (UCL) şi AA School. A obţinut recunoaştere internaţională pentru studio‑ul Surface, pe care l‑a fondat în 1996