„Ca artist, trebuie să am curaj. Cred că e nevoie de mai mult curaj să creezi lucruri menite să dispară decât să o faci ca să rămână.“ – Christo

Text: Mugur Grosu
Foto: Petre Dalea, Mugur Grosu

Text: Ștefan Ghenciulescu

Acum douăzeci de ani mi-am început în mod oficial munca în echipa de conducere a acestei reviste. Bine, pe atunci se chema altfel și avea alt statut, dar tot o publicație independentă era. Când zic echipă de conducere, mă bufnește puțin râsul, pentru că acea echipă însemna și redacția la acel moment, ba chiar și designul. Până prin 2004, tot aceiași trei oameni – Cosmina, Constantin și cu mine – făceau și marketingul (adică banii din publicitate), și distribuția cu rucsacul.

Text: Mugur Grosu
Foto: Alexandru Oglindă 

6 francezi coboară din avion și se lipesc de niște suporteri cu gândul că îi vor duce la stadion. Ajung la o terasă din Centrul Vechi unde ceilalți se pun pe băut. Trec niște beri până se prind că ăia nu erau maghiari, ci ucraineni și că ceea ce credeau că e Budapesta era, de fapt, o capitală care-și închipuise cândva c-ar fi Micul Paris

– omagiu bunicului meu, Antonie Beșliu (30.09.1935 -06.05.2018) –

Text: Alexandru Cristian Beșliu / Imagini: Arhiva Antonie Beșliu

Acest articol e prilejuit de Dosarul Ceilalți Arhitecți, din Zeppelin #150, cu referire la non-arhitecții consacrați prin practică drept arhitecți sau, de ce nu, viceversa.

Intro:

Nu sună prea profesional, știm, dar pur și simplu nu am găsit niciun termen acoperitor pentru „imobil de locuințe colective cu un număr redus de unități”. Vila urbană se apropie cel mai mult de subiect, însă, pentru multă lume, vila urbană e neapărat o clădire izolată, de obicei beneficiind și de propriul teren.

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Ștefan Tuchilă

Una dintre cele mai de răspândite (și groaznice) confuzii valorice din societatea noastră este, cred,cea dintre „frumos”, nou sau în stare bună, pe de o parte, și urât, vechi, în stare proastă, pe de alta. Mă refer aici în primul rând la arhitectură și oraș.

Kunsthalle Bega, în colaborare cu Galeria Sector 1 aduce la București, într-o formulă extinsă, expoziția „Sensul sculpturii”, deschisă inițial în spațiul său din Timișoara – pe care Ștefan Ghenciulescu l-a vizitat toamna trecută și despre care a scris un articol în revista Zeppelin #160. Îl publicăm și aici, în avampremiera expoziției din București

Aceasta a fost ideea comună care a reieșit din cele 10 teme diferite de discuție și 13 episoade ale primului sezon din Urboteca Podcast.

În 2019 am realizat expoziția „Uranus Acum” despre proiectele urbane megalomane ale lui Nicolae Ceaușescu. Ne-am concentrat pe cartierul Uranus din București, aproape complet distrus și locul unde s-a înălțat sinistra Casă a Poporului

Text, obiect, foto: Mugur Grosu

În imaginarul nostru colectiv, scriitorul e încă asociat cu pana de gâscă și cu condeiul. Și probabil că seara, cu gene ostenite, el încă suflă, din obișnuință, în bec. Nu-i nicio metaforă pe-aici, cei care-am apucat comunismul am scris și la

Doi studenţi la Arhitectură în Veneția ce executau măsurători pentru o firmă de demolări, intrigaţi de anexa ciudată, în stil postmodern, pe care au fost trimişi să o măsoare pe o insulă, au descoperit un proiect de John Hejduk despre care nimeni n-avea habar că fusese efectiv realizat

Text: Ștefan Ghenciulescu

Acum o lună, Claudiu Cobilanschi și echipa Salonului de Proiecte m-au invitat la o discuție despre arhiva lui Mihai Oroveanu[1]. Evident, am vorbit puțin înainte de discuția înregistrată. Și, la un moment dat, Claudiu, care e artist, îmi zice ceva